Hunedoara: PORTRET / Elena Sicoe pictează sfinţi pentru linişte
0
Lucrează cu pensula de când se ştie şi crede cu tărie că va veni şi vremea în care munca ei va fi apreciată la adevărata ei valoare.
Profil
Născuta - 26.09.1960
Educaţie - Studii medii
Experienţă - Pictor
Familie - Căsătorită, un copil
Pentru hunedoreanca Elena Sicoe pictura e un mod de viaţă. „Pictez de copil, dar m-am apucat serios din timpul liceului. Şi astăzi, pe un perete al Colegiului Naţional Avram Iancu se poate vedea o frescă realizată de mine în 1979”, a spus pictoriţa.
După absolvirea liceului, Elena Sicoe s-a angajat la un atelier de artizanat din cadrul fostei Cooperative de Consum din municipiul Brad. Cu trecerea timpului a ajuns chiar şefa respectivei secţii, dar, aşa cum s-a întâmplat cu majoritatea acelui gen de cooperative, după Revoluţie, mai exact în 1991, aceasta s-a închis.
Succes cu Vlad Ţepeş
„Erau multe comenzi în ţară. Executam picturi pe lemn, cu specific zonal, dar făceam şi reproduceri după Ion Andreescu sau Nicolae Grigorescu. În special pictam peisaje, dar şi portete. Se vindeau foarte bine, mai ales la străini, portete cu Avram Iancu sau cu Vlad Ţepeş. Ce-i drept, înainte de 1989 nu prea făceam pictură religioasă”, a spus Elena Sicoe.
Pictura religioasă îi aduce linişte
După Revoluţie, artista din Luncoiu de Jos a pictat mai mult din plăcere, deşi are scoasă o autorizaţie de persoană fizică pentru a-şi putea comercializa legal lucrările. „Participam, înainte de Revoluţie, la multe expoziţii de grup. Parcă pe acele vremuri, deşi nu sunt o nostalgică a vechiului regim, se acorda o mult mai mare atenţie culturii”, a spus cu regret în glas artista plastică. De-a lungul anilor, Elena Sicoe a absolvit Şcoala Populară de Artă din Deva, Secţia Sculptură, sub bagheta maestrului Mircea Lac şi pictează pe lemn, atât în tempera, cât şi în vopsea cu ulei.
Din 1991, după închiderea atelierului unde a lucrat, s-a apucat, mult mai serios ca înainte, de pictură religioasă. „De ce pictură religioasă? Pictura religioasă este foarte liniştitoare. Toată lumea caută liniştea”, şi-a explicat pictoriţa alegerea. Din păcate, Elena Sicoe s-a confruntat cu grave probleme de sănătate, fapt ce a obligat-o, pentru o bună bucată de timp, să renunţe la pasiunea ei de-o viaţă: pictura. „Mă bucur, normal, că m-am însănătoşit. Toţi trăim pe bani, iar situaţia materială ne obligă să facem compromisuri.”, a spus Elena Sicoe.
Întrebări şi răspunsuri
Este cineva în familie care vă calcă pe urme?
Am o nepoţică pentru care am făcut o adevărată pasiune. Cea mică îmi ocupă aproape tot timpul, dar acest lucru mă face foarte fericită. Sper ca nepoţica să-mi moştenească talentul. Deja colorează cu tempera. Visul meu este ca ea să ajungă o pictoriţă cunoscută. La vârsta mea nu mai este loc de visuri personale, dar fiecare român, că aşa este natura naţiei, visează frumos. Ce ne-am face fără visuri?
Aveţi vreun regret legat de această carieră în pictură?
Regretul meu cel mai mare este că nu am reuşit să fac o expoziţie personală. Poate că dacă eram mai ambiţioasă reuşeam acest lucru. Dar pictura mea preferată este „Drumul Crucii”. Toţi ne ducem crucea. Fiecare face acest lucru, mai greu sau mai uşor. Tocmai de aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să îmi îndeplinesc acest vis, acela de a organiza o expoziţie personală. Îmi doresc să am putere să fac acest lucru, mai ales că, după ce voi ieşi la pensie, mă voi dedica exclusiv picturii.
Ce-i place
Elenei îi place să citească. De asemenea, îi plac oamenii cinstiţi. „Problema este că, în ziua de azi, nu mai ştii în cine să ai încredere. Întâlneşti oameni care îşi fac o primă impresie bună, apoi realizezi că sunt nişte mincinoşi”, a spus pictoriţa.
Ce nu-i place
Pe primul plan este minciuna. „Nu-mi plac oamenii mincinoşi, care nu înţeleg că o minciună îţi poate face mai mult rău decât un adevăr. Nu poţi minţi la nesfârşit. Până la urmă vei fi dat de gol. Iar cea mai mare problemă este că îi faci pe alţii să sufere în timp ce tu treci liniştit prin viaţă”, crede Elena.
Se încarcă comentariile...
