Un parlament penal de pomină, la final de mandat

La alegerile parlamentare (aşa-zis uninominale) din toamna anului 2012, au ajuns în Parlamentul României 588 de senatori şi deputaţi.

Cei mai mulţi, 395, au intrat în Legislativ pe valul USL, aceştia formând o majoritate de aproape 60 %. Se spunea/scria, atunci, că dacă USL-ul ar fi pus chiar şi un boschetar pe listele proprii, acesta ar fi fost ales fără probleme.

Dar USL nu boschetari a pus pe liste, ci - alături de câteva personalităţi onorabile - a dat girul şi unui grup numeros de indivizi puşi pe căpătuială. Unor infractori sadea. Unor lichele. Aşa se face că, acum, spre sfârşitul actualei legislaturi, vorbim de cel mai penal parlament din istoria României. Un parlament de pomină!

În total, sunt 80 de parlamentari cu dosare penale. Au fost condamnaţi definitiv 12 deputaţi şi 4 senatori; alţi 7 deputaţi şi 4 senatori sunt condamnaţi în primă instanţă; 13 deputaţi şi 7 senatori sunt trimişi în judecată, iar 23 de deputaţi şi 10 senatori sunt urmăriţi penal. Doi din trei parlamentari penali provin din fostul USL, dar sunt şi 4 din rândurile nomenclaturii UDMR!

PSD este de departe partidul cel mai penal. În „elita” sa politică sunt 38 de puşcăriabili. Unii sunt condamnaţi definitiv, alţii au dosare în diferite stadii de judecată. Aici, Vrancea nu mai este în coada listei, ci e chiar prin „frunce”: preferaţii lui Oprişan, „fratele” Miron şi drumarul Roman, au fost extirpaţi din parlament pentru încălcarea legii. PNL are 18 puşcăriabili.

Celor 80 de penali li adăugă un lot aproape la fel de numeros de parlamentari care au probleme de incompatibilitate aflaţi în evidenţele Agenţiei Naţionale de Integritate. Dacă mai punem la socoteală şi cohorta de primari şi consilieri locali aflaţi în conflict cu legea (majoritatea covârşitoare obţinându-şi funcţiile cu sprijinul USL), avem imaginea completă a uriaşei diversiuni prin care acest monstru politic pesedisto-liberal, USL-ul, născut din mintea unor ca Ponta şi Antonescu, a manipulat şi minţit atâta omenire apelând la un slogan menit să anestezieze discernământul electoratului: Dreptate până la capăt!

Dar ce voiau, de fapt, să „îndrepte” USL-iştii? Iată ce:

1) Accederea la putere (lucru firesc pentru orice construcţie politică şi în oricare democraţie).

2) Îndepărtarea din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, dar nu pentru că acesta ar fi încălcat Constituţia, ci printr-o lovitură de stat a majorităţii parlamentare a USL, prin minciună, manipulare şi mânarea alegătorilor la urne ca pe oi la strungă, aşa cum au făcut Liviu Dragnea şi complicii lui condamnaţi alături de el după Referendumul din iulie 2012.

3) Controlul total al Parlamentului majoritar USL şi al Guvernului total USL asupra celei de a treia puteri în stat – Justiţia – pentru ca oamenii legii să nu se atingă de penalii lor, de averile lor acumulate prin fraude de proporţii.

Ideea instituirii controlului USL asupra Justiţiei aparţine însuşi celui ce şi-a asumat rolul de fondator al acestei struţo-cămile politice, turnătorul şi puşcăriaşul Dan Voiculescu, care a şi motivat cum vede el „dreptatea până la capăt”: „nu avem toată puterea, dacă nu luăm şi justiţia”.

USL nu a reuşit să pună sub control Justiţia, iar Dan Voiculescu a ajuns acolo unde trebuia. S-a dărâmat şi şandramaua USL-istă, pentru că Ponta, Dragnea şi ai lui ar fi vrut să-şi controleze şi partenerul liberal. Dar acestei hidre i-a mai rămas un cap, al PSD-ului, care a făcut toate jocurile politice murdare pentru a rămâne majoritar în Parlament (prin racolări de traseişti de pe unde s-a putut), pentru a controla cvorumul în coliziunile cu cererile DNA de ridicare a imunităţii parlamentare.

Probabil că dacă nu Iohannis, ci Ponta ar fi ajuns preşedintele României, în 14 noiembrie 2014, şi dacă nu s-ar fi produs tragedia de la Colectiv, astăzi toţi penalii fostului USL ar fi avut dosarele albite şi parfumate. Însă astăzi, având un nou preşedinte, şi un nou guvern (înscăunat cu votul decisiv al PSD), ne convingem încă o dată că pentru Dragnea, Ponta, prietenul Tăriceanu (acesta cică-i liberal!) şi gaşca lor de penali, tot controlul asupra Justiţiei a rămas idealul, nicidecum mai binele populaţiei.

Astăzi se vede cu ochiul liber că, după ţinta Băsescu luată în bătaia puştii, penalii mai sus amintiţi, susţinuţi de posturile toxice tv. controlate de familia Voiculescu şi gaşca Ghiţă, au inventat alţi duşmani care fac rău ţărişoarei noastre, Românica. Ei sunt Iohannis, tehnocraţii pe care ni i-au băgat pe gât Bruxelles-ul, magnatul Soros, ONG-urile finanţate de el, companiile multinaţionale care sug sângele poporului, ne jefuiesc pădurile şi ne cumpără pe nimic pământurile, tinerii noştri tobă de carte şi management performant întorşi acasă cu sentimentele patriotice „atrofiate” după ce au primit burse drept recompensă de pe la universităţile străine de top, unde au studiat, şi alte elucubraţii emanate din gândirea unor politicieni xenofobi, bântuiţi de propriile neputinţe. Dar machiavelismul penalilor prinde la prostime. Perfidia şi viclenia fac parte din arsenalul lor de atragere a voturilor.  

Un parlament înţesat de penali se apropie de final de mandat. Dar cei mai mulţi dintre cei care au dosare penale (condamnaţi definitiv cu executare sau cu suspendare, cei  necondamnaţi încă, cei urmăriţi penal sau trimişi în judecată) s-au obişnuit cu chiulul de la locul de muncă. Pe sărăcia asta din ţară le prinde de minune şi pensia specială autoacordată şi mai vor un mandat.

Tragedia de la Colectiv nu le-a produs nici o emoţie. Apelul societăţii civile la adresa partidelor pentru reformare internă şi nominalizarea de către liderii politici a unor candidaţi integri din toate punctele de vedere pentru viitorul parlament au fost receptate doar pe ici pe acolo. Liberalii se laudă cu circa 100 de nume noi, PSD crede că (fără Ghiţă) s-ar fi reformat şi el, deşi are puţine nume noi pe locurile eligibile, iar Tăriceanu a recuperat „spuma” penalilor din cele două mari partide: pe un Nichita de la Iaşi, Pendiuc de la Piteşti sau Cordoş de la Cluj. Singurele formaţiuni care ne dau o speranţă de înnoire sunt USR (Nicuşor Dan), PNR (Marian Munteanu) şi chiar PMP (fără Băsescu, expirat şi el).

Mă tem că aşa cum îşi privesc cei mai mulţi români, astăzi, votul (care trece prin stomac şi buzunare, nu-i aşa?), în viitorul parlament ne vom trezi din nou cu figurile de mai sus, cu mare parte dintre cei aproape 200 de traseişti recuperaţi de către vechile formaţiuni politice.