10 lucruri puţin ştiute despre viaţa prostituatelor din bordelurile medievale: ce a adus declinul caselor de toleranţă
0Bordelurile au fost aproape nelipsite din istoria oraşelor Evului Mediu, iar mărturii despre modul de viaţă al prostituatelor vremii şi despre declinul caselor de toleranţă s-au păstrat până în prezent.
Până la sfârşitul Evului Mediu, funcţionarea caselor de toleranţă era permisă în oraşe, inclusiv de reprezentanţii Bisericii, care aveau un cuvânt greu de cântărit în deciziile administraţiilor urbane. Măsura era justificată prin faptul că că dacă bordelurile nu erau disponibile în oraşe s-ar fi găsit alte pieţe pentru divertismentul bărbaţilor, mai nepotrivite şi care puneau în pericol virtiţile femeilor. 1
Iată câteva dintre lucrurile care mai caracterizau viaţa prostituatelro din bordelurile medievale
1 Matroanele
Bordelurile erau înfiinţate în mahalalele oraşelor mari, iar de îngrijirea lor şi a prostituatelor lor se ocupa o matroană. „Femeile care locuiau aceste case alegeau singure o matroană care îngrijea de disciplină şi ordine şi veghe cu zel pentru ca fetele concurentele, nefăcând parte din corporaţie să nu vie să-i strice meseria. Şi dacă aceste concurenţe erau prinse în flagrant delict de a face rău celorlalte ele erau pedepsite şi prigonite cu furie”, arată scriitorul Auguste Bebel, autorul volumului „Femeia în trecut, prezent şi viitor”.
2 Privilegiile caselor de toleranţă
În Evul Mediu, casele de toleranţă din oraşele Europei creştine se bucurau, în anumite perioade, de privilegii. „Dacă în vecinătate pacea lor era tulburată, se pedepseau aspru şi cu înverşunare îndoită”, potrivit autorului Auguste Bebel. Curtezanele care locuiau în aceste bordeluri aveau dreptul de a participa la procesiuni şi la sărbători şi chiar de a se aşeza la masă cu mai marii nobilimii.
3 Prostituatele îşi riscau viaţa pe cont propriu
Protecţia care le era oferită tinerelor în bordeluri era înlăturate atunci când ele se hotărau să plece din ele. Cele care se prostituau pe cont propriu şi erau prinse primeau deseori pedepse corporale: de la biciuire în văzul mulţimii până la moarte. „Aceleaşi comune care organizau în mod oficial serviciul bordelelor, luându-le sub stăpânirea lor şi înzestrând cu privilegii tot felul de preotese ale zeiţei Venus păstrau pedepsele cele mai aspre şi fioroase pentru sărmana fată căzută şi părăsită. Infanticida care în deznădejde îşi omora rodul măruntaielor sale era osândită de obicei la moartea cea mai crudă, pe câtă vreme nicio voce nu se ridica împotriva seducătorului fără conştiinţă”, scria Auguste Bebel, potrivit documentelor din 1414, publicate în volumul „Femeia în trecut, prezent şi viitor”.
4 Conducerea oraşului dispunea de prostituate
Mărturii istorice păstrate din secolele XIV - XV arată cum prostituatele frumoase din bordeluri erau puse la dispoziţia conducerii oraşelor, pentru a fi folosite la parade şi la marşuri de întâmpinare personalităţilor vremii. „Pe socoteala oraşelor se puneau prostituate la dispoziţia străinilor distinşi. La intrarea regelui Vladislav în Viena, la 1452, magistratul trimise spre întâmpinare o deputăţie de prostituate, care, îmbrăcate fiind numai în gaz străveziu, lăsau să se vadă formele cele mai frumoase. La intrarea sa în Burg, împăratul Carol V era salutat de o deputăţie de fete, goale în întregime. Tot astfel de cazuri se mai întâmplau de multe ori în această epocă, fără a părea deloc scandaloase”, scria Auguste Bebel.
5 Femei conduse de preoţi
Unele mărturii din secolul al XIV-lea, din trecutul românilor, ofereau detalii despre clanurile de femei prostituate aflate în grija unor preoţi. „Bande de femei saltimbance, cântăreţe, muzicante alergau pe drumuri, în tovărăşie cu scolari şi popi vagabonzi, îmbulzindu-se prin bâlciuri, târguri şi prin toate locurile unde era vreo sărbătoare sau unde poporul venea cu mulţimea. În armatele vagabonzilor, ele alcătuiau o corporaţie aparte, având un titlu deosebit”, arăta autorul volumului „Femeia în trecut, prezent şi viitor”.
6 Metode contraceptive medievale
Mai multe plante erau folosite de femei pentru contracepţie, însă prostituatele experimentate foloseau metode mai puţin obişnuite pentru a nu rămâne însărcinate. Ungerea organului sexual masculin cu catran era considerată o metodă contraceptivă până în secolul al XVI-lea. O altă recomandare era aceea ca femeile să se aşeze deasupra unui morman de cărbuni aprinşi şi să lase furmul acestora să intre în organismul lor. Bucăţi din animale sterile, mâncate sau purtate ca amulete, confereau infertilitate, scriau autorii unor lucrări ştiinţifice din secolele trecute. Un învăţat al Evului Mediu oferea un sfat ieşit din comun. „Femeia trebuie să se ridice la sfrârşitul actului sexual, să sară în spate de şapte – nouă ori, pentru ca sămânţa bărbatului să iasă. A sări înainte provoacă efectul contrar”, screia omul de ştiinţă Avicenna, din secolul X.
7 Cum arătau prostituatele
Prostituţia era des întâlnite în oraşele Ţărilor Române din secolele trecute. În Iaşii secolului al XVII-lea, prostituatele se numeau „gazde”, informa cronicarul turc Evlia Celebi. „Femeile uşoare din acest oraş, zise gazde, stau în cârciumi. Ele poartă un fel de rochii pestriţe din atlaz, din stofă de mătase şi de catifea şi se încalţă cu papuci cu tocuri înalte şi împodobite cu cuie cu capete mari şi aurite. Ele stau cu capul gol şi cu părul negru despletit. Oferind celor care le ies în cale frumuseţea lor şi plăcerile trupeşti ele plătesc, ca dare, beiului Moldovei, şase pungi pe an”, scria Evlia Celebi, în secolul al XVII-lea.
8 Sexul în băile publice
Băile publice din oraşe erau locurile unde prostituatele din Evul Mediu îşi ofereau cel mai adesea serviciile. „Băile erau deschise pentru bogaţi şi săraci, pentru cetăţeni liberi şi sclavi, iar menţinerea lor era o datorie civică asumată de autorităţile publice. Era o practică normală ca oamenii să îşi dea întâlniri în băile publice şi să îşi facă prieteni şi iubiţi acolo, să discute afaceri sau să se relaxeze în mijlocul unor privelişti plăcute”, afirma Elisabeta Archibald, în lucrarea ştiinţifică „Îmbăierea, frumuseţea şi creştinismul în Evul Mediu”, publicată la Universitatea Durham. La sfârşitul Evului Mediu multe dintre biserici au început să fie ridicate pe locurile unor băi publice, acestea din urmă fiind asociate cu ritualurile păgâne sau cu bordelurile. Băile erau utilizate de tinere pentru a-şi atrage clienţii, dar şi pentru eliminarea clandestină a pruncilor nedoriţi, iar în Evul Mediu timpuriu erau asemuite cu păcatul, dorinţele şi idolatria, scria Claudine Dauphin, autoarea lucrării „Bordeluri, băi publice şi femei, Prostitutia în Ţara Sfântă bizantină”.
9 Declinul bordelurilor şi băilor publice
Din secolul al XV-lea, bordelurile şi băile publice faţă de care Biserica a început, treptat, să se arăte îngrijorată cu privire la comportamentul imoral din ele, au intrat în declin. Nu doar motivele religioase au adus diminuarea drastică a numărului de bordeluri, dar mai ales epidemiile necruţătoare şi răspândirea bolilor sexuale. Boli ca sifilisul i-au determinat pe oameni să renunţe treptat la obiceiurile de a le frecventa.
10 Plăceri cu afrodisiace
Cei care doreau să îşi prelungeasă plăcerea în Evul Mediu foloseau afrodisiace. Acestea erau preparate din amestecuri din plante, dar şi din substanţe de provenienţă animală, ale căror caracteristici erau de a genera căldură corpului. Unii autori afirmau că substanţele iritante erau bune ca afrodisiace, pentru că ofereau senzaţia de căldură. Printre ele se aflau piperul, seminţele de muştar, anasonul şi scorţişoara. În ce priveşte produsele de provenienţă animală, anumite părţi ale organelor genitale ale animalelor erau considerate afrodisiace.
Vă recomandăm şi:
Un savant din secolul al nouălea, cunoscut prin lucrările sale în întreaga Europă medievală, a fost autorul unora dintre cele mai populare reţete menite să trateze problemele de natură sexuală din cuplu. Remediile lui Al-Jazzar preced inventarea viagrei moderne.
Femeile din Evul Mediu aflau cum pot redeveni fecioare, dacă foloseau poţiunile misterioase ale contesei Caterina Sforza. Celebra autoare a unei lucrări ştiinţifice didicată performanţelor sexuale şi modului de redobândire a virginităţii, a intrat în istorie datorită reţetelor sale controversate.
Credinţele care priveau viaţa sexuală a oamenilor din secolele trecute au fost cu totul neobişnuite. O dovedesc documentele vechi, care cuprindeau studii de anatomie şi recomandări despre relaţiile sexuale, folosirea unor afrodisiace şi despre metodele contraceptive ale strămoşilor noştri.
În urmă cu un secol şi jumătate, James Oscar Noyes, un medic american în armata sultanului, vizita teritoriile României şi descria în amănunt viaţa locuitorilor lor. Cel mai mult l-au şocat ritualurile religioase pe care românii le îndeplineau cu stricteţe şi modul de viaţă al preoţilor de la sate.
Mărturii istorice şi legende vechi despre vieţile primilor creştini oferă detalii înfiorătoare despre martiriul lor şi despre torturile inimaginabile la care au fost supuşi înainte de a muri.
Se încarcă comentariile...
