Dovada că dacii practicau chirurgia a fost găsită în Sarmizegetusa Regia. Cât de complexe erau cunoştinţele de medicină ale strămoşilor noştri

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dovezi arheologice arată că populaţiile antice care au trăit pe teritoriul ţării noastre practicau o chirurgie empirică şi chiar au realizat, cu succes, operaţii medicale pe cutia craniană (trepanaţii). Trusele medicale şi craniile cu răni cicatrizate ca urmare a unor intervenţii medicale, descoperite în necropolele din vremea dacilor, susţin teoriile arheologilor.

Rămăşiţele unor cisterne de apă şi ale unor canale de colectare, descoperite în zona cetăţilor dacice, oferă sprijin teoriilor că dacii erau preocupaţi de igienă.

„În Munţii Orăştiei, în interiorul fiecărei cetăţi mai mari sau în imediata ei apropiere găsim câte o cisternă pentru apă, de dimensiuni variabile, construită din bârne de lemn sau din piatră. Apa captată de la izvoarele bogate ale regiunii era condusă prin ţevi de teracotă în interiorul cetăţilor sau pe terasele cu locuinţe. Apa era filtrată cu ajutorul unui strat de pietriş şi apoi al unuia de nisip. Printr-un sistem deosebit de ingenios ape are eliberată de orice impuritate şi foarte proprie, din punct de vedere igienic, pentru a fi consumată”, informa istoricul şi arheologul Ion Horaţiu Crişan, în volumul „Medicina în Dacia, de la începuturi până la cucerirea romană” (Editura Dacica, Bucureşti, 2007). Cercetătorul afirma că pe lângă preocuparea de a avea folosi o apă curată, dacii aveau grijă ca locuinţele lor să fie luminate. Au fost găsite opaiţeşi chiar candelabre din bronz în aşezările antice. Strămoşii noştri îşi îngrijeau corpul, îşi tăiau părul, iar femeile foloseau farduri, parfumuri şi unguente pentru înfrumuseţare, afirma istoricul Ion Horaţiu Crişan.

Trusa medicală din Sarmizegetusa Regia

Dovezi spectaculoase despre practicarea medicinei din cele mai vechi timpuri au fost descoperite de arheologi.

„Dovada cea mai elocventă a existenţei unei chirurgii traumatologice la daci ne este oferită de o trusă medicală pe care am descoperit-o în 1954, cu ocazia dezzvelirii uneia dintre terasele Dealului Grădiştii, loc pe care era aşezat oraşul Sarmizegetusa, din vremea regelui Decebal. Printre ruinee unei locuinţe distruse cu ocazia celui de-al doilea război al lui Traian (105 – 106 d. Hr.) am descoperit resturile unei casete de lemn cu mâner de fier. Caseta cuprindea: o pensetă de bronz, o lamă de cuţit din fier cu apărători de bronz, o placă formată din cenuşă vulcanică presată şi cinci mici borcănaşe de lut ars”, afirma Ion Horaţiu Crişan. Penseta ar fi fost folosită, în opinia arheologului, pentru înlăturarea corpilor străini şi a schijelor de oase din răni. Lama de cuţit din fier a fost utilizată ca instrument chirurgical, ca bisturiu, susţinea autorul. Cenuşa vulcanică era presărată pe răni, cu rol absorbant şi cicatrizant”, informa Ion Horaţiu Crişan.

Studiul său este completat de alţi arheologi. „Cu ajutorul instrumentelor chirurgicale, preoţii-medici daci ştiau să execute operaţii grele şi complicate: craniul unui schelet descoperit la Poiana prezintă urme clare a unei trepanaţii cicatrizate. Numeroase cisterne şi conducte aduse la lumină în Munţii Orăştiei atestă existenţa unor preocupări de igienă publică”, afirma Hadrian Daicoviciu, afirmând că dacii aveau cunoştinţe medicale empirice.

Şi în alte cetăţi dacice au fost descoperite obiecte despre care arheologii susţineau că au fost folosite la tratarea unor afecţiuni medicale. „În cetatea dacică Piatra Roşie s-a descoperit un obiect de bronz, în formă de scalpellum, publicat de C. Daicoviciu, El a avut, probabil, o utilizare legată de chirurgia dacică. Instrumente chirurgicale au fost descoperite apoi în aşezarea de la Poiana, în straturile superioare sec. I a. Ch. Este vorba de pensete de bronz şi cuţitaşe cu lamă fină, folosite, foarte probabil, ca bisturie”, afirma Ion Horaţiu Crişan. Un craniu provenind de la un schelet de dac poartă urmele trepanaţiilor, iar arheologul susţinea că individul a supravieţuit încă mult timp după intervenţii. De asemenea, Ion Horaţiu Crişan menţiona că dacii cunoşteau însuşirile apelor termale şi ale numeroaselor plante medicinale.

Vindecau trupul şi sufletul

Medicina era practicată de preoţi şi îmbina arta vindecării cu vrăjitoria şi credinţa în zeităţi. Platon relata despre zeul dacilor că avea puterea să îi facă pe oameni nemuritori şi să îi tămăduiască. „... descântecul de la un doctor trac, unul dintre ucenicii lui Zamolxe, despre care se spune că au puterea să te facă nemuritor. Acest trac spunea că doctorii greci au mare dreptate să facă observaţiile de care pomenii.Acest trac spunea că doctorii greci au mare dreptate să facă observaţiile de care pomenii. Dar, adăugă el, Zamolxe, regele nostru, care e zeu, spune că precum nu se cade să încercăm a vindeca ochii fără să ne ocupăm de cap, ori capul fără trup, tot astfel nu se cade să încercăm a vindeca trupul fără să vedem de suflet, şi că tocmai din pricina asta, sunt multe boli la care nu se pricep doctorii greci, fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebui să îngrijească”, a scris Platon, în Charmide.

Pe teritoriul ţării noastre, dovezile arheologice privind chirurgia datează din peristorie, afirma Ion Horaţiu Crişan. Mai multe schelete cercetate de Ion Horaţiu Crişan, datând din epoca preistorică, dovedeau că strămoşii noştri cunoşteau tehnica vindecării acestor traumatisme. „Existenţa plăgilor vindecate ne face dovada că oamenii din preistorie, în cazul rănirilor, uzează de pansamente împotriva hemoragiilor, dar, desigur, şi pentru a feri rana de murdărie (...) Oasele fracturate, în majoritate frumos sudate, dovedesc aplicarea unor metode corecte, ca fixarea în scândurele sau lut care, întonzându-se, formează o gutieră a extremităţilor fracturate. Foarte de timpuri vindecătorul începuse să-şi dea seama că osul fracturat trebuie să fie întins, aşezat într-o poziţie cât mai apropiată celei normale”, susţinea Ion Horaţiu Crişan, în volumul „Medicina în Dacia, de la începuturi până la cucerirea romană”.

Vindecători din Epoca de Piatră

Vindecătorii, încă din epoca neolitică, practicau operaţii complicate, cum sunt trepanaţiile craniene. „Asemenea intervenţii se executau cu un cuţit de silex, iar, mai târziu, odată cu folosirea uneltelor de metal, operaţia era făcută cu un instrument de metal. Trepanaţiile nu depăşeau, după câte se pare, dura mater, astfel că putem vorbi doar de o chirurgie craniană sau cum o numesc unii autori, o „pseudochirurgie celebrală”.  Era nevoie de o îndemânare deosebită pentru a executa astfel de intervenţii”, menţiona autorul.

Ion Horaţiu Crişan adăuga că, strămoşii noştri din lumea antică ar fi folosit, ca anastezice, seminţe narcotice. „Un fragment din opera lui Herodot vorbeşte de obiceiul sciţilor din Tyras de a-şi face fumigaţii cu seminţe de cânepă. Iată ce vorbeşte textual istoricul din Halicarnas: <<Luând sciţii sămânţa acestei cânepe, intră sub corturile de pănură şi o aruncă pe pietrele înroşite în foc. Zvârlite, boabele scot fum şi răspândesc aburi atât de deşi, că nici băile de aburi greceşti nu dau aburi mai puternici. Încântaţi de această baie cu aburi, sciţii scot, de plăcere, strigăte>>. Aşadar, izvoarele literare antice menţionează fumigaţii narcotice la populaţii învecinate cu teritoriul ţării noastre. Asemenea procedee trebuie să se fi practicat şi în cazul trepanaţiilor din perioada preistorică. Fumigaţiile cu sămânţă de cânepă erau cunoscte şi tracilor din sudul Dunării. Sunt întrebuinţate şi de ţăranii noştri”, completa istoricul.

Trepanarea avea rolul înlăturării unor aşchii rezultate dintr-un traumatism cranian care poate provoca paralizii, cefaleee, convulsii, tulburări psihice. Pe teritoriul ţăriinoastre trepanaţiile aparţin epocii preistorice, perioadei de sfârşit a neoliticului şi începutul epocii bronzului şi sunt numeroase, afirma istoricul. În necropolele din Decea Mureşului, Holboca, Stoicani, Diniaş, Poiana, Sărata Monteoru, Cetăţenii din Deal.


Vă recomandăm şi:

Enigmele matriţei din Sarmizegetusa Regia: de unde provin lupii înaripaţi şi ce simbolizează fioroşii grifoni, ilustraţi pe artefactul antic, unic în lume

Matriţa de la Sarmizegetusa Regia, considerată printre cele mai valoroase piese arheologice descoperite în ultimele decenii în România, ascunde enigme care până în prezent nu au putut fi descifrate.

FOTO Imagini unice cu descoperirea fabuloasă din Sarmizegetusa Regia ţinută „la secret“ timp de doi ani: matriţa antică a bijutierului din capitala Daciei

Imagini în care este înfăţişată cea mai importantă descoperire arheologică realizată în ultimii ani în Sarmizegetusa Regia au fost publicate, în premieră, la doi ani de la data descoperirii comorii arheologice. Fotografiile caree înfăţişează matriţa bijutierului din fosta capitală a Daciei preromane au fost realizate de Vladimir Brilinsky, omul care a descoperit obiectul misterios.

Cele mai faimoase bijuterii ale dacilor. Cât de pricepuţi erau meşterii din atelierele Sarmizegetusei în prelucrarea aurului şi unde au dispărut comorile lor

Cele mai valoroase piese de tezaur descoperite în Sarmizegetusa Regia sunt brăţările din aur masiv, din vremea dacilor, bogat împodobite. Obiectele unice spun povestea măiestriei cu care dacii prelucrau metalele, susţin istoricii. De-a lungul timpului, multe alte tezaure de bijuterii care au aparţinut vechilor locuitori ai ţinuturilor Carpaţilor s-au pierdut pentru totdeauna.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite