PORTRET/Elena Mateescu a renunţat la informatică pentru pictura pe sticlă

Elena Mateescu

Pictează de 11 ani şi tot de atunci participă la majoritatea târgurilor meşteşugăreşti organizate în ţară. Pasiunea pentru confecţionarea obiecetelor tradiţionale s-a născut participând la astfel de evenimente, la început doar ca simplu vizitator.

Profil:
Născută: 17 septembrie 1960, Ialomiţa
Studii: Studii liceale
Familie: Căsătorită, doi copii

„Pictez icoane pe sticlă, confecţionez păpuşi din frunze de porumb şi din nuci. Soţul meu se ocupă de sculptatul obiectelor din lemn. Singură am învăţat să fac astfel de obiecte. Mergeam mereu cu el la tot felul de târguri să vedem foarte multe obiecte frumoase şi asta m-a determinat să învăţ să fac şi eu. Icoanele mă impresionau. Mi-am zis: „Ce, eu nu pot să fac? Şi încet, încet, am reuşit", spune Elena Mateescu.

Preţul icoanelor pictate pe sticlă porneşte de la 20 de lei şi poate ajunge până la 180. În ceea ce priveşte păpuşile din foi de porumb sau nuci, ele costă 20 de lei. Aşa cum era de aşteptat, la o icoană se munceşte cel mai mult, una singură fiind gata în aproximativ trei zile, iar o păpuşă din nucă, numai câteva ore.

„O icoană durează cam două , trei zile zile. Depinde foarte mult de starea în care mă aflu, dar şi de dimensiunea acesteia. Păpuşile din foi de porumb se confecţionează cam într-o zi. Întâi se face scheletul, care este din sârmă, apoi capul, ansamblez mâinile şi picioarele. Trebuie făcute şi hainele, cojocelul, opincuţile. Sunt mai multe etape aici. Foile trebuie uscate, altfel mucegăiesc. Cele din nuci sunt cele mai uşoare. Le fac în doar câteva ore", mai spune Elena Mateescu.

La fel ca pentru toţi românii şi pentru meşterii populari se simte criza. Vânzările de anul acesta sunt cu mult sub aşteptările lor.

„Anul acesta vânzările merg mai prost ca oricând. Se simte criza şi la noi. Spre exemplu, la Craiova, unde mergea foarte bine în fiecare an, a fost slab în 2010. Nu am vândut nici măcar un sfert faţă de anii anteriori. Să sperăm va fi mai bine aici la Galaţi", adaugă meşterul popular.

De 11 ani, femeia cutreieră ţara în lung şi-n lat împreună cu soţul ei. Despre locurile pe care le-a vizitat, doamna Elena spune că fiecare are frumuseţea lui. Cât de despre tradiţii, în Oltenia sunt păstrate cel mai bine.

„Acolo chiar ţine lumea la tradiţii. Şi Galaţiul poate fi inclus pe lista aceasta, dar acolo e altceva. În aceste oraşe nu găseşti făcături pe masă. Tot ce este la vânzare este autentic. Aici mă refer la târgurile de meşteri. Chiar şi la Botosani este în regulă. Un alt motiv pentru care venim aici este faptul că organizatorii sunt foarte tineri. Asta ne place. Tinerii se implică în astfel de manifestări", mărturiseşte aceasta.

Întrebări şi răspunsuri

Care dintre cele două meserii este mai grea?
Între meseria pe care am avut-o şi cea pe care o am acum sunt foarte multe diferenţe. Grea nu este niciuna. Atâta timp cât faci ceva cu plăcere, este foarte uşor. Când eram tânără munceam în acel domeniu, puteam face faţă, era altceva. Acum la bătrâneţe lucrul acesta ni se potriveşte cel mai bine. Am învâţat asta de drag şi de plăcere.

Mai păstrează românii tradiţiile?

Românii da, organizatorii nu. Mergem numai în târguri de meşteri unde nu trebuie să plătim intrarea sau participarea. Acum sunt foarte multe astfel de târguri. Noi nu mergem la ele. Nu e normal să mi se ceară acea taxă. Eu creez aceste obiecte şi de aceea este târg de meşteri. Sunt locuri unde ni se cer chiar şi câte 300 de euro pe durata târgului, sau 100 de lei pe zi. Nu fac altceva decât să omoare tradiţiile.

Ce-i place

Îmi plac lucrurile frumoase. Îmi place meseria pe care o am acum. Îmi place să călătoresc cât se poate de mult. Îmi plac oamenii sinceri.Îmi place ordinea şi curăţenia. Îmi place să gătesc atunci când sunt acasă. Îmi place să citesc.

Ce nu-i place

Nu-mi place să fiu minţită. Nu-mi place să fiu înşelată. Nu-mi plac oamenii prefăcuţi. Nu-mi plac oamenii care nu fac altceva decât să profite de cei de lângă ei. Nu-mi plac lucrurile făcute în bătaie de joc. Nu-mi place să pierd timpul, tot timpul trebuie să fac ceva.