Copiii şi postul: când şi cât se pot abţine micuţii de la mâncare. Opiniile medicilor şi cele ale preoţilor diferă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO 123RF
FOTO 123RF

O hotărâre a Sfântului Sinod spune că, până la 12 ani, copiii pot ţine prima şi ultima săptămână din posturile mari, la care se adaugă toate zilele de miercuri şi de vineri, urmând ca, după 12 ani, să poată ţine postul în întregime. Medicii şi psihologii îi contrazic.

Preoţii spun că, până la vârsta de 7 ani, copiii sunt dezlegaţi de obligativitatea postului, iar începând cu vârsta de 12 ani, copiii pot ţine chiar şi un post lung, cum ar fi fi Postul Paştelui. Acest lucru se arată în „Enciclica Sfântului Sinod“ din anul 1956. Cu toate astea, medicii au altă părere. Ei spun că micuţilor nu ar trebui să le fie permis să ţină post mai devreme de 14 ani, întrucât abia după această vârstă cei mici capătă un organism echilibrat, iar pierderile de vitamine, mierale şi calciu nu vor fi atât de severe.

„Copilul trece prin etapa de creştere a oaselor, de dezvoltare a musculaturii, de maturare a creierului, iar perioadele de post sunt prea lungi pentru ca el să nu mănânce proteine animale, dat fiind faptul că suntem genetic structuraţi să consumăm proteine animale. Până la pubertate, un copil nu ar trebui să ţină post sever, mai ales că ouăle, lactatele, brânzeturile aduc în organism calciu, vitamine, fier, proteine de bună calitate şi aminoacizi esenţiali. Exagerările în perioada postului pot duce la nedezvoltarea musculaturii, la carenţe în dezvoltarea glandelor endocrine (tiroidă, hipofiză, glandele sexuale), afectează structura celulei, oasele şi ţesutul conjunctiv“, a explicat Andreea Moroşanu, medic specialist în Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice.

De asemenea, spun specialiştii, este posbil ca aceste tulburări să nu fie observate imediat după post, ci în timp, pe parcursul anilor, deoarece carenţele sunt de nivel microcelular. „Un copil trebuie să consume raţional alimente cu grăsimi cât mai reduse şi cât mai puţin gătite prin prăjire. Salamurile şi toate semipreparatele ar trebui consumate cât mai puţin. Dacă un copil trebuie să ţină post de la ceva, acesta trebuie să se abţină de la dulciuri, grăsimi în exces şi fast food, deoarece influenţează negativ creşterea“, a mai precizat medicul Andreea Moroşanu.

„Trebuie să fii în putere“

În acelaşi timp, nici Biserica nu îi obligă pe copii să postească, duhonicul fiind cel care, de fiecare dată, analizează şi îndrumă fiecare credincios în funcţie de starea lui de sănătate. „În fiecare caz în parte, orice flexibilitate a gândurilor bisericeşti se discută cu duhovnicul. Nu există dezlegări generale. În cazul unui copil, preotul discută cu mama şi bunicii săi. Există o hotărâre a Sfântului Sinod care spune că, până în 12 ani, copiii pot ţine prima şi ultima săptămână din posturile mari, miercurile şi vinerile toate. Eu cunosc copii care de la 10 ani tot ţin postul. Dar discutăm cu fiecare în parte, pentru că unii au o constituţie fizică mai puternică, unii sunt mai firavi. Când te fortifici duhovniceşte trebuie să fii în putere ca să îţi faci rugăciunea. Dacă postul te vlăguieşte, nu am realizat nimic“, a explicat părintele Florin Drăgoi, preot slujitor la parohia „Înălţarea Domnului“ din Galaţi.

Arhiepiscopie Galati copii

Preotul a mai precizat că situaţia este similară şi în cazul femeilor însărcinate sau în cazul persoanelor bolnave. „Cunosc femei însărcinate care ţin post după rânduiala bisericească şi nu păţesc nimic, sunt şi femei care nu pot ţine postul deoarece li se face rău. Nu cunoaştem în amănunt viaţa omului, iar scopul este zidirea duhovnicească şi nu respectarea unei reguli inflexibile“, a adăugat părintele Florin Drăgoi.

Varianta psihologului

La rândul său, psihologul a explicat că un copil trebuie să ştie foarte clar ce înseamnă postul, astfel încât semnificaţia acestuia să fie înţeleasă într-un mod pozitiv, şi nu văzută ca o povară sau o pedeapsă.

„În cazul în care credinţa face deja parte din viaţa copilului, îi putem vorbi despre post. În caz contrar, nu îi putem impune acest lucru, deoarece ar însemna să introducem ceva nou în viaţa lui şi poate nu este încă pregătit. Dacă părinţii sunt nişte persoane religioase, copilul deja a împrumutat nişte comportamente şi concepte de viaţă spirituală. Chiar dacă este familiarizat cu noţiunea de post, părinţii tot trebuie să poarte o discuţie cu cel mic, să îi explice despre ce este vorba, în ce constă postul şi dacă el îşi doreşte sa incerce să ţină post. Desigur, nu prin exemple de genul «uite ce păţeşti dacă nu ţii post», care îl vor face pe copil să se înfricoşeze. De ce îi este explicat şi cerut acordul? Deoarece este o opţiune personală şi trebuie să fie conştienţi din copilărie că au puterea a alege ce vor să cultive în viaţa lor“, a explicat Valentina Băjan, psiholog.

Specialistul a adăugat că, relaţia cu Dumnezeu fiind una personală, şi copiii au dreptul să îşi construiască această relaţie în ritmul lor. Ideal ar fi ca părintele să îi explice mai multe opţiuni deoarece copilul are dreptul să-şi formeze sistemul de credinţă şi de aplicare a ei în propriul mod. „Postul înseamnă atât latura spirituală, cât şi cea ce ţine de hrană. Un gând bun, un comportament frumos faţă de ceilalţi, evitarea de a judeca pe cineva sunt tot modalităţi de a ţine post şi nu trebuie uitat nici aceste aspecte. Una din variantele prin care îi putem învăţa pe copii aceste lucruri este exemplul personal, să aplicăm noi inainte de a le cere lor ceea ce vrem ca ei să exprime şi să facă“, a mai spus psihologul.

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite