Cele mai controversate poveşti de iubire din trecutul românilor: Avram Iancu şi iubita unguroaică, baronul homosexual şi dragostea platonică a lui Arsenie Boca
0
O mulţime de personaje istorice au stârnit fascinaţia românilor prin dramatismul vieţii lor intime. În „galeria” celor mai controversate relatări au intrat cele despre relaţiile furtunoase ale lui Avram Iancu, ale baronului Nopcea sau controversele prieteniei dintre duhovnicul Arsenie Boca şi ucenica sa, Zamfira.
Relatările despre viaţa intimă a numeroase personaje istorice din trecutul românilor au stârnit controverse. Iată câteva dintre cele cele mai faimoase.
Avram Iancu s-a iubit cu o unguroaică
Avram Iancu, eroul românilor din timpul Revoluţiei din Transilvania anilor 1848 – 1849 ar fi avut ca iubită o unguroaică de 15 ani. Iohanna Farkas, fiica unui avocat maghiar din Abrud, mai tânără cu 10 ani ca Avram Iancu, a fost cea care l-a salvat de la moarte, potrivit unor istorici din perioada interbelică.
Potrivit unei mărturii orale consemnate de istoricul român Ioan Lupaş, în luna mai a anului 1849, maiorul Emeric Hatvani intra în Abrud, însoţit de 1.400 de soldaţi şi trei tunuri, pentru a-l surprinde pe Iancu, care se afla în casa avocatului Tamás Farkas, tatăl Johannei. Aflând că trupele maghiare se apropie de oraş, Hani l-a înştiinţat pe Iancu, l-a rugat să plece pentru a-şi salva viaţa şi l-a condus prin grădina din spatele casei. Iancu a fugit spre tabăra sa din Câmpeni, în timp ce prefecţii Buteanu şi Dobra au rămas în Abrud. Dobra a fost arestat şi ucis, împreună cu alţi români fruntaşi, iar Buteanu, luat şi el prizonier, a fost spânzurat două săptămâni mai târziu.
„Dacă Iancu în aceste momente critice n-a împărtăşit soarta tragică a colegului său Dobra şi a celorlalte victime ale furiei lui Hatvani, meritul revine tinerei sale prietene Iohanna Farkas”, afirma istoricul Ioan Lupaş, în lucrarea „Avram Iancu”, publicată în volumul III al Anuarului Institutului de Istorie Naţională. La trei ani de la evenimentele dramatice, Iohanna Farkaş s-a căsătorit cu omul politic Dimitrie Moldovan, secretar de guvern în Transilvania şi apoi consilier în Cancelaria Curţii de la Viena. Potrivit istoricului Enea Hodoş, în satele din Munţii Apuseni se cântau câteva versuri atribuite lui Iancu şi relaţiilor sale cu Farkas Hani. „E frumoasă ca o zână, dar, durere, nu-i română! De nu-mi place, ştiu de ce", era strofa de încheiere a unei poezii de dragoste atribuite lui Avram Iancu. Enea Hodoş relata că Avram Iancu ar mai fi avut două iubite unguroaice.
Baronul Nopcea şi-a ucis amantul
Savantul Franz Nopcea a fost ultimul descendent al vechii familii nobiliare Nopcea (Nopcsa) din Transilvania. A fost om de ştiinţă specializat în paleontologie, a descoperit fosilele mai multor specii de dinozauri pitici din Ţara Haţegului, a fost diplomat, dar şi spion, a deţinut titluri nobiliare şi academice, însă a rămas în istorie şi prin relaţia sa, sfârşită tragic într-un hotel din Viena, cu iubitul său, Bajazid Doda. Ultimele clipe din viaţa baronului Franz Nopcea s-au conumat într-un hotel din Viena, în care acesta şi prietenul său Bajazid, care îi fusese partener pentru aproape trei decenii, au fost găsiţi morţi.
În 26 aprilie 1933, un ziar vienez anunţa tragedia astfel: „Dramă sângeroasă, petrecută ieri în Strada Singer. Baronul Franz Nopcsa, care locuia la etajul al treilea al casei de la numărul 12, şi-a împuşcat în apartament secretarul său de o viaţă, albanezul de 45 de ani Baiazid Elmas Doda, după care, la masa de lucru, s-a sinucis cu un glonţ tras direct în gură.Nopcsa pare să fi pregătit fapta cu grijă”, scrie Dacian Muntean, în volumul „Aventurile şi călătoriile baronului Nopcea”. Scrisoarea de adio găsită asupra sa explica tragedia: „Motivul sinuciderii mele este sistemul meu nervos, care se află la capăt. Motivul pentru care l-am ucis pe bunul prieten şi secretar al meu, domnul Baiazid Elmas Doda, în timpul somnului lui, fără ca el să aibă vreo bănuială a ceea ce se va întâmpla, a fost acela că nu am vrut să îl las în urmă bolnav, în mizerie şi sărăcie, pentru că ar fi suferit mult”. Baronul Nopcea a murit la vârsta de 56 de ani, iar trupul său a fost incinerat.
Relaţia platonică a lui Arsenie Boca
Zamfira (1925 - 2005), pe numele său Julieta Constantinescu, îşi are locul de veci la câţiva paşi de cel al călugărului Arsenie Boca, la Mănăstirea Prislop. Fosta stareţă şi-a urmat duhovnicul timp de peste patru decenii, iar apropierea dintre cei doi a dat naştere a numeroase controverse.
Povestea primei întâlniri dintre Arsenie Boca şi Julieta Constantinescu, viitoarea stareţă a mănăstirii Prislop a avut loc în jurul anului 1947, în vremea în care tânăra avea 22 de ani şi era încă studentă la Facultatea de Teologie din Bucureşti, iar Arsenie Boca era stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu. Potrivit unor mărturii, Julieta Constantinescu îl cunoscuse pe duhovnic la mănăstirea din Făgăraş, într-o împrejurare ciudată. S-ar fi aruncat în lac din dorinţa de a se îneca, dar a fost salvată de Arsenie Boca. Doi ani mai târziu, Julieta Constantinescu intra în obştea călugărească, la Mănăstirea Prislop, acolo unde în toamna anului 1948 a fost mutat şi Arsenie Boca. Despre apropierea dintre cei doi vorbeau atât călugării, cât şi celelalte călugăriţe.
În 1959, călugăriţa Zamfira şi părintele Arsenie au fost îndepărtaţi din mănăstirea Prislop şi li s-a interzis să mai poarte veştmântul monahal, lui pentru toată viaţa, iar ei până în 1964, când a avut loc amnistia preoţilor anticomunişti. Preotul a fost angajat la atelierul de pictură al Patriahiei, iar potrivit unor mărturii, cei doi au locuit împreună pentru o perioasă, într-o casă în Bucureşti. O notă informativă din 1965, întocmită de locotenentul major Ştefan Băjenariu, arăta că Julieta Zamfira Constantinescu, „din dosarul informativ ce îl avem asupra lui Boca, după izgonirea din mănăstire, trăieşte cu acesta într-o casă cumpărată de amândoi în Bucureşti, dar nu sunt căsătoriţi”. În ultimii ani ai vieţii duhovnicului, ea a fost cea care l-a îngrijit.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Ucenica lui Arsenie Boca, maica Zamfira îşi are locul de veci la Mănăstirea Prislop, alături de mormântul părintelui. I-a fost alături timp de peste 40 de ani, din primele zile în care a ajuns la mănăstire şi până la moartea duhovnicului. Povestea ei de viaţă este cutremurătoare. Potrivit unor mărturii, a fost salvată de la moarte de părintele Arsenie Boca şi, la rândul ei, a fost ucenica şi “îngerul păzitor” al acestuia.
Cea mai înfricoşătoare poveste adevărată din istoria Castelului Corvinilor este cea a decapitării domniţei Ana (Barbara) Torok, de către soţul ei, nobilul Ioan Torok, cel care a stăpânit Castelul Corvinilor în secolul XVI. Domniţa a sfârşit torturată şi ucisă cu un piron, pentru că îşi înşelase soţul.
Elisabeta Szilagyi, soţia lui Ioan de Hunedoara şi mama regelui Matia Corvin, a jucat un rol importat în istoria poporului român, chiar dacă povestea „reginei din Hunedoara“ este presărată de controverse.
Se încarcă comentariile...
