REPORTAJ Ghetoul de lângă talcioc. 50 de oameni trăiesc ca-n epoca de piatră şi-şi hrănesc copiii din gunoaie FOTO

Trăiesc printre munţi de gunoaie şi sunt rupţi de lume deşi între ei şi civilizaţie sunt doar zece metri: şoseaua de centură şi trei containere de gunoi, în care scurmă zilnic în căutarea hranei. Pentru cei 50 de locuitori - bătrâni, copii, maturi - ai ghetoului de lângă talcioc viaţa este mai rea decât Iadul: n-au apă, electricitate, hrană, haine şi nici speranţe.

Nu au nicio sursă de venit şi nici vreo şansă de a scăpa din mizerie. Mulţi dintre ei nu au nici măcar buletine. Nu-i angajează nimeni, nu pot împrumuta bani, n-au cum beneficia de asistenţă socială sau medicală.

Unul dintre ei, Gigi Ioan spune că a ajuns în colonie, împreună cu soţia şi cei trei copii, după ce a fost evacuat dintr-un apartament social.

„Am avut o garsonieră la G-uri, dar m-au dat afară de acolo pentru că n-am avut bani să plătesc. Am stat cu copiii în stradă cam o lună, după care m-am mutat aici, la marginea oraşului, unde mi-a făcut căsuţa asta", povesteşte el.

„Căsuţa" este de fapt o cocioabă încropită din câţiva chirpici şi câteva bucăţi de placaj adunate de la gunoi. Dacă bate vântul un pic mai tare, i-o mută în râpa din apropiere.

„Preşedinte? Iliescu!"

Spune că a avut un loc de muncă, însă a suferit un accident la coloană şi de atunci îşi întreţine familia aşa cum poate. „Singurele venituri sunt alocaţiile copiilor, ăia care au certificate de naştere, că unu' n-are, şi în rest, din fier vechi. Caut prin gunoaie", spune Gigi.

Ridică din umeri când vine vorba despre cine conduce oraşul şi ţara: „Primar la Galaţi? Durbacă, nu? Cum? Nu mai este Durbacă? Nu ştiam!". Habar nu are cine nici cine e preşedintele ţării. Înclină între Iliescu şi Băsescu, dar nu e sigur de niciunul dintre ei.

Caiete de şcoală de pomană

Fănică Bârlădeanu, un alt locatar al coloniei, spune că a încercat să obţină o casă, însă nimeni nu l-a ajutat până acum. „Am depus cereri la Primărie pentru casă şi nu ni s-a dat niciun răspuns. Au venit doar să ne demoleze. Ei ne dărâmă, noi facem casele la loc!", spune Fănică.

„Avem WC-uri săpate. Apă n-avem. Sunt nişte fântâni, aici, în râpă şi de la ele luăm apă. La copii nu putem să le dăm, că se strică la burtă", adaugă el.
În ghetoul de la marginea oraşului sunt 12 familii, compuse din vreo 50 de membri, dintre care 30 de copii. Puţini merg la şcoală. „Trebuie să le iau caiete, mâncare. Dar nu prea am cu ce. Le mai dau colegii, de pomană", spune Ioan Bârlădeanu.