Detaliile asasinării profesorului care a construit din banii lui trei şcoli, o bibliotecă şi o biserică. Criminalii îl credeau putred de bogat
0
Profesorul Stroe S. Belloescu este recunoscut unamim ca fiind unul dintre cei mai darnici şi buni oameni din zona Tutova-Bârlad. El a dăruit comunităţilor rurale din regiune numeroase clădiri, bunuri şi bani, însă a sfârşit tragic, asasinat în propria casă de o bandă de tâlhari din Bereşti (Galaţi).
Asasinarea, la 20 octombrie 1912, a profesorului bârlădean Stroe S. Belloescu a stârnit o puternică emoţie şi multă revoltă în localităţile din sudul Moldovei şi a trezit reacţii inclusiv de la Casa Regală a României şi de la guvernul condus la acea vreme de către Titu Maiorescu. Toţi cereau ca oamenii legii să-i prindă de îndată pe asasinii care luaseră viaţa celui supranumit „săracul care a îmbogăţit Bârladul”, acesta fiind şi motivul pentru care la anchetarea crimei au fost mobilizate forţe importante de jandarmi.
Reacţia publică a fost de altfel pe deplin justificată, dacă ţinem cont şi de faptul că profesorul de matematici în vârstă de 74 de ani (era născut la 20 martie 1838, la Câmpina) era cunoscut în întreaga ţară ca un mare filantrop, care reuşise din modestele lui venituri (practic şi-a dărut întreaga avere, preferând să trăiască în condiţii modeste) să zidească o mulţime de clădiri publice, mai ales în zona rurală.
Deloc întâmplător, Stroe S. Belloescu fusese deja decorat, pentru serviciile cetăţeneşti, cu „Coroana României” în gradul de „Mare Cruce” (prin decretul Regelui Carol I, în anul 1909), una din cele mai mari distincţii ale timpului, în vreme de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii publice l-a răsplătit cu medalia „Răsplata Muncii pentru Învăţământ”, clasa I.
O crimă care a îngrozit ţara
Duminică, 21 octombrie 1912, dimineaţă. Profesorul Stroe Belloescu şi viztiul său, pe nume Nicu Oprişan, sunt găsiţi morţi în locuinţa septuagenarului, din Bârlad. Judecătorul Stamatopol este înştiinţat că cei doi fuseseră omorâţi în noaptea precedentă şi, sosind la locul faptei împreună cu procurorul Lascăr Davidoglu, găseşte curtea şi casa lui Stroe Belloescu pline de sute de oameni. Cel puţin aşa sunt relatate faptele în volumul „Stroe S. Belloescu – ctitor de cultură şi filantrop” (tipărit sub patronajul Fundaţiei Culturale „Dr. C. Teodorescu” la Editura Dacri, Bârlad,2009).
Bucătăreasa familiei şi soţia profesorului scapă cu viaţă, dar nu şi de suspiciuni că ar fi fost complice la crimă. Nu de alta, dar sunt găsite în viaţă, doar legate la mâini, într-o casă răvăşită, plină de sânge, în care tâlharii şi-au făcut de cap.
Cercetările sunt declanşate imediat, însă sunt complicate. Se primesc zeci de denunţuri anonime, cu indicarea a fel de fel de posibili criminali, printre care şi fiul unui preot şi chiar soţia profesorului. Anchetatorii apreciază că numărul făptaşilor nu putea să fie mai mic de patru sau cinci.
Instrucţia „afacerii” avea să dureze până la 12 februarie 1913. Prin Ordonanţa definitivă nr. 5 se declară începerea urmăririi contra a nouă făptaşi, din care şapte au gâtuit, lovit, sufocat şi tâlhărit. Adică: fraţii Sterian şi Ioan Iosep 9de meserie grădinari în una dintre mahalalele Bârladului), Vasile Chirica - „ghiociar” (căruţaş) din Bârlad, Alecu Dima (56 de ani) - plugar din Aldeşti (Bereşti), Ioan I. Pele-Neagră zis „Butuc” (33 de ani), Manole Chiriloi (26 ani) şi Manolache Popa (44 ani), ultimii trei din Bereşti – Covurlui (actualmente judeţul Galaţi). Ceilalţi doi au fost tăinuitori.
Doi dintre criminalii lui Stroe Belloescu FOTO volumul „Stroe S. Belloescu – ctitor de cultură şi filantrop”
Prinderea asasinilor este o adevărată „saga”, căci fapta este recunoscută iniţial, de frică, de un nevinovat, ceea ce duce ancheta, pentru aproape o lună, pe o pistă falsă. În cele din urmă, însă, toţi criminalii sunt prinşi, după o anchetă care, potrivit relatărilor presei vremii (mai cu seamă ziarul „Adevărul”), pare desprinsă din romanele poliţiste (sau, mai nou, din filmele din seria „Oceans”, cu George Clooney în prim-plan).
Credeau că vor găsi în casă averi colosale
Mărturiile din cursul anchetei făcute asasini arată că aceştia erau obişnuiţi cu jafurile şi spargerile, dar că în acest caz nu prea fuseseră bine documentaţi. Astfel, ei credeau (după cum rezultă dintr-o epistolă prin care doi dintre membrii bandei erau convocaţi la jaf) că vor găsi în casă bani şi bijuterii în valoare de 40-50 de mii de lei, ceea ce la acea vreme însemna o avere colosală.
În realitate, însă, în casă erau doar 250 de lei (în seif) şi bijuterii de încă 300 de lei (care avea să ajungă la Alecu Dima, ce le-a îngropat pe un câmp de lângă Aldeşti). În rest, mai nimic. Profesorul s-a dovedit mult mai puţin avut (materialiceşte vorbind) decât credea banda, iar tortura la care l-au supus bandiţii nu le-au dezvăluit secretele comorii ascunse, ci au dus la moartea acestuia.
În schimb, viztiul a fost ucis în bătaie doar pentru s-a încăierat cu bandiţii, în încercarea de-al proteja pe profesor.
Pe ce-şi cheltuise averea profesorul Belloescu
Având în vederea spiritul de filantrop al profesorului Stroe Belloescu, nu-i de mirare că bandiţii n-au prea avut ce fura.
A ridicat din leafa lui de profesor (în 1892) o şcoală şi o statuie a lui Alexandru Ioan Cuza în satul vasluian Griviţa (se pare că ar fi prima statuie ridicată vreodată domnitorului; există şi în zilele noastre). A construit o biserică (1904), tot în Griviţa, apoi o şcoală în satul Pleşa (1907 - judeţul Galaţi) şi încă una (1912) în satul Palerma (Trestiana de astăzi).
Biserica, statuia şi şcoala ridicate de profesorul Belloescu în satul Griviţa FOTO Streetview
A donat 12.000 de lei ca bursă pentru cinci elevi ţărani foarte săraci. În 1906, când studenţii bucureşteni s-au opus tendinţei de desnaţionalizare a Teatrului Naţional Bucureşti fiind măcelăriţi, Stroe Belloescu le-a trimis 100 de lei cu mesajul: „Studenţilor răniţi, martiri ai românismului”.
Iată ce a scris în testamentul său: „Îndată ce corpul meu va fi scăldat, să fiu aşezat în Casa Naţională, de unde, într-un car cu boi să fiu dus şi îngropat în biserica din comuna Griviţa şi carul cu boi să fie dat unor însurăţei săteni. Averea mea este astăzi, 9 iunie 1912, de 15.000 lei, în trei înscrisuri financiare rurale 5% în casa mea de fier şi 8.500 lei la banca Moldovei de Jos. Total 23.500 lei. Las 8.000 lei pentru şcoala din comuna Palerma, 3.000 lei fond la casa Şcoalelor din Bucureşti, cu al cărui venit să se ajute la întreţinerea şcoalei Griviţa; 3.000 lei la plata d-lui Lăzărescu pentru atelierul din Griviţa; 5.000 lei zestre copilei Marieta, fiica nepoatei mele Mariţa Terţescu. Cu restul să cumpere carul cu boi şi înmormântarea mea/4.500 lei/. Doresc ca la înmormântarea mea să nu se ţie cuvântări (…) nici coroane, de se poate cor vocal şi nicicum instrumental”.
Onoruri deosebite pentru profesorul asasinat
Corpul neînsufleţit al profesorului Belloescu a fost depus la Casa Naţională (actualmente Biblioteca Stroe Belloescu, una dintre clădirile reprezentative ale Bârladului), clădire construită chiar din banii acestuia şi deschisă în 1910 ca bibliotecă publică. În paranteză fie spus, a donat cărţi pentru aceasta, ulterior, inclusiv Nicolae Iorga.
Casa Naţională din Bârlad în zilele noastre FOTO Arhiva Adevărul
Acolo l-a vizitat tot Bârladul, de la bătrâni până la copii şi ţăranii din împrejurimi, cu învăţători şi toţi foştii lui elevi. Au fost prezente toate autorităţile Prefecturii, Primăriei, Tribunalului, Baroului, precum şi magistraţii, medicii, inginerii, toţi intelectualii oraşului şi lacrimile tuturor au fost un ultim omagiu adus ilustrului concetăţean.
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a depus o coroană de flori pe a cărei panglică albă de mătase: „Lui Stroe Belloescu – Răspânditorul de lumină şi dragoste de neam, sprijinitorul şcolarilor săraci şi ziditorul de şcoli”. Presa locală şi centrală a semnalat în multe articole dispariţia marelui şi intelectual român, ctitor de aşezăminte pentru luminarea fraţilor săi.
Despre Stroe Belloescu
Părinţii săi erau originari din Săcelele Braşovului. S-a născut la Câmpina unde a urmat cursurile şcolii primare, iar apoi pe cele secundare la Bucureşti, studiile superioare realizându-le în Belgia unde a obţinut, în 1863, diploma de inginer.
Nu a profesat această meserie, ci a intrat în învaţământ, fiind numit, în 1864, profesor de matematică şi director la Gimnaziul real din Brăila, de unde, în 1866, se transferă la Liceul „Gh. Roşca Codreanu” din Bârlad, unde a funcţionat până în 1898, când a ieşit la pensie.
A alcătuit pentru elevi mai multe manuale de matematică. Cursul de aritmetică apărut în 1872 (Cursu de aritmetică propus la Liceul şi Şc. normală din Bârlad, de Stroe Belloescu, ingenioru şi profesoru, Bârlad, 1872) a fost scos în cinci ediţii, fiind bine apreciat în ţară de către toţi colegii, după el studiindu-se timp de 20 de ani.
„Pentru Belloescu profesorul nu era un post de odihnă, ci un prilej de muncă încordată şi de înălţare sufletească pentru el şi elevii lui… Belloescu era scurt de statură, gros şi rotund, cu părul alb, mustăţi stufoase, bărbuţă mică şi tăiată în jurul bărbiei, privirea blândă, dar cercetătoare. Iarna îmbrăcat în permanenţă în haine de şiac, cu o panglică neagră, lată de un deget, drept cravată, făcută fundă în jurul gâtului, cu o căciulă ţuguiată, brumărie, trasă pe urechi, cu ţurţuri la mustăţi şi la barbă, Stroe Belloescu îşi făcea apariţia în curtea liceului, fix la opt, după ce singur îşi făcuse târguiala zilei din piaţă. Vara, purta haine albe de dril, o pălărie cât roata carului din paie, împletită de cele de mai multe ori de mâna vreunui elev care pentru acest meşteşug primea câte 15 bani si rândul de cărţi la început de an gratuit”, scria despre el, în anul 1912, I. I. Răianu.
„Serios şi impunător în ocazii solemne, era vesel, glumeţ şi de spirit când împrejurările impuneau. În societate, la petreceri, la baluri, chiar cu toată vârsta înaintată, se prindea în joc ca un tânăr. De la Belloescu toţi absolvenţii au reţinut că trebuie să fie stăpâni pe ei şi să se laude cu ştiinţa , nu cu notele din atestat. Atestatul cu notele stau în ladă, iar ştiinţa stă în creier, şi, dacă ar lipsi de aici, nu se poate înlocui cu notele din atestat”, continuă descrierea.
Patriot înflăcărat, militant pentru unitatea neamului românesc, Belloescu a donat sume importante societăţii ASTRA cu filiale în întreaga Transilvanie, Societăţii Culturale a Românilor din Bucovina, Spitalului din Bârlad, Episcopiei din Huşi şi Cluj. Pentru înfăptuirea acestor acte a făcut economii până la sacrificiu încât colegii ajunseseră să se întrebe dacă dărnicia lui trebuie privită ca o calitate sau ca un defect.
Stroe S. Belloescu a fost membru al Consiliului General al Ministerului Instrucţiunii Publice, de patru ori deputat şi de două ori senator din partea Partidului Naţional Liberal, membru şi preşedinte al „Consiliului general Tutova”, director al Spitalului „Bârlad şi Elena Beldiman”, preşedinte al Ateneului Local” şi al „Ligii culturale” secţia Tutova.
Se încarcă comentariile...
