Lumea fascinantă a strămoşilor noştri. Cine a fost poporul antic în care oamenii trăiau fericiţi până la adânci bătrâneţi
0
Autorul unor mărturii fascinante despre strămoşii noştri şi despre triburile care locuiau în teritoriile apropiate ţinuturile actuale ale României a fost Pliniu cel Bătrân. În urmă cu două milenii, istoricul latin relata despre obiceiurile ciudate ale sciţilor şi ale dacilor, dar şi despre lumea necunoscută din Nordul Europei, populată de triburi şi creaturi legendare.
Plinu cel Bătrân a trăit în secolul I d. Hr. şi este considerat unul dintre cei mai mari autori de scrieri din Antichitate. În volumele lucrării sale Istoria Naturală, istoricul a oferit informaţii preţioase despre triburile care au populat în vremea sa actualele ţinuturi ale României şi cele învecinate celor locuite de strămoşii noştri.
Sciţii îşi înmoaie săgeţile în venin de viperă şi în sânge de om; acest amestec blestemat n-are leac şi la cea mai uşoară atingere produce moartea instantanee, relata Pliniu cel Bătrân, într-una dintre scrierile sale care au uimit lumea antică, păstrată în volumul IV al lucrării sale Istoria Naturală.
Autorul latin al uneia dintre capodoperele literare ale Antichităţii. Istoria Naturală, a oferit descrieri fascinante numeroaselor popoare şi triburi cunoscute în vremea sa, în urmă cu două milenii. În scrierile sale, Pliniu cel Bătrân i-a amintit şi pe daci, despre care afirma, printre altele, că se tatuau.
„Într-adevăr, observ că unele neamuri străine folosesc anumite plante pentru înfrumuseţare, cât şi din pricina unor obiceiuri practicate din totdeauna. La populaţiile barbare femeile îşi ung una alteia faţa, la daci şi sarmaţi până şi bărbaţii îşi fac semne pe trup...”, menţiona autorul antic. Pliniu îi menţiona în scrierile sale pe agatârşi, trib care ar fi locuit, potrivit unui alt istoric antic, Herodot, în ţinuturile actualei Transilvanii. Despre agatârşi, istoricul latin afirma că îşi colorau părul în nuanţa azurului.
Strămoşii noştri cultivaul grâul şi meiul, iar unele soiuri erau menite să reziste la ger. „Grâul din Tracia este îmbrăcat în mai multe cămăşi din pricina frigurilor mari din acel ţinut. Din această cauză, şi fiindcă ogoarele sunt acoperite de zăpadă, a fost descoperit grâul de trei luni, numit astfel pentru faptul că, după aproape trei luni de la semănat, este cules o dată cu grâul din restul lumii... Triburile pontice nu pun nici un alt aliment mai presus de mei...”, afirma Plinu cel Bătrân.
Lumea strămoşilor noştri, descrisă de Pliniu cel Bătrân
Autorul latin afirma că pe ţărmul Mării Negre, locuit în Antichitate de numeroase triburi, unele cu obiceiuri neobişnuite, erau aşezate cele mai frumoase cetăţi.
„Tracia începe de la malul Pontului, unde se varsă fluviul Istru, şi are în acea parte cetăţile cele mai frumoase, ca Histropolis, colonie a milesienilor, Tomis, Callatis, numită înainte Cerbatis şi Heraclea. A avut şi cetatea Bizone, înghiţită de un cutremur de pământ. Acum are cetatea Dionysopolis, numită mai-nainte Crunon; pe lângă ea curge râul Zyras. Tot ţinutul acela l-au stăpânit sciţii porecliţi plugari”, scria Plinu cel Bătrân, în volumul IV din Istoria Naturală.
Pliniu cel Bătrân oferea o descriere a ţinuturilor care înconjurau Marea Neagră şi a locuitorilor din vechile colonii din Dobrogea. „Marea întinsă, Pontul Euxin, numită odinioară Axenus, îmbrăţişează pământuri care se pierd în depărtare. Ea intră adânc în maluri şi de ambele părţi, la capete, se încovoaie înapoi pe o întindere atât de mare, încât are întocmai forma unui arc scitic. La mijlocul îndoiturii se leagă cu intrarea în Lacul Meotic (...) Locuitorii acelui ţărm sinuos au fost pomeniţi în descrierea Traciei până la oraşul Histria. De acolo înainte sunt gurile Istrului. Apele sale sporesc imens. Din locul unde intră în Iliria se numeşte Istru, primeşte şaizeci de râuri, din care aproape jumătate navigabile şi se varsă în Pont prin şase braţe enorme”, afirma istoricul.
Triburile ciudate din jurul Sciţiei
Dincolo de ţinuturile stăpânite de sciţi, potrivit mărturiei autorului antic, se întindea o lume cu totul neobişnuită, cu oameni având înfăţişări ciudate şi obiceiuri de neînţeles pentru latini şi greci. Unul dintre aceste triburi era cel al hiperborenilor.
„Dincolo de munţi, în regiunea vânturilor nordice locuieşte, dacă vă vine să credeţi, o rasă de oameni veseli, Hyperborei, un trib care trăieşte până la o vârstă extrem de înaintată, de a devenit subiectul a numeroase povestiri fascinante. În acele ţinuturi soarele luminează vreme de şase luni, continuu. Pentru aceşti oameni soarele răsare o dată pe an, la solstiţiul de vară şi apune la solstiţiul de iarnă. Această regiune, încălzită de razele soarelui, oferă o temperatură plăcută”, afirma autorul antic. Oamenii locului trăiesc în păduri şi pe păşuni şi se închină zeilor lor singuri sau în grupuri, în timp ce toată discordia şi orice fel de boală le sunt lucruri cu totul necunoscute. Moartea vine peste ei numai atunci când se satură de de viaţă, după o carieră de ospăţ, scria Pliniu ce Bătrân.
Creaturile fabuloase ale Antichităţii
Plinu cel Bătrân oferea detalii şi despre alte triburi din nordul Europei, cu oameni a căror înfăţişare era din sfera fantasticului. Amintea de Hipopozi, oameni cu copite de cai, care ar fi locuit în ţinuturile din nordul îndepărtat. O altă mărturie fantastică a autorului se referă la tribul panotilor, cu oameni având urechi gigantice. Panotii locuiau în regiunile reci din Nordul îndepărtat şi obişnuiau să doarmă cuibăriţi în interiorul clapelor urechilor lor. Corpurile lor nu erau acoperite decât de urechi, relata Pliniu cel Bătrân în Istoria Naturală.
„De asemenea, un trib raportat în vecinătatea celor din Sciţia, spre nord, se ridică din peştera care îi poartă numele, locul numit poarta Pământului. Sunt Arimaspii oameni remarcabili pentru că au un ochi în centrul frunţii. Multe autorităţi, cel mai distins fiind Herodot, scriu că aceşti oameni poartă un război continuu cu grifonii, un fel de animale sălbatice, cu aripi, care sapă după aur în minele lor şi pe care Arimaspii încearcă să le ia de la ei, ambele având o lăcomie ieşită din comun”, informa Plinu cel Bătrân.
Vă recomandăm şi:
Mărturii bizare despre sciţi şi sarmaţi, triburile care au ajuns în urmă cu aproape două milenii şi jumătate şi pe actualul teritoriul al ţării noastre, au uimit lumea antică. Hipocrate afirma că mulţi dintre bărbaţii sciţi se castrau, pentru a trăi ca femeile, în timp ce soţiile sarmaţilor obişnuiau să îşi cauterizeze sânii pentru a căpăta forţă şi îndemânare în mînuirea armelor.
Tracii au reprezentat una dintre marile populaţii ale Antichităţii, potrivit istoricilor, însă rămăşiţele culturii acesteia nu au fost suficient explorate. Obiceiurile ciudate ale triburilor tracice, care au stăpânit ţinuturi din sud-estul Europei, au fost relatate de numeroşi istorici greci şi latini.
Amazoanele au reprezentat unul dintre cele mai ciudate triburi ale Antichităţii. Au trăit, susţineau istoricii, pe ţărmul de nord al Mării Negre, dar şi la gurile de vărsare ale Dunării, iar miturile despre fecioarele războinice şi nemiloase, pentru care uciderea duşmanilor era o virtute, vorbesc despre obiceiuri cu totul neobişnuite de viaţă.
Se încarcă comentariile...
