Cum îşi riscau românii libertatea în anii 1950 pentru câteva grame de aur: „elementele cu reminiscenţe burgheze“ acuzate că sabotau puterea valutară

Aurul. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.

Dosarele penale din anii 1950, păstrate la Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara, arată cum îşi riscau românii libertatea pentru câteva grame de aur. Cei care erau prinşi în timp ce tranzacţionau fără drept metalul preţios şi cei care îl ascundeau de autorităţi, de teama că le va fi confiscat, primeau pedepse aspre.

Numeroase mărturii din anii 1950, păstrate în arhivele judeţului Hunedoara, prezintă anchetele dure pentru pedepsirea celor care foloseau ilegal aurul, metalul preţios aflat din belşug în vechile mine ale Munţilor Apuseni. În perioada interbelică, numai între anii 1919 şi 1924, peste opt tone de aur au fost scoase ilegal din ţară, prin contrabandă, arăta istoricul Ion Rusu Abrudeanu, citând documentele vremii. Treptat, pedepsele pentru cei care furau, deţineau sau tranzacţionau ilegal aurul au devenit tot mai aspre, iar la sfârşitul anilor 1940, după naţionalizarea pusă în aplicare de regimul comunist, aurul a devenit un metal aproape interzis.

Cum erau mustraţi cei care deţineau bijuterii
La începutul anilor 1950, numeroşi hunedoreni au fost trimişi în închisori pentru deţinerea de metale preţioase, pe care nu le-au declarat autorităţilor, tocmai de teama de a fi sechestrate. Dacă înainte cu câţiva ani, se puteau mândri cu bijuteriile pe care le aveau în posesie, noul regim a decis confiscarea bunurilor lor în favoarea Băncii de Stat.

„În timp ce marea majoritate a oamenilor muncii din cuprinsul acestei Republici sunt călăuziţi de noul climat socialist construit, înţelegând să îşi asigure existenţa din rezultatul propriei lor munci consacrate binelui obştesc, în vederea ridicării continue a standardului de viaţă, unele elemente cu reminiscenţe burgheze înţeleg să parvină la câştiguri uşoare, speculative din manipularea obiectelor şi bijuteriilor de aur, fără a le predea Băncii de Stat, sustrăgându-se de la obligaţia predării, în profit personal şi în dauna întăririi puterii noastre valutare”, se arăta într-un rechizitoriul din 1951 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Deva, prin care a fost trimis în judecată comerciantul Izidor Perlmutter, acuzat de trafic de aur şi de bijuterii.

În urma unei percheziţii domiciliare, bijuteriile deveanului au fost confiscate, iar bărbatul a fost trimis în închisoare.

„Astfel, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în ziua de 30 iunie 1951, de către organele de Miliţie Hunedoara – Deva, la locuinţa inculpatului, i s-au găsit următoarele bijuterii în aur: 1 brăţară de aur de 15 grame, 1 lănţişor pentru ceas de 16 grame, 1 medalion de 3 grame, o pereche de cercei, pe care inculpatul le-a cumpărat de la numita Purst Ghizela, la plecarea acesteia în statul Israel, 1 inel de aur de 8,5 grame, 1 inel de aur cu piatră Bordeaux, 1 inel de aur cu piatră albastră, o pereche de cercei de aur, un stilou marca Wehl, cu peniţă de aur, un medalion din argint, suflat cu aur”, informa procurorul Ioan Tincu, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Deva. Obiectele au fost confiscate ca fiind corpuri delicte, iar fostul lor posesor a fost arestat sub acuzaţia de comerţ de aur, fără autorizaţie.

Cum trebuia purtat aurul
Aceeaşi soartă cu a deveanului Izidor au împărtăşit-o şi Achim Grama (52 de ani) şi iubita sa Iudita Braia (41 de ani). Cei doi hunedoreni, din Teliuc au fost acuzaţi că deţineau împeună, fără autorizaţia Băncii de Stat a Republicii Populare Române, 37 de monede de aur mici, 10 monede de aur mari şi o brăţară din aur. Bijuteriile au fost moştenite de Achim de la soţia sa decedată, iar în 1947 bărbatul a decis să le dăruiască noii sale iubite. Femeia a fost reţinută în urma unei percheziţii, însă o parte din bunuri le-a aruncat pe fereastra trenului. „Inculpata Iudita Braia a deţinut aceste monede până la data de 3 noiembrie 1951, fără nicio autorizaţie, când fiind escortată la Direcţia Miliţiei Generale, a aruncat în timp ce mergea cu trenul 10 bucăţi monede de aur şi o bucată de brăţară de aur, iar restul de 37 de monezi le-a ascuns în sân, fiind găsite apoi cu ocazia percheziţiei ce i s-a efectuat. S-a apărat cu aceea că acestea erau destinate pentru a le purta ca salbe, deşi conform legii ele nu puteau fi purtate decât de proprietar sau de membrii lui de familie şi numai podoabă şi nicidecum ascunse. Apărarea inculpatului Achim că era în drept să deţină aceste monede nu poate fi luată în considerare, atât timp cât ele nu erau purtate ca salbe, ci deţinute ca simple monede”, se arăta într-un rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Deva. Cei doi au fost trimişi în închisoare, iar monedele le-au fost confiscate.

Contrabandă cu aur pentru inele
Un bijutier din Orăştie şi alţi şase tineri din Orăştie, Cugir şi Roşia Montană au fost arestaţi, la rândul lor, în 1951, după ce au tranzacţionat câteva zeci de grame de aur, provenite din Roşia Montană.

„Inculpaţii Trifu Nicolae, Trifu Elvira, Păun Maria şi Păun Mihalache, în cursul lunii iulie 1950, s-au dus toţi împreună în comuna Roşia Montană, locul de origine al celor două inculpate, Trifu Elvira şi Păun Maria, şi centru de afaceri pentru toţi şapte inculpaţi. În Roşia Montană, inculpatul Trifu Nicolae a dus tratative cu Szekely Ştefan şi Szekely Maria, de la care a cumpărat cantitatea de 70 de grame de aur de la mină, plătindu-i în schimb 200 de lei per gram de aur. Cu această ocazie au stabilit de comun acord ca aurul să fie expediat prin poştă şi anume ascuns în diferite alimente sau în alte materiale împachetate pe adresa inculpatului Păun Mihalache, care în acel timp deţinea funcţia de paznic la Uzinele Cugir şi astfel dădea mai puţin de bănuit, decât în cazul în care ar fi fost expediate pe numele inculpatului Trifu Nicolae, ce îndeplinea funcţia de ceasornicar în Orăştie. La un interval de o săptămână după reîntoarcerea inculpatului de la Roşia Montană, Szekely a expediat prin poştă pe adresa lui Păun Mihalache cantitatea de 20 de grame de aur ars, ascuns într-o bucată de săpun. Păun Maria a scos pachetul cu cantitatea de aur de la poştă şi l-a predat inculpatei Trifu Elvira, care venise special în Cugir pentru aceasta. Aurul a ajuns la Orăştie, unde soţul femeii l-a predat inculpatului Kniesel Ernest pentru a-l prelucra, făcând din el două inele cu măsura pentru Păun Maria şi Păun Mihalache”, a fost una dintre infracţiunile reţinute în rechizitoriul Parchetului.

"În cursul lunii octombrie, inculpatul Szekely Ştefan şi soţia sa au mai expediat şi prin poştă cantitatea de 20 de grame de aur ars de mină pe adresa inculpatului Trifu Nicolae, la Orăştie, ascunse într-un pachet, introduse fiind bobiţele înr-un cârnaţ de porc”, arătau documentele păstrate la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara. 

Vă recomandăm şi:

Secretele aurului strămoşilor noştri: cum a devenit ţinutul agatârşilor şi al dacilor „o Californie pentru popoarele antice“

Istoricii români au oferit de-a lungul timpului explicaţii pentru numeroasele mistere legate de modul în care strămoşii noştri exploatau şi prelucrau aurul, într-una dintre cele mai vechi şi mai bogate regiuni aurifere ale Europei, cea din Munţii Apuseni.

Locul în care însemnele comunismului sunt păstrate cu sfinţenie. „Secera şi Ciocanul“ şi stema României socialiste din stadionul aflat în curtea bisericii

Stema României socialiste şi „Secera şi ciocanul“ au fost păstrate la loc de cinste pe clădirea unuia dintre cele mai ciudate stadioane din România: arena comunei Ghelari, o aşezare cunoscută din cele mai vechi timpuri pentru bogăţia zăcămintelor de fier.

FOTO Minele groazei din Hunedoara. Peisajul apocaliptic al ultimei mari mine de fier, la 10 ani după închidere

Zece ani se împlinesc de la închiderea "oficială" a exploatării miniere din Ghelari (Hunedoara), unul dintre cele mai bogate zăcăminte de fier din România. Minele din Ghelari au fost celebre timp de mai multe secole, însă în prezent, la un deceniu de la ultimele disponibilizări, terenul pe care funcţiona exploatarea e ocupat doar de ruine.

FOTO Valea Jiului la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cum a uimit ţinutul „aurului negru“ un celebru geolog englez

Valea Jiului şi Petroşani se arătau călătorilor din secolul al XIX-lea ca locuri sălbatice şi bogate în minerale, unde peste decenii aveau să se amestece vechii stăpâni ai ţinutului care se ocupau cu păstoritul şi „barabele“ – străinii veniţi şi stabiliţi apoi în vale pentru a-şi câştiga existenţa în minele de cărbune. David Ansted, un geolog englez care călătorise în anii 1860 în Valea Jiului, anticipa prosperitatea zonei carbonifere.

FOTO Hunedoara anilor 1880 în imagini rare. Cum se mândreau austro-ungarii cu Uzinele de fier şi minele din Hunedoara

Angajaţii Castelului Corvinilor au făcut o descoperire impresionantă. Recent, în tmpul unui inventar realizat în arhivele muzeului, au dat peste un album de fotografii vechi, de la sfârşitul XIX, în care sunt prezentate Uzinele de fier ale Hunedoarei şi minele din împrejurimi. Albumul a fost publicat la Expoziţia Universală din 1889 de la Paris, ca o imagine a celor mai importante realizări industriale ale Imperiului Austro-Ungar.