Galati: Florin Tatoli - de peste 40 de ani repară ceasurile gălăţenilor
0
Intrarea lui Florin Tatoli pe piaţa cearsornicarilor din Galaţi a avut loc prin anii '60, la scurt timp după ce familia lui a venit din Italia, alungată de sărăcie. Primii paşi i-a făcut ca ucenic la un bătrân evreu, de la care a furat meseria, în ciuda faptului că nu şi-a imaginat că o va practica pentru toată viaţa.
Cuvântul decisiv a aparţinut însă familiei. Bunicul şi tatăl său au fost zidari şi şi-au dorit ca tânărul Florin să nu mai muncească din greu. S-au gândit să-l facă ceasornicar, mai ales că, la acea vreme, meseria de ceasornicar era practicată doar de evrei şi era foarte bănoasă.
Ceasornicăria este meserie şi artă
Tatoli susţine că nu există anumiţi paşi pentru a deveni ceasornicar. Nu oricine poate face acest lucru – crede bărbatul. Foarte important pentru cel care îmbrăţişează această adevărată artă este să aibă în primul rând răbdare, precizie şi o vedere bună. Restul ţine de voinţă şi de tenacitate.
“Este o meserie care se fură, nu se învaţă. Ceasornicarului îi trebuie foarte multă răbdare să lupte cu timpul. Totuşi, după atâţia ani vederea mă supără uneori. Am noroc că mă ajută lupa, experienţa şi dexteritatea. Acum deschid un ceas în câteva secunde, altădată îmi lua două ore”, ne povesteşte Tatoli, care acum împarte cu ceasurile lui, un atelier mic şi înghesuit.
A reparat de la pendule, la ceasuri de mână
De-a lungul timpului, prin mâinele sale, au trecut sute de ceasuri. Cel mai dificil de reparat sunt însă pendulele vechi de peste o sută de ani, ale căror piese pot ceda foarte uşor. Ceasornicarul îşi aminteşte că pe vremea regimului comunist meseria de ceasornicar era una foarte căutată şi bine plătită.
“După Revoluţie, au năvălit pe piaţă chinezăriile, care încet - încet au omorât piaţa ceasornicarilor din România. Pe vremea lui Ceauşescu se câştiga într-o zi cât în alte meserii într-o lună. Acum ceasul nu mai este doar un instrument de măsurare a timpului, ci a devenit mai degrabă un obiect de podoabă un moft pe care îl poţi schimba cu uşurinţă în orice moment. E greu să să faci faţă timpurilor moderne”, afirmă Tatoli.
Deşi acum are considerabil mai puţin de lucru decât înainte de Revoluţie, Florin Tatoli încă mai vibrează de emoţie când vreun client îndrăgostit de ceasuri mecanice, mai ales vechi, îi aduce o piesă la reparat. Să titirească, uneori ore întregi mecanismul unui ceas şi “să-l facă bine” e cea mai mare satisfacţie, pe care nu i-o poate lua nimeni şi nimic.
Iubeşte îndeosebi să meşteşugărească ceasuri vechi de peste 40 de ani. “Este o plăcere. Mă relaxează să repar ceasuri vechi din anii 1920 sau 1930. Nu mă plictisesc niciodată”. povesteşte Tatoli.
Întrebări şi răspunsuri:
Care este cel mai vechi ceas pe care l-aţi reparat?
F. T: “E greu de spus, pentru că mi-au trecut prin mână multe ceasuri vechi, rare, deosebite. Dar totuşi, cel mai vechi a fost unul elveţian, confecţionat din aur, în 1920”.
Cum trece timpul din perspectiva unui ceasornicar ?
“Când stai degeaba, timpul trece greu. Cel mai important pentru mine este să nu aibă ceasurile aceeaşi oră. Ceasurile sunt ca şi oamenii - nu ştii când mori. Fiecare ceas din atelierul meu are altă oră”.
Ce-i place
“Îmi plac femeile, dar nu orice fel de femeie. Ea trebuie să fie feminină, deşteaptă şi înţelegătoare. Am avut multe femei la viaţa mea, dar am iubit cu adevărat doar una - soţia mea. Îmi mai place să joc table. Şi, desigur, ceasurile mele”, povesteşte Florin Tatoli.
Ce nu-i place
Ceasornicarul ne-a mărturisit că nu îi place minciuna, ranchiuna, lăcomia. “Îmi displac oamenii care urmăresc să facă rău semenilor săi. Consider că răutatea şi invidia sunt lucruri care nu îşi mai au rostul. Viaţa este prea scurtă pentru a ne certa cu semenii noştri. Eu am căutat să îmi fac mulţi prieteni. De multe ori le repar ceasurile gratuit”, spune Tatoli.
Profil:
Născut în Italia, în 1951.
Şcoala profesională la Arad
Experienţă: ceasornicar de 40 ani.
Familie: Căsătorit, 2 copii.
Se încarcă comentariile...
