Focşani: Florin Cristea este maestru în icoane pe lemn

De 17 ani se exprimă cu ajutorul lemnului, din mâinile sale, ieşind minunate scupturi aflate în colecţii din întreaga lume.

Profil: Născut. 22 decembrie 1962, comuna Boloteşti
Studii. Liceul „Ioan Slavici”  din Panciu, profil matematică-fizică
Ocupaţia. Artist popular-sculptor
Familie. Căsătorit, un copil
 
Florin Cristea a absolvit Liceul de matematică-fizică din Panciu, a lucrat ca economist la un fost complex zootehnic, unde avea o situaţie bună, dar nu era ceea ce-şi dorea să facă în viaţă.  Şi-a dat seama ca menirea lui în viaţă este alta decât aceea de a ţine evidenţa banilor.

După cum ne-a mărturisit, a avut şansa ca, la vârsta de 30 de ani, Dumnezeu să-i arate calea cea bună, pe care a urmat-o fără urmă de regret: „Am avut o viziune. Mi-am văzut viaţa la Apus, cu un maldăr de hârtii în faţă şi mi-am zis că nu vreau asta. Atunci i-am spus lui Dumnezeu <>.” Şi m-a ascultat!”.
Aşa a început  Florin Cristea să remodeleze lemnul, deşi din copilărie a avut  mai mult talent pentru pictură.

Artist al lemnului

Îşi aminteşte că, de la început,  a avut o relaţie specială cu bucata de lemn, prima sa lucrare însemnând şi primul succes.
„Am sculptat  un basorelief reprezentând Bătălia de la Călugăreni dintre oastea lui Mihai Viteazul şi otomanii lui Sinan Paşa. Parcă aveam lupta în faţa ochilor, atât de inspirat am fost. A ieşit nemaipomenit”, afirmă sculptorul despre lucrarea care se află acum în proprietatea unui colecţionar din Spania.

Au urmat apoi lucrările „Mihai Viteazul” şi „Dimitrie Cantemir”, iarăşi adevărate bijuterii create din lemn.
Fascinat de sacru şi de esenţa icoanei, de ideea de a sintetiza în lucrări ceea ce alţii nu văd, Florin Cristea a dat frâu liber creaţiei, în atelierul său de la Vizantea Mănăstirească, unde a cioplit sute de lucrări cu conţinut religios.

Multe dintre aceste creaţii au fost donate unor mănăstiri şi biserici.
„Dumnezeu l-a luat pe om părtaş la creaţie. Şi omul acela lasă o lumină dacă în inima lui există dragoste. Am satisfacţia că, de pe urma mâinilor mele, rămân lucruri valoroase, pentru care voi fi pomenit”, adaugă artistul.

Arta cere sacrificii

Pentru a putea investi în atelierul său de sculptură, Florin Cristea a fost nevoit să muncească o perioadă  în Italia.
Acum câştigă suficient ca să-şi poată valorifica talentul cu care este înzestrat. În ultimii ani, a participat  cu expoziţii personale în mai multe ţări din lume, precum Israel, Franţa şi Germania, unde lucrările sale au fost remarcate şi admirate.
„Acolo sunt oameni care ştiu să aprecieze arta . Nu vreau să spun că românii ar fi altfel, dar încă nu au puterea materială necesară să dovedească acest lucru”, spune Florin Cristea. 

Întrebări şi răspunsuri:

Care a fost cea mai complexă lucrare de până acum?
Toate sculpturile mele sunt complexe şi exprimă stări diferite. Sunt unice şi ţin la fiecare. Cred totuşi că lucrarea cu cel mai mare grad de complexitate este „Destinul omului”, în care arăt că ne ducem singuri crucea.

Cât timp lucraţi la sculptură?
Aş putea să spun că mai mult decât lucrarea în sine durează pregătirea acesteia, cu rugăciune şi un pic de post. Pot să lucrez o lună, două, trei, jumătate de an. Când simt că, la o lucrare nu merge ceva, trec la alta şi revin atunci când consider că am de spus ceva.
 
Ce-i place
Îmi plac toate lucrurile lăsate de Dumnezeu pe pământ. Lumea, cu urcuşurile şi coborâşurile ei, timpul, pe care îl materializăm prin lumină sau întuneric. Dacă nu ar fi aşa, ne-am plictisi cu toţii. Iubesc lumea şi mă străduiesc să merg pe lumină.

Ce nu-i place
Nu-mi place inconştienţa omului. Unii oameni luptă în viaţă pentru aparenţe, pentru imagini false, fără să-şi dea seama că nu sunt veşnici pe pământ. Le-aş recomanda ca înainte de a se apuca să facă un rău, să se gândească mai întâi dacă pot face un bine.