Cum descriau cutremurele acum câteva secole martorii evenimentelor. „A crăpat pământul şi au ieşit apă şi păcură“
0Zona Vrancei, cunoscută şi sub numele de patria cutremurelor, a fost scuturată dintotdeauna de seisme puternice. Dacă pe cele din secolul XX le cunoaştem foarte bine, datorită cercetătorilor care au lăsat o minuţioasă descriere, despre cutremurele foarte vechi nu ştim foarte multe lucruri.
Istoria consemnează însă o perioadă de peste două secole, de la 1681 şi până pe la anul 1900, când numeroşi martori oculari, în special oameni cu carte, au pomenit despre ele.
Aceştia au găsit de cuviinţă să le menţioneze în manuscrise, cărţi de rugăciuni, acte personale şi în multe alte locuri, prin cuvinte şi simple, starea lor sufletească din acele momente şi câteva date despre intensitate, durată, mişcare de propagare, efectele imediate şi alte detalii specifice seismelor.
Probabil că specialiştii au studiat aceste mărturii astfel încât să-şi formeze o opinie despre cum s-au manifestat în timp aceste evenimente.
Însemnările cunoscutului istoricului Ilie Corfus despre cutremure, din care s-au extras respectivele mărturii, nu sunt singurele de acest fel.
Autorul a folosit o parte nesemnificativă a materialului documentar existent. Iată câteva prezentări vechi ce par copilăreşti la prima citire, dar sunt extrem de sugestive.
Marile cutremure
„(1681). Să se ştie cându s-au cutremurat pământul de au fost cutremur mare, cât n-au mai pomenit altă dată nimenea, luni noaptea spre marţi, la ciasuri 7 şi un sfertu, în postul Sântă Măriei Mari”.
„(1738) Mai 31, leat 7246, miercuri la 3 ceasuri din zi, s-au cutremurat pământul foarte tare, încât multe bolte şi ziduri ale mănăstirilor şi ale caselor au crăpat. Încă unile au şi căzut aici în Bucureşti iar afară multe biserici şi bolte s-au surpat de tot, pământul pe alocurea s-au despicat şi au eşit apa cu miros de iarbă de puşcă şi de pucioasă. Şi la 6 ceasuri iar s-au mai cutremurat mai încet. Şi la 10 ceasuri tot intr-acea zi iar s-au cutremurat”.
„1781, simbată, octomvrie 9, noapte spre duminică, la 6 ciasuri şi giumătate s-au cutremurat pământul foarte tare au venit huetul cutremurului din sus”.
„1790, martie 26, la două ceasuri şi giumatate de noaptea s-au făcut cutremur mare de pământ, care au ţinut ca la două minute”.
„1790, mart. 26. Să se ştie că la 2 ceasuri din noapte, în Săptămâna cea luminată, s-au cutremuratu pamîntu de au făcutu chiuituri groznice de tare ce s-au cutremuratu”.
„1793 , sâmbăta spre duminică, la 2 ceasuri din zi. În care zi s-au întâmplat şi cutremur foarte mare, duminica sară la 6 ciasuri din noapte. Şi au ţinut cutremuru 25 de minute. Şi până în zioă s-au mai cutremurat de două ori, dar n-am ştiut fiind trudiţi”.
„1802, octomvrie 14, s-au cutremurat tot pământul la 7 ceasuri din zi şi au căzut biserici multe şi case, au crăpat pământul şi au esit apă şi păcură, în zilile lui Ipsilantu vodă”.
„1802 -Am găsit la o carte scrisă cu mâna zicindu că la , octomvrie 14, s-au cutremurat pământul foarte tare, multe sfinte mănăstiri s-au dărâmat până în pământ şi case boeresti cu totul s-au sfărimat şi pre alocurea rău au crăpat pământul şi au esit apă neagră ca păcura şi împutită, cât să spăriiase lumea, iar copaci da cu vârfurile în pămint”.
„1822, Asemene , april în 27, joi, la 7 ciasuri nemţăsti dimineaţa, foarte tare s-au cutremurat pămintul, intăi di 3 ori prăvălind, apoi de 3 ori scuturând, de care rău vorbeşte (prorocie lui) Irimie împărat”.
1829, noemvrie 14, joi dimineaţa la 4 ciasuri s-au întîmplatu un cutremur mare, care am socotitu că ne va perde Dumnezeu cu totu. Că din patu ne-am sculatu spăriati, gândind că casa ne va turti, aşa de cutremur mare au fostu”.
„1838, ghenar 11, marţi spre mercuri, noaptea la patru ceasuri şi un sfert, s-au făcut cutremur gro(a)znic şi în(s)pamintător, de la care nu rămăsese nădejde de viată, întru care binale întregi şi mănăstiri s-au dărîmat”.
„1838, ghenari 11, sară la 4 ceasuri de noapte, s-au cutremurat pămîntu tare şi au ţinut vremi ca 5 minute. Aicea (se) arată ca să (se) ştie de cîndu s-au cutremurat pământul, în anul 1838, luna lui ghenarie 11, la 4 ceasuri din noapte, care s-au spăimântat toată lumea pân la moarte, încât s-a stricat multe case, au căzut şi bisearici, omorindu-să şi mulţi oameni”.
„1838 Am însemnat ca să pomenească de cutremurul carele au fost groaznic în luna lui ghenar leat 1838, în unsprezece zile, într-o marţi spre miercuri la patru ceasuri din noapte. Şi s-au dărâmat şi au căzut ziduri şi case şi biserici şi hanul lui Sfântul Gheorghe cel Nou. Şi au ţinut numai o jumătat(e) sfert de ceas, iar de ţinea mai mult, era să fie mare prăpastie”.
„1864, iunie 11, pă la ceasurile două şi jumătate după prinzu, s-au cutremuratu pămintu zioa joi şi a doa zi spre vineri au venitu potopu de au inecatu Bucureştii, citu după spunerea mai multor bătrâni, nu s-au mai intimplatu asia inne(c) măr(e) ca acesta, curgindu apa pe toate uliţile. Totu atunci, înainte cu o zi, au venitu domnitoru de la Tarigradu, Alexandru Cuza, şi pă urmă s-au inti(m)platu cele de mai sus nenorociri”.
Menţiunile transcrise de Corfus despre cutremure au fost mult mai numeroase. Au fost selectate doar cele care pomenesc cutremurele mari, iar dintre toate ies în evidenţă cutemurele din 1802 şi 1838, primul, se pare, fiind cel mai mare cutremur petrecut în aceste ţinuturi în ultima jumătate de mileniu.
Unii îl menţionează că având 7,9 grade, deşi e greu de crezut că a putut fi încadrat pe scala seismelor fără aparate de măsurare la acel moment.
Mai citiţi şi
Istorie „zguduitoare“: cele mai puternice cutremure care au înspăimântat România
Se încarcă comentariile...
