Cei mai desfrânaţi voievozi ai românilor. 10 mărturii sumbre despre domnitorii care „nu se săturau de curvărit“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cronicarii din secolele trecute au lăsat posterităţii numeroase mărturii despre faptele mai puţin lăudabile ale unor voievozi şi prinţi. Printre cei care s-au remarcat pentru viaţa desfrânată s-au numărat Ştefăniţă Vodă, Radu cel Frumos, dar şi urmaşii marelui voievod moldovean Vasile Lupu.

Mărturii istorice din secolele trecute prezintă faptele ruşinoase prin care s-au remarcat unii dintre voievozii românilor din Moldova, Muntenia şi Transilvania. Iată care au fost voievozii daţi ca exemple negative pentru desfrâurile şi abuzurile săvârşite.

1 Aron Vodă „nu se sătura de curvărit”
Aron Vodă a fost domn al Moldovei de două ori, septembrie 1591 - iunie 1592 şi 18 septembrie 1592 - 24 aprilie 1595. A fost fiul lui Alexandru Lăpuşneanu, iar boierii l-au numit Vodă "cel Cumplit". Aron vodă cel rău „nu se sătura de curvărit, de giucat, de cimpoiaşi, pre care îi ţinea de măscării. Pentru strângerea dărilor umblau nu numai dăbilarii, ci şi turcii, de nu-şi erau ţăranii volnici cu nimic. Muierile nu erau ale lor, fetele le ruşina şi ce vrea să le facă le făcea. Pre boieri, pentru avere îi omora. Giupânesele lor le silea. Ciude şi posne făcea în domnia lui”, scria Grigore Ureche, în Letopiseţi.

2 Vasile Lupu lua fetele boierilor „la ţiitorie”
Vasile Lupu a fost domnul Moldovei în două rânduri, între aprilie 1634 – 13 aprilie 1653 şi 8 mai 1653 – 16 iulie 1653. A fost considerat unul dintre cei mai străluciţi voievozi din trecutul Moldovei, însă şi despre el cronicarii au relatat lucruri ruşninoase. A intrat „cu sila la câteva case de boieri luându-le fetele, peste voia părinţilor, la ţiitorie. Iar oamenii de la casa lui, nepoţii lui Vasile vodă, mai mare silă făceau, luând băieţii oamenilor în silă, la curvie”, informa Miron Costin, în Letopiseţi.

3 Ştefăniţă vodă „căuta curviile cu partea bărbătească”
Ştefăniţă Vodă, fiul domnului Moldovei Vasile Lupu, avea apăucături similare. „Ştefăniţă, feciorul lui Vasile Lupu, fiind domn la Moldova şi tânăr, se dezmierda şi făcea lucruri copilăreşti şi nebuneşti. Nu căuta treburile domniei, ci curviile, nu numai cu partea femeiască, dar şi cu partea bărbătească. Căci cuconii moldovenilor cei frumoşi atâta i s-au împrumutat, cât nu erau în stat să plătească fără de pagubă acea datorie. Mai făcea aceste nebunii şi atunci când ieşea la preumblare şi la vânaturi. Punea boieri pe cai turceşti şi ieşind la câmp, poruncea de le lua frânele şi le da calea, iar caii nefiind domoliţi, la mulţi le-a făcut primejdie de moarte”, scriu autorii volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc".

4 Dumitraşcu vodă „era bătrân şi curvar”
Dumitraşcu Vodă Cantacuzino a fost domnul Moldovei în secolul al XVII-lea, într-o perioadă în car ţara era secătuită de foamete. A rămas în istorie pentru o domnie dezastruoasă, dar şi datorită aventurilor sale amoroase. „Dumitraşcu vodă Cantacuzino era om bătrân, grec ţarigrădean, de neamul lui de la Cantacuzineşti. Şi era om nestătător la vorvoadă, telpiz, amăgitor, giambaş de cei de la Fanar din Ţarigrad. Şi după acestea, după toate, era bătrân şi curvar. Domana lui era la Ţarigrad, iar el aici îşi luase o fată a unei rachieriţe, iar pre fată o chema Aniţa şi era ţiitoarea lui Dumitraşcu vodă. Şi o purta la iveală între toată boierimea, şi o ţinea în braţe şi o săruta. Şi o purta cu sălbi de galbeni şi cu haine de şahmarad, şi cu şlic de sobol, cu multe odoare împodobită. Şi era tânără şi frumoasă şi plină de suliman, ca o fată de rachieriţă. Căutaţi, fraţi iubiţi cetitori, de vedeţi ce este omenia şi curvia grecească. Oh, oh, oh, săraca ţară a Moldovei ce nenorocire de stăpân ca acesta ai avut”, scria cronicarul Ion Neculce, despre voievodul din secolul al XVII-lea.

5 Radu cel Frumos „s-a făcut concubin împăratului”
Radu cel Frumos a fost domn al Ţării Româneşti de patru ori (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475), ajuns pe tron cu ajutorul sultanului Mahomed al doilea. Radu a fost frate vitreg al voievodului Vlad Ţepeş, iar unele mărturii îl indică drept iubit al sultanului Mahomed al II-lea, fiind ţinut la palatul acestuia, în adolescenţă. „Mohamed al doilea pe Radu cel Frumos îl avea la sine din 1445 şi-l folosea la fapte de ruşine, ţinându-l la masă cu sine. Ci mare price a fost întru început între împărat şi pruncul acesta, când a vrut întâia dată să facă cu el după năravul turcesc. După ce s-au întrupat în curtea împărătească, l-au surghiunit la Caramanu, că mai omorâse pre împăratul, împungându-l cu sabia. Dar după aceia s-a făcut concubin împăratului”, scria cronicarul, potrivit autorilor volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc".

6 Petru Rareş „petrecea în ospeţe şi în dezmierdăciune”
Petru Rareş a fost domn al Moldovei de două ori, prima dată între 20 ianuarie 1527 şi 18 septembrie 1538, iar a doua oară între 19 februarie 1541 şi 3 septembrie 1546. A fost fiul natural al lui Ştefan cel Mare. Istoricul Grigore Ureche afirma că Petru Rareş era împătimit al ospeţelor. „De nimica alta nu grijea, ce numai cu toată casa sa petrecea în ospeţe şi în dezmierdăciune".

7 Iliaş Rareş Vodă, „dinăuntru lac împuţit”
Iliaş Rareş Vodă, fiul lui Petru Rareş, a domnit între 1546 şi 1551 şi ar fi călcat pe urmele tatălui său.  „Dinafară se vedea pom înflorit, iar dinăuntru lac împuţit. Avea cu sine sfetnici turci cu care ziua petrecea şi se dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obiceiurile creştineşti s-a îndepărtat”, afirma Dimitrie Cantemir, în „Istoria Ieroglifică”.

8 Ştefan Vodă nu lăsa „fete fecioare neruşinate”
Ştefan Vodă a domnit între 1551 şi 1552 şi s-ar fi arătat „cu curvie neastâmpărată", informau unii istorici ai vremii. „Nu se răbda de femei cu bărbaţi, nu rămâneau fete fecioare neruşinate, nici giupânesele boierilor nebatjocorite”. Boierii l-au omorât din această pricină, afirmau unii dintre cărturari, iar o explicaţie a dat-o cronicarul Grigore Ureche. „Care poate fi om ca acela, să-şi vadă muierea silită şi batjocorită, şi să sufere? Carele nu va suspina, văzându-şi fiica sa, fecioară din sânul lui, ce au cruţat-o, să o ia oarecine să-şi râză de dânsa. Şi care slujitor sau boier va primi să-i ia muierea spre pofta sa cea neastâmpărată şi nu-i va gândi răul?”, afirma Grigore Ureche în Letopiseţi. „Ştefan şi-a adus dascăli şi două curve de la turci, ca pururea să fie lângă dânsul, de care amăgindu-se zi de zi sporea în obiceiuri turceşti. După ce a ucis o sumă de boieri, îşi puse în gând să omoare tot Divanul. Boierii, simţind, i-au luat-o înainte şi pe când era tiranul la râul Prutului, unde mersese să se dezmierde cu curvele, numai cu 17 păzitori, şi ţinându-şi cort lângă râu, dormea nopatea cu curvele, au dat peste el şi au început a-l săgeta”, scria Gheorghe Şincai, potrivit autorilor volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc".

9 Alexandru Iliaş „s-a turcit”
Alexandru Iliaş a fost domn al Ţării Româneşti (septembrie 1616 - mai 1618) şi al Moldovei, în mai multe rânduri. Tatăl său, Ilie, era fiul lui Alexandru Lăpuşneanu. Alexandru vodă a trecut la mahomedanism  îmbrăţişând obiceiurile considerate nedemne pentru un domnitor. „El a lăsat domnia şi a mers la sultan, de s-a turcit, iar întunecarea minţii i-a venit din desfrânata faptă a curviei”, se arată în "Medicina şi farmacia în trecutul românesc".

10 Iancu Vodă Sasu „pe giupânese le ruşina”
Iancu Vodă Sasu (1579 - 1582) era considerat de cronicari lacom de bani şi curvar. „Pe giupânesele boierilor săi, de la masa doamnei sale le scotea şi le ruşina”, afirma cronicarul Grigore Ureche.


Vă recomandăm şi:

Blestemul frumoasei Beatrice, ultima prinţesă a Corvinilor şi cea mai bogată femeie din Transilvania medievală: şi-a văzut soţul ucis şi copiii otrăviţi

Beatrice de Frangepan a fost considerată una dintre cele mai frumoase şi bogate prinţese din Regatul Ungar. În ciuda frumuseţii cu care a fost binecuvântată, viaţa moştenitoarei Castelului Corvinilor a fost o înşiruire de drame care au culminat cu moartea soţului ei şi a celor doi copii, ultimii urmaşi ai familei Corvinilor.

Oraşele noastre, acum patru secole, văzute de un turc: cum erau prostituatele din Iaşi şi de ce bucureştenii purtau cruci de aur

Oraşele româneşti erau aşezate în ţinuturi bogate, locuite de oameni harnici şi milostivi şi femei frumoase. Astfel erau descrise, în secolul al XVII-lea, cele mai multe dintre aşezările de pe teritoriul României, vizitate de istoricul turc Evliya Celebi.

De ce erau interzise slujbele în Biserica lui Matia Corvin din Hunedoara şi legătura cu ciudatul principe Rakoczi I

Cea mai veche biserică din municipiul Hunedoara poartă hramul Sfântului Nicolae, iar potrivit istoricilor datează din vremea regelui Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara. Biserica ridicată în apropierea Castelului Corvinilor stârneşte controverse privind vechimea ei, dar şi datorită unor legende vechi.

Dragostea nebună dintre regele Ungariei şi o tânără din Ardeal - cea mai frumoasă legendă a familiei lui Ioan de Hunedoara

Contestată de istorici, legenda Corvinilor, ilustrată în trecut pe frescele din veranda Aripei Matei a castelului din Hunedoara, se numără printre cele mai cunoscute povestiri despre originea voievodului Ioan de Hunedoara. Povestea spune că Ioan (Iancu) ar fi fost, de fapt, copilul din flori al regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, îndrăgostit de o româncă din zona Hunedoarei.

Cea mai cumplită poveste adevărată din Castelul Corvinilor: patimile domniţei care a sfârşit în chinuri groaznice pentru că şi-ar fi înşelat soţul, pe Ioan Torok

Cea mai înfricoşătoare poveste adevărată din istoria Castelului Corvinilor este cea a decapitării domniţei Ana (Barbara) Torok, de către soţul ei, nobilul Ioan Torok, cel care a stăpânit Castelul Corvinilor în secolul XVI. Domniţa a sfârşit torturată şi ucisă cu un piron, pentru că îşi înşelase soţul.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite