Ororile de nedescris pe care le-au trăit în închisorile comuniste cei care s-au opus regimului criminal al anilor '50
0
Sute de vrânceni, intelectuali şi simpli ţărani, au înfundat în anii '50 închisorile comuniste, pentru că s-au împotrivit regimului criminal. Mulţi nu au rezistat torturilor la care au fost supuşi şi au murit, dar supravieţuitorii regimului de teroare au povestit umilinţele la care au fost supuşi.
Mulţi dintre demnitarii de după 1990 care au ajuns în puşcării pentru fapte de corupţie s-au plâns lumii că au fost pedepsiţi politic, ajungând să se compare cu deţinuţii politici gen Coposu, Maniu, Ion Mihalache şi alţi lideri care au suferit în închisorile comuniste din anii ’50.
Corupţii României s-au plâns până şi de condiţiile de detenţie, mai bune decât cele din căminele de elevi sau studenţi, dar ştiu ei cu adevărat suferinţele şi umilinţele pe care le-au suportat oamenii a ceia care s-au opus regimului comunist şi colectivizării forţate făcute în acei ani de teroare?
Supravieţuitorii acelor vremuri ne-au povestit prin ce-au trecut, bătăile crunte luate de la torţionari şi cum le-au fost confiscate de comunişti micile lor averi, pământul şi animalele.
În urmă cu 58 de ani, la Vadu Roşca a avut loc prima revoltă anticomunistă a ţăranilor care s-au opus colectivizării, reprimată de securitatea coordonată chiar de Nicolae Ceauşescu, care avea să devină câţiva ani mai târziu şeful statului.
Nouă oameni au fost împuşcaţi mortal, alţi 48 au fost răniţi, iar 18 dintre revoltaţi au suportat ulterior ani grei de carceră.
BĂTAIE CA LA FASOLE
Printre deţinuţii politici s-a aflat şi Niţu Stan, „capul” revoltei din Vadu Roşca, condamnat la şase ani de muncă silnică, după un simulacru de proces.
Acuzaţia: „revoltă împotriva orânduirii sociale”. Niţu Ştan a fost încarcerat în celulele de la Galaţi şi Gherla, deşi acasă îl plângeau nevasta şi patru copii mici.
Foto: Niţu Stan, eroul de la Vadu Roşca
„Ne-au dus la Galaţi pentru proces, unde am luat bătaie cum nu-ţi imaginezi. Era un locotenent, lovea numai la gât. După câteva zile se umflase gâtul cât capul, da’ n-am spus nimic criminalilor ăia. Ne dădeau mâncare ca la vaci. Turtoiul era cât o nucă şi ne aduceau şi câte o porţie de murături fierte, peste care turnau cartofi cu coajă cu tot. La Gherla, în frig şi întuneric, erau închişi şi profesori, şi doctori, şi ingineri, oameni grei măi tată”, îşi deapănă amintirile eroul de la Vadu Roşca.
"AM RĂMAS SURD DE LA BĂTAIE"
La Răstoaca, 40 de bărbaţi din Răstoaca au ajuns pentru acelaşi motiv în închisori. Chiriţă Gălăgie ne spunea în primăvara anului trecut, cu câteva săptămâni înainte de a-şi da obştescul sfârşit, că a fost arestat împreună cu fratele său, bătut fără milă şi condamnat la 18 ani de închisoare.
Foto: Chiriţă Gălăgie, anticomunistul din Răstoaca
„Au arestat atunci vreo 30 de inşi, iar pe mine şi pe frate-meu ne-au luat la vreo săptămână şi ne-au dus la Securitate la Galaţi. La început, nu am recunoscut că am fost acolo, dar când s-au pus cu bătaia pe noi, am spus. Nu am avut încotro. Unul târa scaunele, ca să nu se audă ţipetele, iar anchetatorul mă bătea. Eu de la bătaie am rămas surd. Mi-a dat cu podul palmei peste ureche de m-a buşit sângele“, ne-a povestit bătrânul.
Aceleaşi momente de groază le-a trăit şi Toader Cruceanu, din comuna Pufeşti, în lagărul de „exterminare” de la Salcia, din Insula mare a Brăilei, unde a stat întemniţat din 1958 şi până în 1963.
ŢĂRÂNA STROPITĂ CU SÂNGE
Bărbatul fusese condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a făcut parte dintr-o organizaţie subversivă, în fapt o eroare judiciară după cum ne precizează, pentru că perioada în care a fost incriminat coincide cu perioada în care a satisfăcut stagiul militar.
Foto: Toader Cruceanu, victimă a unei erori judiciare
„În închisoarea de la Salcia era de fapt o colonie de muncă. Într-o zi eram la prăşit şi a venit comandantul închisorii, nu-i mai reţin numele şi un locţiitor politic, că aşa era pe atunci. Eu, fiind de la ţară, prăşeam bine şi nu au avut ce să-mi reproşeze, dar pe un coleg din Vaslui, care nu vedea deloc bine, l-au bătut îngrozitor. Din doi pumni l-au umplut de sânge, apoi i-a dat cu cizmele în gură. Atunci am văzut prima dată ţărâna noastră românească plină de sânge”, ne spunea Toader Cruceanu, în anul 2013, cu un an înainte de a muri.
CINE AU FOST TORŢIONARII
În galeria torţionarilor comunişti, un loc aparte îl ocupă colonelul de Securitate Mauriciu Ştrul. Metoda de tortură prin care s-a remarcat era legarea deţinuţilor cu sârmă ghimpată şi umilinţele extreme înainte de executare. Îi plăcea să împuşte personal deţinuţii.
Şi-a perfecţionat „stilul“ în timpul reprimării revoltelor ţărăneşti din Vrancea, din 1950-1951, unde securiştii aflaţi sub ordinele sale îi legau cu sârmă ghimpată pe cei prinşi, după care aceştia erau umiliţi şi scuipaţi, înainte de a fi executaţi, după cum se consemnează în „Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România“ al lui Vladimir Tismăneanu.
De la sediul Securităţii din Focşani a condus reprimarea revoltelor ţărăneşti din Vrancea din1950-1951. În afara torturilor cu sârmă ghimpată, a procedat şi la execuţii sumare a zeci de ţărani şi la distrugerea mai multor sate.
Foto: Închisoarea de la Rm. Sărat
În lucrarea „Rezistenţa armată anticomunistă din România”, scrisă de Ion Brişcă, este adus în faţă numele lui torţionarului Aramă. „În toamna anului 1957 şi iarna 1957/1958, a avut loc ultima mare răscoală a ţăranilor vrânceni din comunele Suraia, Vadu Roşca şi Răstoaca, reprimată sângeros de trupele de Securitate. În comuna Suraia, la 28 noiembrie 1957, ţăranii au pus pe fugă pe activiştii de partid veniţi să-i lămurească de avantajele colectivizării. În 2-4 decembrie 1957, ţăranii din Vadu Roşca au ridicat baricade la toate intrările în sat, oprind şi alungând pe străinii conduşi de “generalul” Ceauşescu.Comunişti erau turbaţi, căci lecţia revoluţiei din 1956 din Ungaria le era proaspătă în memorie. Ceauşescu a ordonat prim-secretarului P.C.R din raionul Lieşti să folosească regimentul de Securitate din Tecuci. Satul a fost înconjurat, la distanţă de 3 km, pentru ca tancurile şi maşinile să nu fie văzute. A doua zi era ger. A apărut armata, clopotul a dat alarma. Armata a deschis focul, fără somaţie, secerând cu mitralierele tot ce mişca, fără discernământ. Clopotarul a fost ciuruit de gloanţe. Satul cucerit era acoperit de sânge. Morţii au fost strânşi la marginea satului, duşi la Focşani cu camioanele şi îngropaţi în gropi comune. Răniţii şi peste 100 de arestaţi au fost duşi la Securitatea din Galaţi, unde comandantul Aramă a ordonat începerea unor anchete şi chinuri îngrozitoare. Procesul s-a judecat la Tribunalul Militar Constanţa, iar recursul la Galaţi. La Răstoaca şi Boţârlău, ţăranii au ocupat primăriile şi au ars cererile de înscriere în colective, dar şi alte acte. Armata a deschis focul, folosind mitralierele şi tunul, ca şi la Suraia. O parte din ţărani au reuşit să ajungă în păduri, dar alte zeci au fost prinşi şi condamnaţi. Aşa a fost îngenuncheată populaţia regiunii Galaţi”, scrie Ion Brişcă.
Vă mai recomandăm:
Ororile trăite de cel mai iubit preot al vasluienilor în temniţele comuniste
A supravieţuit foametei, războiului, închisorilor comuniste şi de aceea a fost botezat cu recunoştinţă de către ceilalţi preoţi "patriarh" al Vasluiului.
Mai mulţi foşti deţinuţi de la Penitenciarul Gherla, condus la sfârşitul anilor '50 de torţionarul Constantin Istrate, povestesc despre chinurile îndurate atunci, amintind de bătăile cu ciocanul în tălpi şi de prizonieri care au fost omorâţi. Unul dintre ei este sătmăreanul Victor Pop.
Se încarcă comentariile...
