Românul care a rătăcit pe jos sute de kilometri în ţinuturile din munţi. Câinele său loial l-a urmat în aventura vieţii
0
Traian Urieş a parcurs în ultimele zile peste 100 de kilometri, numai pe jos, prin ţinuturile aproape neştiute ale Hunedoarei, pentru a le arăta oamenilor, prin fotografiile şi jurnalul său, frumuseţea acestor ţinuturi. Şi anul trecut, fotograful a străbătut 400 de kilometri pe jos, în sudul judeţului.
De peste o săptămână, un fotograf din Hunedoara „s-a rătăcit” prin cele mai neumblate locuri ale judeţului pentru a le arăta oamenilor, prin fotografiile şi descrierile sale, potenţialul turistic al acestui ţinut. Traian Urieş a plecat în aventura sa, denumită „Turistul Rătăcit”, în dimineaţa de 18 iulie, iar în fiecare zi a parcurs peste 20 de kilometri pe jos. În prima săptămână, fotograful şi bloggerul din Hunedoara a fost însoţit de câinele său ciobănesc german, Cezar.
A străbătut peste 100 de kilometri în ţinutul sălbatic, de munte, din nordul judeţului. Anul trecut, tot pe jos, Traian Urieş a străbătut peste 400 de kilometri din zona de sud a judeţului Huendoara, trecând prin localităţile Văii Jiului, prin Ţara Haţegului şi Ţinutul Pădurenilor.
În cea de-a doua aventură, Traian şi prietenul său de nădejde au mers pe drumuri aproape distruse, prin râuri, pe poteci de munte, s-au rătăcit la propriu în pădurile de la limita judeţelor Hunedoara şi Alba, au dormit numai în cort, în locuri aproape neştiute celor care vizitează judeţul Hunedoara. Pentru a-şi proteja câinele, hunedoreanul a decis însă ca acesta să fie adus acasă şi şi-a continuat apoi aventura singur sau însoţit de câte un prieten. Despărţirea de câinele său a fost una dintre cele mai grele decizii, a scris hunedorenaul în jurnalul pe care îl ţine pe pagina sa de Facebook.
Câinele - erou
„Cezar este şi un erou pentru mine pentru că m-a urmat pe parcursul proiectului Rătăcit în Hd fără să facă în nici un moment măcar un singur pas înapoi. În ultimele trei zile am călătorit pe jos prin locuri pe care trece greu omul. Cezar a trecut peste tot. A dovedit că loialitatea e uneori mai presus decât antrenamentul. Anul trecut a făcut alături de mine 400 de kilometri. Anul acesta a reuşit doar 100. Desigur, e mai bătrân cu un an. Anul acesta am trecut prin locuri prin care doar câinii super antrenaţi pot trece, Cezar a fost la înălţime şi la propriu şi la figurat dintr-un motiv simplu: Loialitate. Îl iubesc la maxim şi chiar am renunţat eu, de multe ori, la confortul meu tocmai pentru a-l proteja pe el şi pentru a-l ajuta să ducă alături de mine până la sfârşit misiunea Rătăcitului în HD. Totuşi, astăzi, Cezar a dat semne că nu mai poate. Nu mai puteam eu, cu bocanci în picioare, cu mâini cu care să mă sprijin. Am încercat să-l încurajez, l-am ajutat când am putut, l-am aşteptat, l-am îndemnat. Totuşi, rănile de pe labele lui m-au determinat să-l trimit acasă, ceea ce s-a şi întâmplat. Mi-a părut rău, am avut lacrimi ascunse, dar am făcut ceea ce cred că este mai bine pentru el. Îl vreau prietenul meu mulţi ani de aici înainte aşa că anunţ oficial că Cezar, coechipierul şi prietenul meu din Rătăcit în HD, se află în acest moment acasă, pe mâini bune, doarme liniştit, iar mâine îşi va vizită la prima ora veterinarul. Îţi mulţumesc Cezar, prietene, pentru îndârjirea cu care ai parcurs 500 de kilometri, alături de mine, pentru a arată oamenilor că judeţul care te-a înfiat este unul dintre cele mai frumoase din ţară”, a scris Traian Urieş, pe pagina de Facebook.
Peisajele din Apuseni filmate de Traian Urieş
400 de kilometri pe jos
Fotograful din Hunedoara vrea să parcurgă peste 400 de kilometri pe jos, în cele trei săptămâni ale aventurii sale. A pornit din Geoagiu Băi, iar traseul stabilit va fi Săcărâmb – Trestia – Peştera – Brad – Blăjeni – Pe Dealuri – Bulzeştii de Sus – Baia de Criş - Căzăneşti – Pogăneşti – Zam - Tisa – Castelul Bethlen – Bejan – Târnăviţa şi Deva.
„Unii cunosc România, oraşul sau judeţul în care locuiesc doar din cărţi, hărţi şi Facebook. Haideţi să mergem pe jos şi să cunoaştem istoria şi pe jos. Istoria adevărată e cea pe care o simţim, cea pe care o vedem. Într-un mod simplu. Ca ţăranul care parcurgea, odinioară, dintr-un sat în altul, zeci de kilometri, doar pentru a-i spune altui ţăran că vine potera să-l ia sau pentru a-şi vizita neamurile sau pentru a duce copiii la şcoală. Din maşină vedem doar frânturi din ceea ce vor alţii să ne arate. Pe jos înseamnă mult mai mult. De sus vedem doar în miniatură, din viteză vedem doar ceea ce vor să ne lase să vedem caii putere din maşinile noastre. Muzeele din lumea-ntreagă au fost populate după sute şi mii de paşi, după ce oamenii au mers sute şi mii de kilometri pe jos. Istoria şi legendele pot fi descoperite doar dacă păşeşti, doar dacă analizezi detaliile. Mijloacele de transport moderne sunt făcute să ne sprijine în viaţa de zi cu zi. Rutina, însă, comoditatea, lenea, ne îngraşă, ne limitează oportunităţile de a admira istoria şi locurile ce merită văzute, ne alterează de cele mai multe ori sănătatea, ne aruncă într-o roată a vieţii din care uneori nu reuşim să mai ieşim. Aşa că eu m-am hotărât să mă <<rătăcesc>> cât mai mult pe jos!”, scrie Traian.
Vă recomandăm să citiţi şi:
În fiecare dimineaţă câteva zeci de familii din satele aflate în Munţii Metaliferi, în zona masivul Vulcan (1257 metri) se trezesc în mijlocul uneia dintre priveliştile cele mai pitoreşti ale Hunedoarei. Un fotograf hunedorean a surprins peisajele de poveste ale locurilor din Ţara Moţilor, aflate la graniţa dintre judeţele Hunedoara şi Alba.
O serie de fotografii realizate la începutul anilor anilor 1930 în satele din Ţinutul Pădurenilor arată cum întâmpinau localnicii iernile grele. Imaginile au fost păstrate în arhivele Muzeului Etnografic al Transilvaniei.
În ultimele două decenii, numărul şcolilor din satele Hunedoarei s-a redus de la 462 la doar 52, potrivit Institutului Naţional de Statistică. Multe dintre clădirile fostelor unităţi şcolare au rămas în conservare, în aşteptarea unor vremuri mai bune. Altele au ajuns grajduri şi ruine.
Se încarcă comentariile...
