Un giurgiuvean şi-a transformat casa în muzeu

Călin Bucur înconjurat de obiectele adunate în ultimii 30 de ani

Călin Bucur (70 ani) şi-a amenajat în casă un muzeu etnografic cu peste 500 de "exponate" adunate de-a lungul timpului din toată ţara. Ideea i-a venit în anul 1980, după o vizită la „Bojdeuca lui Creangă” din Iaşi.

„M-am întors din Moldova şi am spus să amenajez şi eu ceva asemănător. I-am zis tot bojdeucă pentru că este mică” povesteşte bătrânul care subliniază faptul că a fost construită cu ajutorul unor vitrinieri de la fostul Oficiu de Comerţ Local.
Din „bojdeucă” se ajunge în bucătărie, una amenajată cu tot felul de castroane şi farfurii colorate. De-aici se face trecerea către „odaia” propriu-zisă, numită de Călin Bucur „Muzeul Ţăranului Vlăscean”. O bucată de autenticitate românească, „un mic colţ de Rai de pe strada Şelari” după cum se exprimă proprietarul.
„Eu sunt fiu de ţăran şi m-am gândit tot timpul să înfiinţez un asemenea muzeu personal” povesteşte bărbatul născut în comuna Gogoşari.
Primele obiecte colecţionate de giurgiuvean au fost oalele şi farfuriile, urmate de macate şi ştergare. Călin Bucur subliniază faptul că niciun obiect din întreaga sa colecţie nu a fost achiziţionat „pe ochi frumoşi”. „Oalele şi farfuriile le-am cumpărat de la Horezu şi de la Corund. Am călcat toate târgurile olarilor din ţară. Am plătit pentru toate obiectele. Dacă nu cu bani, am schimbat cu alte lucruri” spune acesta.

Nu-i place să se laude cu obiectele adunate
În anul 2005, giurgiuveanul a cumpărat un teren în comuna natală, pe care intenţiona să construiască o casă ţărănească. „Era o frumuseţe. Pe malul Gârlei, uşor în pantă”. Proiectul nu s-a mai concretizat, din cauza puţinului timp liber avut la dispoziţie. „Soţia mi-a spus că ar fi mai bine să amenajez o cameră întreagă, acasă. A fost un sfat foarte bun, şi din acel moment am umplut odaia cea mare” spune Călin Bucur.
Giurgiuveanul susţine că nu deţine un catalog care să cuprindă întreaga colecţie adunată în treizeci de ani. „Muzeul ăsta l-am făcut doar pentru sufletul meu. Nu mi-a plăcut niciodată să mă laud sau să ţin o evidenţă a obiectelor” spune el.
Atunci când vine vorba de cele mai dragi obiecte din colecţie, giurgiuveanul ezită puţin. „Îmi place întregul ansamblu, este viaţa mea adunată în toţi aceşti ani. Îmi este greu să numesc un obiect. La macate ţin cel mai mult. Mă simt apropiat şi de un gramofon foarte vechi dar şi de o ladă de zestre” spune acesta.

Piesa de rezistenţă, o ladă de zestre
Lada de zestre are o istorie interesantă. Descoperită întâmplător într-o comună cu ocazia unei nunţi, Călin Bucur nu a mai avut linişte până când nu a convins-o pe proprietară să renunţe la ea. „Lada se afla după o uşă şi era întrebuinţată pentru altceva. Am dat în schimbul ei două costume de cea mai bună calitate. Estimez că are o vechime de aproximativ 80 de ani, fiind o ladă specifică zonei Vlaşca” afirmă giurgiuveanul.