REPORTAJ Cartier ilegal pe malul Brateşului. Aproape 200 de oameni trăiesc în condiţii groaznice, de Ev Mediu

Haos la marginea Galaţiului, pe malul lacului Brateş, între tunelul de cale ferată şi triajul CFR. Un teren în suprafaţă de câteva hectare a fost invadat de zeci de familii care, printre munţii de gunoaie, au ridicat - ilegal - un nou cartier. Circa 200 de oameni trăiesc acolo.

Terenul "invadat" este proprietate publică, iar cele mai multe dintre magherniţe sunt construite - fără autorizaţie - din materiale adunate din gunoiul aruncat pe malul lacului Brateş de către firmele de demolări. Totul e de-a valma în noul ghetou al Galaţiului: cărămizi, chirpici din lut, cartoane, bucăţi din tablă, resturi lemnoase, gunoi, pietre şi ciulini. E ca în Evul Mediu. Notă discordantă fac doar miile de pungi din plastic împrăştiate peste tot, semn al "civilizaţiei moderne".

Teoretic, locuinţele din ghetou nu au energie electrică, însă de la unele geamuri răsar "castroanele" unor antene TV, semn că există, pe undeva, un cablu conectat clandestin la reţeaua publică subterană. Sau la reţeaua de iluminat a şoselei învecinate.

"Recuperator" de gunoi

Cei mai mulţi dintre cei 200 de locuitori ai magherniţelor de la malul Brateşului trăiesc din gunoi. Mizeria e crâncenă, dar nimic nu se pierde. Resturile alimentare ajung la animalele pe care le cresc în curte, deşeurile din construcţii ajută la extinderea bojdeucilor, resturile lemnoase ajung la foc.

Locuitorii ghetoului evită să vorbească cu „străinii". Alunecă fantomatic pe lângă maldărele de mizerie şi se ascund în spatele pereţilor încropiţi, păziţi de câini cu priviri lihnite. „Se ascund de oricine. Ori vine Poliţia, ori de la Primărie, ori de la Protecţia Copilului, pentru ei tot de rău e", ne lămureşte paznicul unui munte de balast de la marginea şoselei.

Cu greu, printre ulucile unui gard sinistru, din resturi, reuşim să vorbim cu Ion Ali. Ne mărturiseşte că locuieşte în ghetou, cu nevasta şi trei copii, de trei ani, după ce a fost dat afară dintr-o casă naţionalizată. „Credeţi că stau aici de plăcere? Nu! De viaţă grea îs aici. Vai de capul nostru", îşi descrie el existenţa.

În afară de scormonitul în gunoaie, locuitorii zonei nu au prea multe soluţii de a face un ban. Pescuitul la Brateş nu mai e o „afacere" după ce lacul, fostă crescătorie piscicolă, a fost abandonat şi braconat industrial până la exterminarea populaţiei piscicole. Lucrul la numeroasele depozite (multe dintre ele ilegale) de materiale de construcţii din zonă nu este nici ea foarte atractivă. Se plăteşte prost, la negru, e muncă grea, iar riscul de accident e mare.

Ion Ali are şi o poveste despre asta: „Am avut un vecin care şi-a rupt piciorul la descărcat balast din vagoane. S-a dus la spital şi acolo i-au zis: da asigurarea ai? Păi de unde, dacă n-ai servici?! I-au pus în ghips piciorul şi l-au dat afara pe uşă. Un an s-o chinuit cu piciorul beteag".

La marginea Galaţiului, lângă Brateş, s-a mai născut un ghetou. Unul din (deja) multele ghetouri ale oraşului. N-avem sediu pentru Primărie, n-avem străzi, n-avem iluminat public, dar avem ghetouri. Tot mai multe, tot mai mizerabile, tot mai triste. Galaţi, secolul 21...