Galaţi: (Portret) Gheorghe Suciu a pictat peste 1.000 de tablouri
0
"Le petit paintre” (Micul Pictor), cum îi place să se intituleze, a creat peste o mie de tablouri şi îşi doreşte să realizeze o sală cu lucrări inspirate din opera lui Lucian Blaga
Încă de la grădiniţă făcea figurine din lut moale, iar de la vârsta 13 ani a început să lucreze constant în domeniul artei. „Eram pionieri, iar întâmplarea a făcut ca un coleg să nu mai poată face gazeta de perete. Doamna profesoară m-a pus pe mine să o pictez. Nu i-a venit să creadă că eu singur am făcut-o. A venit la mama acasă şi a întrebat-o cine m-a ajutat”, spune cu emoţie în glas pictorul.
La vârsta de 14 ani s-a îmbolnăvit grav de poliomielită, boală care l-a chinuit de atunci tot timpul. „Eram un fotbalist bun, selecţionat chiar în centrul olimpic, însă din cauza hranei foarte proaste m-am îmbolnăvit şi a trebuit să renunţ imediat după participarea la concursul: „Fii gata pentru apărarea patriei”, povesteşte cu tristeţe artistul.
Şef de promoţie pe ţară
În 1967, absolvă cursurile Facultăţii de Arte Plastice din Timişoara, ca şef de promoţie pe ţară. Din cauza bolii de care suferă, alege să fie transferat ca profesor în Galaţi. „În zona Ardealului nu erau decât localităţi de munte pe care eu nu le puteam aborda cu situaţia mea fizică. Nu mi-a părut niciodată rău de alegerea făcută. Am fost profesor de desen la şcolile nr. 1, 2, 17, 29, 30 şi 34.
Am iubit enorm toţi copii, dar şi ei au ţinut la mine. Încet-încet boala mea s-a agravat şi începusem să merg foarte greu. Îmi amintesc că iarna veneau şi mă luau de acasă, iar seara mă aduceau cu sania înapoi. N-o să uit niciodată dragostea lor faţă de mine”, mărturiseşte pictorul Suciu.
Are peste 16 expoziţii personale
Din 1971 participă la expoziţiile Filialei Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) Galaţi. În total, are peste 1.000 de tablouri pictate. „Pe unele tablouri le-am vândut, pe unele le-am dăruit, la toate ţin la fel de mult. Îmi amintesc că o lucrare deosebită a fost la o zi după căsătorie. Am imortalizat buchetul de mireasă al soţiei, nişte garoafe albe, şi i l-am dăruit”, îşi aminteşte pictorul.
Cea mai scumpă lucrare a sa ajunge până la 2.000 de lei, dar dacă o persoană îşi doreşte cu ardoare un tablou, i-l vinde
şi în rate. Nu pictează niciodată la comandă. „Vreau să am eu libertatea de mişcare, nu să fiu constrâns de o idee. Nu pot să-mi copiez propriile lucrări. Inevitabil îmi cere organismul să modific ceva”, spune pictorul. În fiecare an, de sărbători, le trimite la toate cunoştinţele, inclusiv la clienţi, felicitări pe care se semnează „Le petit paintre”.
Întrebări şi răspunsuri:
Cum vi se pare lumea artistică gălăţeană?
„Suficient de rece, iar eu printre ei am fost întotdeauna un izolat. Într-un fel mă lăudă că nu am fost niciodată implicat în dicuţiile şi disputele lor. Eu am fost şi departe. Mi-a murit copilul, apoi soţia, am avut multe probleme şi nu prea am avut timp. Sunt prieten bun cu Vasile Neagu şi Ioan Murariu Neamţ”.
Ce vă doriţi să mai realizaţi?
„Visez să ajung împreună cu prietena mea la Paris, iar pe plan creator vreau ca în viitorul apropiat să realizez o sală cu picturi inspirate din opera lui Lucian Blaga, pe care să le donez bibliotecii V.A Urechea”.
Ce-i place: „Îmi place ca omul să fie săritor şi să-l înţeleagă pe celălalt. Ador persoanele modeste şi sincere. Îmi plac mult florile, stânjeneii, magnoliile, crizantemele. Toţi amicii îmi aduc flori când vin în vizită la mine. Iubesc, de asemenea, toţi prietenii şi cărora ţin să le mulţumesc din suflet pentru că m-au ajutat foarte mult”.
Ce nu-i place: „Îmi displac hoţia, minciuna şi prefăcătoria. Astea sunt groaznice. De asemenea, nu îmi place încrâncenarea şi răutatea unor oameni. Consider că viaţa este prea scurtă pentru astfel de lucruri”.
Profil:
Născut: 18 aprilie 1943, la Subcetate, Hunedoara
Studii: Liceul Pedagogic, Facultatea Arte Plastice Timişoara; Facultatea de Filologie, Universitatea „Al.I. Cuza”
Profesie: profesor de desen
Familie: Văduv
Se încarcă comentariile...
