FOTO Povestea iahtului regal al României, nava construită pentru a-i sfida pe bogaţii lumii. Cum a fost vândut ca fier vechi, la un preţ ridicol

0
Publicat:
Ultima actualizare:
 Iahtul Nahlin în prezent. FOTO yachtclub.com

Nava „Nahlin“, cunoscută mai apoi în România ca „Libertatea“ a uimit întreaga lume prin luxul şi prin dotările ei. Folosit pentru croazierele Casei Regale a României, apoi de comunişti, iahtul, la fel ca alte valori ale României, a fost tratat cu indiferenţă şi chiar cu rea-voinţă de autorităţi după 1989, astfel că în 1998 a fost înstrăinat la preţ de fier vechi.

În cea mai mare parte a existenţei ei de peste nouă decenii, nava cunoscută sub numele de „Libertatea“ a fost ancorată la Galaţi, la malul Dunării. 

În realitate, însă, ea nu a primit, la botezul apei, acest nume, ci unul care are cu totul alte sonorităţi: „Nahlin“. Originea numelui este controversată, căci unele surse spun că înseamnă, în hindi (limbă vorbită pe teritoriul Indiei), „navă-amiral“, iar altele spun că ar fi o expresie a nativilor nord-americani şi că înseamnă „iute de picior“.

GALERIE FOTO

După câte am aflat de la istoricul Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură a judeţului Galaţi, vasul a fost construit în anul 1930 în Scoţia, la şantierul John Brown & Co. Ltd, Clydebank după planurile firmei de proiectare G.L.Watson & Co. Glasgow.

Primul proprietar al ambarcaţiunii de lux a fost eglezoaica Annie Henriette Yule, considerată la acea vreme cea mai bogată femeie din Marea Britanie. Aceasta îşi dorea ceva special, neamaivăzut, scopul declarat fiind de a-i sfida cu luxul navei pe toţi bogaţii lumii. Pe atunci încă nu apăruseră aroganţele bazate pe petro-dolarii din Orientul Mijlociu.

De altfel, englezoaica a asistat atât la proiectare, cât şi la construire, impunând numeroase detalii care făceau din „Nahlin“ un unicat al flotei mondiale. Nava avea o lungime de aproape 90 de metri, o lăţime de 11 metri şi un deplasament de 2.100 de tone. Era beneficiara unor tehnologii de ultimă generaţie, dar era amenajată şi cu un lux orbitor, iar în 1931, 1932 şi 1933 a fost declarată, de asociaţia mondială a armatorilor, cel mai frumos iaht din lume.

Un iaht pe puntea căruia s-a scris istorie picantă

În primii ani de după construire, „Nahlin“ a navigat pe mările şi oceanele lumii în croaziere exclusiviste, la preţuri exorbitante, la care participau doar capetele încoronate şi elita nobilimii britanice. În cercurile aristocrate, iahtul era considerat un simbol al excesului, căci „nimic nu era prea scump, oricât de mult ar fi costat“, după cum avea să aprecieze regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii.

1930. Vasul, în şantier Sursa glwatson.com

image

De altfel, în anul 1936, vasul avea să fie închiriat chiar de familia regală britanică, pentru o croazieră de două luni (august-septembrie), iar la bordul luxosului iaht s-a consumat controversata poveste de amor dintre regele Edward al VIII-lea şi Wallis Simpson (pe numele ei din naştere Bessie Wallis Warfield). 

Născută în America şi „călită“ în războaiele aprige din lumea mondenă, Wallis Simpson avusese deja doi soţi şi se apropia de 40 de ani atunci când l-a convins pe rege (a cărui amantă era din 1934), chiar pe iahtul „Nahlin“, că trebuie să o ia de nevastă, chiar dacă asta avea să-i aducă abdicarea de pe tronul pe care de-abia îl obţinuse. 

Intriga a reuşit, aşa că regele Edward al VIII-lea şi-a încheiat domnia pe 11 noiembrie 1936, după doar 10 luni de la încoronarea ca rege al Marii Britanii şi împărat al Indiei. Numit duce de Windsor, el s-a căsătorit în 1937 cu americanca, alături de care a trăit până la moarte, departe de familia regală, timp de 35 de ani.

Cum a ajuns în patrimoniul României

La scurt timp după acest scandal, respectiv în 1937, vasul „Nahlin“ a fost cumpărat de Guvernul României (condus pe atunci de GheorgheTătărescu), contra sumei de 120.000 de lire sterline, o sumă uriaşă în acele timpuri. Rebotezat „Luceafărul“, iahtul a fost oferit în dar regelui Carol al II-lea, ulterior fiind folosit de Casa Regală a României pentru croaziere pe Marea Neagră, Marea Mediterană şi pe Dunăre. Iar poveştile picante au continuat, căci Carol al II-lea a scandalizat deseori publicul prin aventurile lui amoroase.

Carol al II-lea şi Elena Lupescu, înainte de o croazieră cu iahtul regal FOTO descopera.org

Regele Carol al II-lea şi Duduia Elena Lupescu Sursa descopera.org

Iahtul „Luceafărul“ nu a avut însă doar statut de navă de agrement, ci a fost considerat şi un fel de salon de primiri oficiale, dar şi un punct de comandă pentru operaţiuni diplomatice. Spre exemplu, după câte ne-a spus istoricul Marius Mitrof, la 18 octombrie 1938, iahtul este ancorat la Galaţi şi găzduieşte o întâlnire între regele Carol al II-lea, ministrul de Externe al Poloniei (colonelul Beck) şi ministrul de Externe român Nicolae Petrescu-Comnen, discuţiile fiind pe tema crizei politice din Germania.

Comuniştii fac hotel şi restaurant de lux

Regimul comunist a preluat nava pe 6 ianuarie 1948. După ce au fost înlăturate blazoanele şi simbolurile regale, iahtul a fost rebotezat „Răsăritul“ şi apoi „Libertatea“, dar a continuat să fie folosit pentru misiuni oficiale, la bordul lui fiind primiţi mai mulţi lideri comunişti din ţările din Est. A fost considerat perla flotei României până în 1952, când a început să fie folosit tot mai rar.

Libertatea, ancorată la Galaţi FOTO Arhiva Bibliotecii VA Urechia

Nava Libertatea în 1974 la Galaţi FOTO Colectia Bibliotecii VA Urechia

În anul 1956, iahtul a fost trecut pe linie moartă, fiind transformat în navă-restaurant, ancorat în zona Falezei Dunării, la Galaţi. I s-au făcut reparaţii frecvente (prin Navrom) şi a fost menţinut în stare de funcţionare bună (a fost de folos şi faptul că nu a mai avut contact cu apa sărată de mare). Motoarele au rămas pe poziţii, funcţionale, la fel ca toate instalaţiile de bord, cabinele de lux fiind folosite drept camere de hotel de lux (exista exclusivism chiar şi în comunism), saloanele servind ca restaurante „cu ştaif“, iar pe punte erau amenajate terase.

Chiar şi ca restaurant plutitor, „Libertatea“ a continuat să aibă un statut special. A fost mereu vopsită şi împodobită, aspectul ei exotic făcând-o să fie, în perioada comunistă, unul dintre cele mai fotografiate locuri din Galaţi. „Prin 1970-1980 se înghesuiau în zonă 4-5 fotografi profesionişti, aproape orice trecător pe Faleză având măcar o poză cu familia sau cu prietenii în apropiere de «Libertatea»“, ne-a povestit gălăţeanul Mihalache Popa (81 de ani).


Fişa tehnică a iahtului regal

Lansare la apă: 1930

Constructor: John Brown & Co. Ltd, Clydebank, Scoţia

Lungime: 89,3 m; Lăţime: 10,98 m; Pescaj: 4,42 m

Viteza: 17,4 noduri

Propulsie: 2 motoare cu turbine x 2200 CP

Deplasament: 2.107 tone


O bucată din istoria ţării, vândută la fier vechi

Intrată deja în istoria României (unde se afla deja de peste 60 de ani), nava avea să intre în declin accelerat după 1989. După Revoluţie, a fost inclusă în patrimoniul societăţii de stat Regal SA, cu o valoare de inventar simbolică, iar întreţinerea (migăloasă sub regimul socialist) s-a făcut tot mai de mântuială şi apoi deloc. Nava s-a degradat şi deja arăta destul de rău în 1998, când s-a pus problema vânzării ei către un om de afaceri britanic.

Ceea ce s-a aflat mult mai târziu (prin intermediul dr. Emil Popa, un gălăţean împătimit de istoria oraşului) este că nava era „vânată“ încă din 1988 de un „detectiv de nave“. Numele lui este William Collier şi, dat fiind că descoperise trecutul impresionant al iahtului, a început după 1990 demersuri pentru a cumpăra „Libertatea“/„Nahlin“. Alături de el a venit în România, de câteva ori, şi asociatul lui, Nicholas Edmiston, însă nu au izbutit mare lucru.

Libertatea, în primii ani după Revoluţie FOTO Arhiva BVAU

image

Abia în 1998, societatea Regal SA decide, subit, să vândă nava prin licitaţie. Solicitarea este aprobată imediat de Fondul Proprietăţii de Stat (FPS), însă se opune Ministerul Culturii şi Cultelor, condus pe atunci de ţărănistul Ion Caramitru.

„Nava «Libertatea» a fost clasată în categoria Tezaur a patrimoniului cultural naţional mobil, prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 3041/14 iulie 1998. Clasarea navei a fost aprobată în şedinţa Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor din data de 18 mai 1998, având la bază procesul-verbal al comisiei de expertiză încheiat în data de 25 aprilie 1998 la Muzeul de Istorie Galaţi“, ne-a confirmat succesiunea evenimentelor actualul ministru al Culturii, Valer-Daniel Breaz (PSD).

Licitaţie publică, un singur ofertant

Noul statut juridic, care bloca nava în România, scoaterea ei din ţară fiind interzisă, nu opreşteînsă afacerea. În decembrie 1998, Regal SA (al cărei director era Elena Trandafir, soţia unui influent politician PSD) a organizat o licitaţie publică pentru vânzarea navei şi aceasta a fost cumpărată de către unicul ofertant: EDMISTON&Company Ltd, din Marea Britanie. Suma, realmente ridicolă: 265.000 de dolari, adică mai puţin decât valoarea celor peste 2.000 de tone de metal ce compun vasul.


CIFRĂ

265.000

de dolari este preţul cu care a fost înstrăinat iahtul „Libertatea“. Acum este evaluat la 50 de milioane de euro.


Concomitent, Regal SA a atacat în instanţă clasarea ca bun de patrimoniu. „La data clasării, vasul se afla în proprietatea Regal SA din Galaţi. Societatea a contestat clasarea în categoria juridică Tezaur a navei «Libertatea», atât pe cale administrativă, cât şi judecătorească. Acţiunea formulată de reclamant a fost respinsă ca nefondată, iar prin sentinţa civilă nr. 37 din 25 februarie 1999, pronunţată în dosarul nr. 841 din 1998, Ministerul Culturii a câştigat procesul“, a confirmat Ministerul Culturii, pentru „Weekend Adevărul“.

Totuşi, nava iese din România în 1999, pe baza unei autorizaţii de export temporar semnată de ministrul Caramitru, fiind dusă de noul proprietar, pentru restaurare, chiar în şantierul naval scoţian unde fusese contruită.Teoretic, trebuia să revină în România în doi ani. Practic, n-a mai revenit niciodată, deşi au trecut două decenii de atunci.

Libertatea, după cea fost scoasă din ţară FOTO yachclub.com

image

O lege pentru jefuirea patrimoniului

Cu totul surprinzător, la scurt timp, legea protecţiei patrimoniului naţional se schimbă. Intră în vigoare Legea nr. 182/2000, care permite exportul definitiv al bunurilor din categoria Fond (până atunci se putea face doar temporar, pentru reparaţii şi expoziţii). Imediat, începe nebunia care a generat şi un dosar penal, închis ulterior prin prescrierea faptelor. 

Punerea în operă, în anul 2000, de către majoritatea CDR (premier fiind în acel moment Mugur Isărescu), a acestei legislaţii extrem de lejere în privinţa gestionării patrimoniului naţional (Legea nr. 182/2000, privind protejarea patrimoniului cultural mobil) a deschis o adevărată cutie a Pandorei. Practic, a fost reglementat traficul internaţional de bunuri de patrimoniu, iar legea a funcţionat timp de opt ani, fiind modificată de-abia în 2008, la insistenţele ministrului Adrian Iorgulescu (PNL).

Un subterfugiu: trece de la „Tezaur“ la „Fond“

În 2001, EDMISTON&Company Ltd cere declasarea navei din patrimoniu. I se respinge acţiunea, însă, sub mandatul ministrului Răzvan Teodorescu de la PSD (premier era Adrian Năstase), revine cu o nouă cerere. De data asta are succes.

„În şedinţa din data de 8 iulie 2002 a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, ca urmare a solicitării de declasare a vasului «Libertatea», adresată de dl Nicholas Edmiston, în calitate de preşedinte al firmei EDMISTON&Company Ltd, comisia a hotărât trecerea vasului «Libertatea» din categoria juridică Tezaur în categoria juridică Fond. În acest temei a fost emis Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2699/17 iulie 2002, prin care vasul «Libertatea» este declasificat din categoria juridică Tezaur în categoria juridică Fond“, a clarificat situaţia actualul ministru al Culturii.

Nahlin, în prezent FOTO Yachtclub.com

 Iahtul Nahlin în prezent. FOTO yachtclub.com

Ciudat, în amintitul ordin se specifică faptul că, pentru aprobarea exportului definitiv al vasului (aviz pe care nu-l ceruse momentan nimeni), proprietarul se va adresa Direcţiei pentru Cultură Constanţa. Instituţie care în doar şase zile, adică pe 23 iulie 2002 dă aprobarea pentru exportul definitiv al vasului „Libertatea“.

„România nu se află pe traseele programate ale navei“

La scurt timp după ce a ieşit din ţară, „Libertatea“ a redevenit „Nahlin“ şi a arborat pavilionul britanic. În 2010, şi-a marcat revenirea în lumea navigaţiei, fiind înregistrată la Glasgow. Restaurarea a costat în jur de 30 milioane de euro, însă rezultatul a fost unul pe măsură, dat find că site-urile de specialitate cotează iahtul la o valoare de 50 milioane de euro.

În prezent, „Nahlin“ navighează din nou pe mările şi oceanele lumii în croaziere exclusiviste, adică la fel ca la începuturile sale, acum aproape 90 de ani. Proprietarii acestuia au fost abordaţi recent de asociaţia „Galaţi, oraşul meu“, care au propus o escală a iahtului  în oraşul de la Dunăre, de dragul istoriei. Răspunsul a fost însă destul cinic: „România nu se află pe traseele programate ale navei“.

Sute de obiecte de patrimoniu au fost înstrăinate

Ca o consecinţă a Legii nr. 182/2000, care permite exportul definitiv al bunurilor din categoria Fond, în intervalul 2000-2008, sute de obiecte cu valoare uriaşă, aflate în patrimoniu, au fost scoase legal din ţară şi nu au mai fost aduse niciodată înapoi. Printre acestea se află şi fostul iaht al familiei regale a României.

Vă mai recomandăm şi:

FOTO România lucrului prost făcut: jumătate de milion de euro pentru o navă care putrezeşte la mal 

Cum s-a produs cea mai mare tragedie navală din istoria României. În doar câteva secunde au murit 239 de oameni 

Cele mai mari catastrofe navale româneşti din istorie. Traian Băsescu şi incendiul înfricoşător de pe râul Sena 

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite