Meserii murdare-Gropar în Cimitirul Sf. Lazăr: „La început aveam coşmaruri.Visam cadavre şi morminte”

Asta spune despre meseria sa, deloc râvnită, un gropar de la cimitirul "Sfântul Lazăr". Pe arşiţă, în 40 de grade, şi pe ger, când pământul e îngheţat bocnă, omul sapă gropi pentru morminte.

CITEŞTE ŞI: (FOTO) Meserii murdare:„Minerii” mizeriei din canalizările oraşului

În Cimitirul "Sfântul Lazăr" ( de la Coca-Cola) din Galaţi l-am întâlnit pe Adrian Ioniţă. Are 44 de ani şi lucrează ca gropar. Înainte a ocupat o funcţie de conducere la o societate gălăţeană. A avut parte de un mare necaz şi aşa a ajuns să practice această meserie.

„Viaţa mi-a adus nişte neplăceri. Ajunsesem să fiu privit ca un paria, să fiu marginalizat dar Dumnezeu m-a ajutat să-mi găsesc un loc de muncă în Cimitir. Aveam de crescut doi copii şi trebuia să-mi găsesc un loc de muncă. Poate că nu este o meserie cu care să mă mândresc, dar este o muncă cinstită.", afirmă Adrian Ioniţă.

"Visam cadavre"

Iniţial a avut o oarecare repulsie faţă de această meserie. La început, noaptea avea coşmaruri dar după câtva timp s-a obişnuit.

„Am învăţăt să găsesc satisfacţie chiar şi acolo unde mulţi spun că e urât. La început visam cadavre şi morminte. Mi-a fost ruşine de ceea ce fac. De exemplu, la puţin timp după ce m-am angajat în cimitir m-am întâlnit cu o fostă secretară de a mea. Îi murise bunica. Mi-am călcat pe inimă şi am abordat-o. M-a întrebat uimită: «Adriane, ce cauţi aici?» În acel moment mi-a venit să sar în groapă înaintea mortului", spune interlocutorul nostru.

Meseria de gropar implică foarte multă muncă fizică. Indiferent de vreme, trebuie să fii la serviciu. Mai ales când sunt cerinţe.

„Plouă, ninge, soare, frig, nu contează. Noi trebuie să fim aici să ne facem treaba. Nu poţi să amâni şi să spui că o să sapi mâine groapa. Omul vine cu mortul şi unde-l bagă? Nu există aşa ceva. Trebuie să săpăm gropile indiferent de condiţii. Chiar şi acum, vedeţi că este numai noroi printre morminte. Ne murdărim, dar trebuie să înfingem lopata în pământ. E mai greu ca la turnătorie în combinat. Dacă nu ai putere nu poţi face faţă", mai spune groparul.

"Mă simt liber"

Sunt şase gropari în Cimitirul "Sf. Lazăr" care muncesc de dimineaţă până seara. Salariul lor nu este deloc unul de invidiat. „Primesc în jur de  700 de lei, în care este inclus şi un spor pentru muncă în condiţii grele. Salariul este de mizerie, dar mă simt liber aici. De când lucrez aici m-am apropiat de Dumnezeu”, spune Adrian.

„Acum s-a dat spre folosinţă o nouă latură a cimitirului. S-a extins. În partea asta nouă se sapă uşor. Mai mult de patru ore nu ne trebuie. Dar în partea cealaltă, în dreptul porţii principale e greu tare. E ciment acolo. Am intrat odată cu excavatorul. Vă daţi seama cât de greu se sapă acolo dacă am rupt dinţii excavatorului”, adaugă Adrian Ioniţă.

Amintiri dureroase

Cu tristeţe în ochi, groparul ne spune că are o fată înmormântată în cimitirul Sf. Lazăr. „Vin mereu la mormântul fetei mele. Acum ar fi trebuit să aibă aproximativ 20 de ani. Aprind o lumânare şi mă rog pentru ea. Lucrând aici, te apropii de cele sfinte şi începi să conştientizezi ce înseamnă viaţa asta şi ce rămâne în urma noastră după moarte. Mai ales dacă îi mai pasă cuiva de noi. E trist", declară săpătorul de morminte.

Un colţ din cimitir este alocat morţilor care nu există. Singurele persoane cărora le pasă de aceşti oameni sunt groparii cimitirului, care mai cumpără o haine să îmbrace morţii şi un coş cu fructe pentru pomană.

“Îi aduc aici într-un sicriu, dezbrăcaţi. Goi puşcă! Fără absolut nimic pe ei. Noi îi luăm şi-i îngopăm acolo în colţ. Altceva ce să facem cu ei? Nu se interesează nimeni. E păcat mare. Preot? Nici nu poate fi vorba. Fără slujbă, fără nimic. Îi băgăm în pământ şi gata", încheie groparul.