Cum arătau, de fapt, strămoşii noştri. Frumuseţea simplă a femeilor de pe Columnă şi chipul sălbatic al bărbaţilor
0Cele mai importante informaţii despre înfăţişarea oamenilor care au trăit în urmă cu două milenii pe actualul teritoriu al ţării provin din frescele Columnei împăratului Traian, însă mai mulţi autori antici şi cercetători moderni au oferit detalii despre aspectul fizic al strămoşilor noştri.
În secolele trecute savanţii străini care au călătorit în ţinuturile României de astăzi asemănau adesea înfăţişearea localnicilor „valahi” cu cea a dacilor ilustraţi pe Columna lui Traian. În scenele monumentului care spune povestea războaielor daco-romane, bărbaţii erau redaţi cu chipuri energice de războinici, cu bărbi şi plete, iar femeile aveau înfăţişări mlădioase. Decebal, căpetenia dacilor, este reprezentat de opt ori pe Columnă, potrivit istoricilor, şi se distinge prin expresivitatea chipului cu trăsături de persoană autoritară şi hotărâtă.
Dacii îşi tăiau părul scurt pe frunte şi la tâmple, lăsându-l mai lung la spate, scria istoricul Ion Horaţiu Crişan. „Aşa îi vedem reprezentaţi pe Columna lui Traian sau pe Monumentul de la Adamclisi. În acelaşi mod îşi poartă părul şi călăreţul de pe falerele de la Surcea şi Galiče sau pe plăcuţele de argint de la Letniţa. Dar geto-dacilor nu le era străin nici părul scurt, atât pe frunte, cât şi la spate, după cum o dovedeşte reprezentarea masculină de pe coiful de aur de la Băiceni. Pe plăcuţele de la Letniţa, personajul masculin este reprezentat de două ori (în scena hierogamiei şi o dată călare) cu părul strâns în vârful capului, aşa cum îi descriau pe traci Homer şi Archiloh”, informa autorul volumului I din „Civilizaţia geto-dacilor” (Ed. Dacica, 2009). În ce priveşte barba, în cele mai multe reprezentări, dacii sunt înfăţişaţi purtând barbi, de diferite dimensiuni. Cel mai adesea, oamenii de rând umblau cu capul descoperit, iar nobilii se distingeaiortul pileusului - o bonetă sau căciulă.
Femeile cu cosiţe
O înfăţişare expresivă, pe columnă, şi pieptănătura simplă le distingea pe femeile din vremea strămoşilor noştri, despre care izvoarele scrise nu ofereau prea multe detalii. „Pe columnă ele au capul acoperit cu o basma înnodată la ceafă, în schimb cele de pe Monumentul de la Adamclisi au părul pieptănat cu cărare la mijloc şi adus spre spate din faţă şi din părţi pentru a fi adunat într-un coc. Tot cu cărare la mijloc au părul pieptănat femeile reprezentate pe falerele de la Herăstrău şi Iakimovo sau pe fibulele de la Coada Malului, Bălăneşti şi cea descoperită într-o localitate necunoscută din Transilvania. Personajele feminine de pe plăcuţele de la Letniţa au părul destul de scurt, potrivit la spate, pe când celelalte îl au bogat, destul de lung, încadrându-le faţa şi ajungând în bucle până pe umeri. În unele cazuri, cum este personajul feminin de pe falera de argint de la Iakimovo, părul are numeroase bucle. Pe lângă această pieptănătură simplă, trebuie adăugată cea cu cărare la mijloc şi părul împletit în două lungi cosiţe, cum este reprezentat personajul feminin de pe falera de argint de la Galiče ori pe cele de la Lupu. La personajul feminin de la Galiče cosiţele sunt lungi, încadrează faţa, răsfrângându-se pe piept; la fel sunt redate şi în cazul celor de pe falerele de la Lupu. Personajul feminin de pe o cupă cu ornamente în relief, descoperită la Popeşti, are cosiţele mai scurte, ajungându-i doar până la umeri”, informa renumitul arheolog Ion Horaţiu Crişan.
Ia, accesoriul principal al femeilor
Bărbaţii de rând erau reprezentaţi purtând cămăşi din pânză groasă, despicate în părţi şi lăsate peste pantaloni, cioareci sau iţari. Erau încinşi la mijloc cu o curea prevăzută cu cataramă sau brâu, uneori cu o pelerină sau mantie. Cei mai mulţi dintre geto-daci umblau desculţi, iar iarna ar fi purtat opinci de piele sau călţuni de pâslă. În scenele de pe Column, femeile sunt înfăţişate purtând cămăşi subţiri, cu mâneci scurte şi fuste peste ele, de la brâu în jos, însă vestimentaţia lor era destul de variată, fiind condiţionată şi de statutul lor social şi de anotimp. „Pe cap poartă basmale înnodate în spate sub conci, iar în picioare, în cazul că nu sunt desculţe, călţuni sau opinci ca şi bărbaţii”, scria autorul volumeloe Civilizaţia Geto-Dacilor. Pe Columna lui Traian multe dintre femei se pare că poartă o îmbrăcăminte din două piese, fără să se poată face precizări. Nu este exclus să fie vorba doar de un brâu, mai adăuga Ion Horaţiu Crişan.
Potrivit istoricilor, atât bărbaţii cât şi femeile din vremea dacilor preferau să îşi împodobească hainele cu diferite aplice de metal, de bronz şi de aur, fie fixate direct pe curele, fie numai susţinute ca nişte nasturi, de curele ori cordoane petrecute peste cămaşa-tunică de cânepă, de in, ori de lână. Un al doilea element de împodobire a îmbrăcăminţii erau nasturii mici şi, mai ales, discurile convexe mari, de bronz, relata istoricul Vasile Pârvan.
Geţii, sălbaticii de pe ţărmul mării
Cele mai relevante mărturii literare despre portul şi înfăţişarea strămoşilor noştri i-au aparţinut poetului latin Ovidius, exilat pe ţărmul Mării Negre, în urmă cu circa două milenii. „Au glas aspru, chip sălbatic şi sunt cea mai adevărată întruchipare a lui Marte. Părul şi barba lor n-au fost tunse niciodată. Se apără împotriva frigului năpraznic cu piei de animale şi cu pantaloni largi, iar feţele lor aspre sunt acoperite cu păr lung. Oamenii se feresc de gerurile grele îmbrăcând piei de animale şi pantaloni cusuţi. Numai faţa li se vede din tot trupul. Deseori auzi sunând firele de păr, când sunt mişcate, din pricina gheţii ce atârnă de ele şi barba cea albă le străluceşte din pricina gerului care a pătruns-o”, scria Ovidius, în elegiile sale.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Marile cetăţi dacice din Munţii Orăştiei şi situl arheologic de la Roşia Montană vor fi scanate aerian cu tehnologie de ultimă generaţie. Institutul Naţional al Patrimoniului a publicat detaliile proiectului.
Cele mai vechi fotografii realizate în Sarmizegetusa Regia datează de peste un secol, în anii în care locul fostei capitale a Daciei era foarte puţin cunoscut românilor, iar cea mai mare parte a vestigiilor sale au fost ascunse.
Magistraţii decid soarta lui Radu Horia Camil, fost dealer de artefacte antice, acuzat în prezent de trei infracţiuni de spălare de bani: ar fi tranzacţionat ilegal două scuturi dacice sustrase de braconieri din cetatea Piatra Roşie, Kosoni de aur şi tabule antice din bronz. Camil mai este judecat într-un alt dosar al comorilor dacice.
Se încarcă comentariile...
