FOTO Impresii din teatrul de război din Afganistan. „Totul şerpuieşte în căldura deşertului forţând parcă limitele militarilor români“

Foto: Toni Ene

Din 21 august, Batalionul de Infanterie Protecţie a Forţei „Brave Hearts“ din Focşani execută timp de şase luni o misiune în Afganistan.

Aflat la a treia misiune în teatrul de război din Afganistan, după experienţele din 2004 şi 2008, lt. col. Toni Ene povesteşte într-un text trimis redacţiei despre cum a regăsit această ţară, dar şi despre starea de spirit a militarilor vrânceni cu care îşi împarte bucuriile şi necazurile pentru următoarele şase luni.

"Afghanistan - nisip, furtuni de nisip, apusuri şi răsărituri ALTFEL, oameni sărăci, mult cenuşiu contrastând cu haine multicolore... e o altă lume şi cu siguranţă nu e destinaţie de vacanţă şi asta ştiu şi militarii Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei ,,Brave Hearts” din Focşani care timp de şase luni vor acţiona în cadrul misiunii NATO Ressolute Support .
Sunt alături de aceşti fii ai Vrâncioaei cu inimi neinfricate aşa cum am fost şi în 2004 şi în 2008, când am paşit ca de fiecare dată cu speranţă în teatrul de operaţii din Afganistan.Totul pare că ar fi fost ieri, muntele îşi păstrează monotonia cenuşie, baza militară poate mai liniştită, oamenii şi militarii mai puţini.Rămâne aproape aceeaşi arie de responsabilitate, aproape aceleaşi misiuni, aproape aceleaşi meniuri la sălile cu mese, aceleaşi produse în px-urile din bază. Doar camarazii sunt mai diferiţi. Mă simt în siguranţă.Sunt alături de ,,veteranii” teatrelor de operaţii dar şi de ,,începători”, militari tineri la prima misiune pe a căror chip se poate citi dârzenia şi spiritul de învingător.  Într-adevăr, nici o misiune nu seamănă cu alta, dar sunt lucruri pe care le poţi întâlni în toate misiunile, iar cei care vin pentru prima dată într-un teatru de operaţii trebuie să ştie, cât de cât, ce-i aşteaptă. Şi aici intrăm noi în rol, asemeni unor profesori care explică elevilor primele litere ale alfabetului militar.

Contactul cu Afganistanul, acum, a fost unul previzibil, totul şerpuieşte în căldura deşertului forţând parcă limitele militarilor români. După trei zile de la dislocare deja executam patrule în comun cu militarii ieşeni, iar din data de 20 august când a avut loc transferul de autoritate între cele doua detaşamente româneşti, misiunile au fost preluate în totalitate de fiii Vrâncioaiei.
În baza aeriană Kandahar, agitaţia este continuă. Militari se rotesc în patrule, se pregătesc pentru o nouă misiune sau se află la odihnă. E un circuit închis care se învârte în ritm alert şi în care fiecare dintre noi, cei aflaţi aici, are un rol important. De la ultimul militar din statul de organizare până la comandant. Pregătirea acerbă executată în ţară este vizibilă.

În ciuda faptului că temperaturile ating 47-48 de grade, infanteriştii români cu ”Inimi Neînfricate” execută zilnic misiunile ordonate, în cadrul efortului comun NATO Resolute Support.
Pe scurt, principalele direcţii de acţiune sunt cele primite prin ordinul de misiune, respectiv securizarea bazei militare Kandahar, asigurarea protecţiei forţei şi sprijinirea forţelor naţionale de securitate afgane. În realitate, fiecare dintre acestea presupun ore sau chiar zile întregi de analize şi planificări, până la momentul execuţiei.
Gândurile mi-au fost întrerupte de apariţia în bază a Plutonului 1 Wolves, din Compania 1 Protecţia Forţei ,,Dragon Wolves” întors din misiunea executată în HAQDAD KALAY. Ştiind că locotenentul Văduva Cristian, comandantul de pluton, este la prima misiune într-un teatru de operaţii, nu m–a răbdat inima şi deşi văzându-l pe el şi oamenii din subordine obosiţi şi transpiraţi după o misiune de aproximativ 7 ore, l-am rugat să-mi spună câteva cuvinte:

„...această misiune de patrulare pe care am executat-o astăzi a fost una de prezenţă în aria de responsabilitate, având ca principal obiectiv interzicerea libertăţii de mişcare a insurgenţilor şi de ai  împiedica pe aceştia să plaseze explozibili sau armament  în zona verificată. Militarii din subordine s-au descurcat foarte bine, au fost felixibili şi sunt foarte mulţumit de ei pentru că au putut să se adapteze la cadrul tactic al misiunii..”.

Lângă el s-a oprit preţ de o secundă caporalul clasa a II a Ciubotaru Ionuţ. L-am întrebat cum a fost misiunea:
„...misiunea a fost grea din cauza terenului care nu ne-a oferit prea multă mobilitate şi libertate de mişcare, însă ne-am întors cu bine, cred că asta contează cel mai mult.”
I-am lăsat, privindu-i cum se îndreptau spre locul de întreţinere a armamentului după misiune. Liniştea dintre ei a fost spartă de un râset colectiv, uitaseră pentru o clipă de cele 7 ore petrecute în patrulă, mergem să facem un duş apoi la masă , e tot ce am mai auzit. M-am dus către birou cu gândul de a scrie despre ei, dar  m-am întâlnit cu alţi militari care se pregăteau să plece într-o nouă misiune. Ce perpetuum mobile cu aceste misiuni!

Dacă ar fi să mai adug câteva cuvinte despre activităţile din această săptămână, amintesc cu emoţie despre recunoaşterile zonei de responsabilitate lărgită, executate concomitent cu derularea celorlalte misiuni. Această activitate, executată cu elicoptere Black Hawk, s-a desfăşurat în colaborare cu partenerul american şi a avut ca prim scop evaluarea aeriană a zonei Kandahar, aceasta în contextul în care Afganistanul încă rămâne un loc în care pericolul pândeşte la tot pasul.
Cam atât din teatrul de operaţii pentru moment, însă povestea va continua...", îşi încheie lt. col Toni Ene (foto jos)  prima parte a impresiilor