De ce sculptorii l-au reprezentat pe Ştefan cel Mare de cele mai multe ori călare

Domnitorul Moldovei a avut una dintre cele mai lungi domnii, 47 de ani, a purtat zeci de războaie şi în fiecare curte domnească avea câte o herghelie.

Cel mai mare român al tuturor timpurilor, aşa cum a rezultat dintr-un sondaj realizat în urmă cu mai mulţi ani de televiziunea publică, Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei, are statui şi busturi în fiecare judeţ al ţării.

Cele mai multe dintre aceste sculpturi îl întruchipează pe măreţul om de stat, diplomat şi conducător militar pe cal. Cronicarii spun că domnitorul a iubit foarte mult aceste nobile animale şi, cu autoritatea sa recunoscută, în cei 47 de ani de domnie, a impus şi supuşilor săi să fie apropiaţi de cai.

În Moldova pe care o conducea erau în acele vremuri nenumărate herghelii şi cronicarii spun că Ştefan cel mare avea o armată de 40.000 de oşteni călare. Cele mai cunoscute herghelii erau la Suceava, Roman, Vaslui şi Iaşi. Istoricul şi cronicarul polonez Jan Duglosz scria că „Ştefan dacă prindea pe vre-un ţăran fără săgeţi, arc şi sabie, ori că n-a venit la oaste cu pinteni, fără milă-l osândea la pierderea capului”

Ce cai călărea Ştefan cel Mare

Poate cee mai cunoscută statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare este la Suceava şi este un monument din bronz închinat voievodului moldovean  care a fost realizat în urmă cu patru decenii de către sculptorul Iftimie Bârleanu.

Statuia este amplasată în Parcul Şipote-Cetate, în apropiere de Cetatea de Scaun a Sucevei, Statuia este confecţionată din bronz turnat şi îl înfăţişează pe voievod călare. Are 8 metri înălţime, 8 metri lungime şi 2 metri lăţime.

Cronicarii care s-au ocupat de domnia lui Ştefan cel Mare nu au lăsat în operele lor mărturii legate şi de acest aspect, singurele fragmente în care se face vorbire despre caii pe care domnitorul i-a folosit fiind din operele scriitorilor Barbu Ştefănescu Delavrancea şi Mihail Sadoveanu.

În drama istorică  „Apus de Soare”, Barbu Ştefănescu Delavrancea face referire la calul Voitiş, care s-a aflat în slujba domnitorului Moldovei în ultimii săi ani de viaţă, în timp ce în romanul istoric „Fraţii Jderi”, scriitorul Mihail Sadoveanu pomeneşte de armăsarul Catalan. Istoricii sunt de părere că ne aflăm în faţa unor legende.

“Este puţin probabil ca Ştefan cel Mare să fi avut doar doi cai, cum spun legendele. Un cal trăieşte în medie 25 de ani, iar domnitorul Ştefan a purtat 36 de bătălii şi este greu de crezut că unii din caii pe care i-a utilizat domnitorul să nu fi avut de suferit pe câmpul de luptă”, consideră istoricul sucevean Ilie Gliga. Alţi specialişti consideră că cercetătorii români ar trebui să valorifice arhivele turceşti. “Din cunoştinţele mele, nu există informaţii precise despre acest lucru, ci doar legende. Nu avem arhive, nu avem cronici, s-au pierdut foarte multe documente. Discutăm aici de o herghelie, care era în fiecare curte domnească, iar astfel de curţi erau la Suceava, Roman, Vaslui, Iaşi. Cred că ar trebui ca statul să şcolească cercetători osmanişti, pentru că arhivele turceşti sunt neumblate”, este de părere Emil Ursu, directorul Muzeul Bucovinei.

Chiar şi criticii literari au descifrat lucruri interesante despre cai în operele lui Delavrancea şi Sadoveanu.

“La ceremonii şi război Ştefan încăleca numai cai albi, descendenţi din Catalan, un armăsar arab păzit cu străşnicie la Timiş, nu numai de oşteni şi de vraci, ci şi de magi, căci se fac referiri oculte activate în jurul animalului fabulos. Deja se crease o legendă. Ştefan va birui atâta timp cât va încăleca numai cai descinzând din armăsarul alb Catalan. Iar legenda este atât de puternică, încât adversarii vor să-l anihileze pe voievod furând calul fabulos din grajdurile de la Timiş. Încercarea eşuează. Catalan este salvat şi, astfel, se întăreşte convingerea că Moldova şi voievodul ei se află sub protecţie divină”, spune criticul literar şi eseistul Cornelia Mănicuţă, în lucrarea „Ştefan cel Mare, evocare istorică şi mit romantic”

Pe calul Voitiş, Barbu Ştefănescu Delavrancea îl introduce în drama “Apus de Soare” pe finalul de viaţă al domnitorului, unde este amintit faptul că bidiviul l-a slujit pe Ştefan nu mai puţin de 12 ani.