Cele mai faimoase bijuterii ale dacilor. Cât de pricepuţi erau meşterii din atelierele Sarmizegetusei în prelucrarea aurului şi unde au dispărut comorile lor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cele mai valoroase piese de tezaur descoperite în Sarmizegetusa Regia sunt brăţările din aur masiv, din vremea dacilor, bogat împodobite. Obiectele unice spun povestea măiestriei cu care dacii prelucrau metalele, susţin istoricii. De-a lungul timpului, multe alte tezaure de bijuterii care au aparţinut vechilor locuitori ai ţinuturilor Carpaţilor s-au pierdut pentru totdeauna.

Dacii erau pricepuţi în prelucrarea metalelor, susţin istoricii. „Geţii dezvoltau o artă proprie a aurului ale cărei produse umpleau tot Centrul şi Nordul Europei, concurând cu arta etruscă a bronzului şi a argintului”, relata istoricul Vasile Pârvan. În afara aurului, meşterii daci lucrau fierul, argintul şi bronzul, din care confecţionau fibule, inele, brăţări, aplici, lanţuri ornamentale şi alte obiecte decorative.

În timpul lui Decebal existau la Sarmizegetusa cele mai mari ateliere metalurgice din Europa acelor timpuri. Aurul transilvan conţine 25-26 la sută argint, are o culoare deschisă uşor verzuie, uşor de recunoscut. În atelierele argintarilor daci erau utilizate cu mici nicovale, dălţi, pile, ciocănaşe. Aici se executau coliere, brăţări, inele, broşe, catarame şi piese de harnaşament. Însă ceea ce îi încântă în cel mai înalt grad este împodobirea trupului cu brăţări, colane, inele şi găteala hainelor cu tot felul de aplice, nasturi şi pandantive fixate pe stofe. Cei mai bogaţi au toate aceste podoabe de aur pur, precum tot de aur erau şi vasele lor de zile mari”, informează site-ul de specialitate enciclopedia-dacica.ro.

Brăţările dacice din aur masiv

Cele mai importante bijuterii din vremea dacilor aflate pe teritoriul României sunt cele 13 brăţări spiralice din aur masiv descoperite în Sarmizegetusa Regia. Tezaurul cântăreşte aproape 13 kilograme şi a fost scos la iveală de braconieri în perioada anilor 1990 - 2000, alături de alte obiecte valoroase. Comorile au fost traficate pe piaţa neagră a antichităţilor, iar din 2007 autorităţile române au reuşit treptat recuperarea lor. Potrivit anchetatorilor din dosarele comorilor dacice, există alte 11 brăţări spiralice din aur, scoase ilegal din ţară de braconieri, care sunt pe cale de a fi repatriate.

image

“În cazul brăţărilor dacice, diferenţa de la 13 la 24 de piese se ştie că există. Există informaţii, respectiv probe cu privire la unele dintre ele, există imagini ale acestor artefacte, ele sunt puse în urmărire prin Interpol, sunt pe site-ul FBI-ului în Statele Unite şi vom vedea cât de rapid vor fi localizate, unde vor fi localizate şi apoi recuperate. Este o activitate laborioasă care va mai dura”, declara recent procurorul general Augustin Lazăr, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Specialiştii în arheologie consideră descoperirea acestor bijuterii drept una excepţională.

„De circa 250 de ani, de când se adună sistematic descoperirile din epoca dacică, pe teritoriul Transilvaniei nu au fost scoase la iveală asemenea piese. Până în acest moment erau cunoscute mai multe tezaure de brăţări de argint, de multe ori asociate cu monede antice, cu denari romani republicani, tetradrahme de tip thasian ori dyrrachian sau cu vesela de argint. Apariţia acestor brăţări reprezintă una din cele mai importante descoperiri arheologice, făcute pe teritoriul ţării noastre în ultimii două sute de ani. Sunt nişte piese care, fără îndoială, au făcut parte din obiectele aulice, de curte, ale regilor daci”, concluziona cercetătorul Ernest Oberländer Târnoveanu, directorul Muzeului Naţional de Istorie al României, în studiul „Concluziile examinării brăţărilor spiralice din aur descoperite la Sarmizegetusa Regia”.

Brăţări autentice şi deosebite

Potrivit arheologului Barbara Deppert Lippitz, care a confirmat autenticitatea tezaurelor dacice, brăţările au fost realizate de meşterii din vremea dacilor într-o manieră rar întâlnită, de ştanţare şi batere la rece. Spira de aur era obţinută dintr-un lingou, martelat centimetru cu centimetru, până era transformat într-un fir lung de peste doi metri, cu o grosime relativ egală. Spiralele erau apoi rulate pe un tambur de lemn şi erau decorate cu ajutorul unor dăltiţe.

image

„Rezultatul analizei capetelor ornate în relief ale spiralelor de aur, precum şi ale celor de argint de acelaşi tip, relevă imaginea unui şarpe înaripat, cu bot de lup, aşadar, un dragon. Reprezentarea aminteşte de stindardele dacice redate pe Columna lui Traian. Deosebirile se explică prin faptul că acestea din urmă nu au fost prelucrate de aurarii daci, ci de sculptorii romani. Trimiterea la stindardele dacice subliniază importanţa deosebită de simbol regal, a spiralelor de aur depuse, probabil ca ofrandă, în imediata apropiere a capitalei Sarmizegetusa Regia”, relata Barbara Deppert Lippitz. Specialista adăuga că prelucrarea modernă a aurului este total diferită de cea dacică, care constă în tehnica forjării metalului, un mod de prelucrare al aurului care a dispărut de mult în lume.

Matriţa bijutierului din Sarmizegetusa

În Sarmizegetusa Regia, în vara anului 2013, o furtună care a dus la prăbuşirea unor fagi bătrâni a scos la iveală o descoperire uimitoare: o matriţă din bronz, folosită potrivit arheologilor la realizarea tiparelor pentru turnat piese decorative din metale preţioase. Matriţa este singura piesă de acest fel descoperită până acum pe întreg teritoriul fostei Dacii. Obiectul de formă hexagonală este încrustat cu sculpturi ale unor animale mitice, provenite din zona mediteraneeană: inorogi, hipopotami, bouri, lei, dragoni, care par să se lupte unele cu celelalte.

matrita foto

"Este o piesă foarte importantă pentru că dincolo de faptul că este o unealtă de bijutier în sine şi nu sunt foarte multe de genul acesta, este o piesă cu importante valenţe artistice. Reprezentările de pe ea sunt foarte frumoase încât ne putem imagina cam ce tipuri de piese se scoteau de acolo, care la rândul lor erau splendide. Descoperirea reprezintă şi o confirmare a unui fapt documentat de-alungul timpului de generaţii de arheologi, că Sarmizegetusa, în ajunul cuceririi ei de către romani, era un mediu cosmopolit, în care elitele regatului dacic erau capabile să achiziţioneze produse şi servicii de foarte bună calitate", declara anul trecut dr. Gelu Florea, istoricul care a coordonat cercetarea piesei.

Coiful regelui daco-get

O altă piesă care arată bogăţia căpeteniilor geto-dace este coiful de aur masiv, descoperit la Coţofeneşti, datat în secolul IV, î.Hr. Coiful, cu o greutate de aproape 800 de grame, a fost descoperit în anul 1928 în satul Coţofeneşti din judeţul Prahova, de un elev şi este aproape intact.

Potrivit cercetătorilor, cel mai probabil obiectul a aparţinut unui rege geto-dac sau unei căpetenii locale. Coiful are o calotă de aur împodobită cu şapte rânduri paralele de nasturi conici radiaţi, are pe marginea inferioară un chenar de linii spirale punctate, care încadrează patru plăci acoperite cu reliefuri. Cea din faţă reprezintă o pereche de ochi holbaţi, cu sprâncene duble şi întoarse în aşa fel încât să inspire groază. Placa din spate înfăţişează în registrul superior figuri de oameni fantastici, cu picioarele în formă de şerpi, iar în cel inferior animalele fantastice urmărindu-se unele pe altele. Cele două plăci laterale reprezintă scene de sacrificiu, cu preoţi purtând pe cap tiare.

Este un coif de paradă, lucrat din două bucăţi de tablă de aur, prin batere la rece, produse dintr-un lingou de aur natural, nerafinat.

coiful

Colierul cu pandantive

Numeroase tezaure datate în vremea dacilor au fost descoperite pe teritoriul României, multe fiind considerate piese de import. Printre acestea se numără colierul cu pandantive şi cerceii din cetatea dacică de la Căpâlna. Tezaurul a fost descoperit în perioada 2002 – 2003, de braconieri. Din comoara vândută apoi pe piaţa neagră a antichităţilor şi recuperată în 2012 de statul român, făceau parte un colier de aur cu pandantive, de 73 de grame, şi doi cercei, unul de 13 grame şi celălalt de 14 grame. Colecţia nu este o creaţie locală, cerceii fiind realizaţi prin mai multe tehnici: împletire, gravare, obişnuite în lumea elenistică şi în cea romană. Bijuteria despre care se presupune că ar fi fost purtată de o femeie dacă avea rolul de a apăra posesoarea de spiritele rele. Ea poate fi admirată la muzeul din Alba Iulia.

coiful

Tezaure înstrăinate şi ascunse

O mare parte a tezaurelor dacice au ajuns însă în afara ţării, începând cu perioada imediată a invaziei romane şi continuând până în zilele noastre. Înainte ca Dacia să fie cucerită de romani, Decebal ar fi ascuns o parte a comorilor în albia râului Sargeţia, care curgea în apropierea capitalei Sarmizegetusa Regia, potrivit istoricului latin Dio Cassius.

„Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veştminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca sa nu dea nimic pe faţă”, relata Dio Cassius. Autorul „Istoriei Romanilor” mai scria că invadatorii ar fi descoperit o parte din comori, după ce Biciclis, un get care ar fi ştiut locul ascunzătorilor, a fost luat prizonier şi ar fi dat în vileag povestea. Comorile au ajuns în Roma, o dată cu alte prăzi care au totalizat peste 160 de tone de aur şi 300 de tone de argint. Alte tezaure de aur şi bijuterii dacice au rămas nedescoperite, potrivit legendelor locale. Potrivit istoricului Iulian Marţian puţine erau satele din Ardeal în care nu circulau poveşti despre comori ascunse în ruinele unor cetăţi, în gorgane sau în peşteri.

coiful

„Dar nu este dat oricărui pământean de rând să poată pătrunde la ele, căci cele mai multe stau sub paza duhurilor necurate şi dacă întâmplător le găseşte un om mai slab de fire, acela trebuie să moară de moarte năpraznică. Altele iarăşi stau sub afurisenie şi cei ce le găsesc se nefericesc din cauza lor până în a şaptea viţă. Când se apropie apoi primăvara cu indiciile cele mai neîndoelnice ale flăcărilor albastre, cari se ridică din comorile ascunse, mulţi oameni veghiază în tovărăşie nopţile senine, şi când se arată mult dorita flacără, aleargă la faţa locului şi împlântă semne în pământ”, relata Iulian Marţian, în studiul „Comori Ardelene”, apărut în Buletinul Societăţii Numismatice Române din martie 1921.


Vă recomandăm şi:

De ce nu le era dacilor teamă de moarte. Povestea lui Zamolxis, zeul care i-a făcut pe geto-daci să se creadă nemuritori

Cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci. Astfel erau caracterizaţi geţii de istoricul grec Herodot, cel care a oferit primele descrieri elaborate ale popoarelor care în urmă cu aproape două milenii şi jumătate ocupau ţinuturile actualei Românii. Tot Herodot îi prezenta pe strămoşii geţi (daci) drept oameni care se credeau nemuritori, iar aceast lucru i se datora zeului lor, Zamolxis.

Fabuloasa comoară a regelui Decebal, ascunsă în apele Sargeţiei. Cât adevăr este în povestea descoperirii ei

Comorile ascunse de regele Decebal, înainte ca romanii să fi pus stăpânire peste cetăţile sale, au stârnit fascinaţia istoricilor. Cele mai importante relatări despre desoperirile întâmplătoare ale aurului dacilor provin din urmă cu aproape cinci secole. Se spune că atunci un tezaur impresionant de monede şi piese antice din aur a fost găsit de câţiva pescari, în albia râului Strei.

Istoria fabuloasă a românilor, relatată de „The Times” în 1867: „Sunt convinşi pe deplin că ei sunt descendenţii puri ai vechilor stăpâni ai lumii!”

În 30 noiembrie 1867, celebrul ziar „The Times” publica un reportaj despre istoria din ultimele două milenii a românilor. Articolul apărea sub semnătura corespondentului din Austria al ”The Times” şi relata despre marile idealuri ale românilor, cel de a fi consideraţi descendenţi puri ai dacilor şi romanilor şi cel de unire a vechilor teritorii stăpânite de daci.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite