A spus sau nu cu adevărat Alexandru Lăpuşneanu: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau“? Povestea misteriosului domn moldovean cu renume de „killer“
0
A fost de două ori domn al Moldovei, dar, cu excepţia unor date istorice, din perioada sa există extrem de puţine informaţii din timpul în care s-a aflat pe tron. Personajul istoric l-a inspirat pe scriitorul Costache Negruzzi să scrie capodopera literară „Alexandru Lăpuşneanu“, folosindu-se de informaţiile lăsate de Grigore Ureche în „Letopiseţul Ţării Moldovei“.
Cunoscut mai degrabă din nuvela istorică de mare succes a lui Costache Negruzzi, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a fost una dintre figurile proeminente ale istoriei. De altfel, Costache Negruzzi i-a atribuit în capodopera sa literară celebrele cuvinte „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”.
Şi se pare că domnitorul chiar a spus acest lucru, chiar dacă prin fraze asemănătoare, în timpul celei de-a doua domnie pe scaunul Moldovei. Alexandru Lăpuşneanu a revenit pe tron în 1563, cu sprijinul turcilor, dar, înainte de acest moment, cel care conducea Moldova, Ştefan Tomşa, a trimis mai mulţi boieri să-i transmită lui Lăpuşneanu că ţara nu-l vrea înapoi pe tron. A fost momentul când Alexandru Lăpuşneanu a rostit celebrele cuvinte: „De nu mă vor, eu îi voiu pre ei şi de nu mă iubescu, eu îi iubescu pre dînşii şi tot voi merge, ori cu voie, ori fără voie“, după cum consemnează cronicarul Grigore Ureche, care îl notează în cronicile sale cu numele simplu, Alexandru. Cercetătorii cred că Lăpuşneanu este doar o poreclă, provenită de la satul copilăriei sale, Lăpuşna, iar titulatura oficială de Lăpuşneanu datează din secolul a XVII-lea, la mult timp după moartea sa.
Prima domnie, întreruptă de un grec
Alexandru Lăpuşneanu a fost de două ori domn al Moldovei. Primul „mandat” s-a consumat în perioada septembrie 1552-noiembrie 1561, revenind apoi pe tron în martie 1563 pentru încă cinci ani.
Aşadar, prima perioadă a domniei sale a durat nouă ani şi a fost întreruptă de un grec pe care-l avea la curte, intrigantul Iacob Eraclide, supranumit şi Despot, care-şi dorea neapărat să ajungă pe tron. Acesta l-a învins pe Lăpuşneanu la Verbia, judeţul Suceava, instalându-se pentru puţin timp în fruntea Moldovei, sub numele de Despot Vodă, fiind înlocuit din funcţie ulterior cu Ştefan Tomşa, care nici el nu a rezistat prea mult, Lăpuşneanu întorcându-se pe tron în 1563, cu sprijinul turcilor.
Şi-a schimbat numele de cinci ori
Fiul nelegitim al lui Bogdan al III-lea şi al Anastasiei din Lăpuşna, cel pe care istoria îl consemnează cu numele de Alexandru Lăpuşneanu era cunoscut la momentul venirii sale pe tron sub numele de Petre Stolnicul. Ulterior, şi-a schimbat numele de Petre în Alexandru, apoi în Petre-Alexandru, pentru ca mai târziu să se oprească la Alexandru.
Potrivit istoricului Nicolae Iorga, domnul Moldovei şi-a schimbat din nou numele în Pahomie, cu puţin timp înainte de a muri când a cerut să se călugărească, iar la mănăstirea Slatina, pe care a ctitorit-o, pe piatra sa de mormânt scrie „…Pahomie, care s’a strămutat din viaţa de aici la veşnicele lăcaşuri, şi a fost îngropat aici în ctitoria lui cea nouă, în anul 7076 (1568) luna Maiu 5.” Acest fapt este confirmat şi de istoricul Constantin C. Giurescu.
Domn controversat
Potrivit lui Grigore Ureche, în „Letopişeţul Ţării Moldovei”, renumele lui Lăpuşneanu era unul de om crud, exemplificând uciderea celor 47 de boieri.
„Şi i-au chematu pre obiceiul boierilor la curte, carii făr nici o grijă şi de primejdie ca aceia negăsindu-să, dacă au intrat în curte, slujitorii, după învăţătură ce au avut, închis-au poarta şi ca pe niste lupi într-o turmă făr de nici un păstor, au intrat într-înşii, de-i snopiia şi-i junghiia, nu numai boierii, ci şi slujitorii. Nici alegea pre cei vinovaţi, ci unul ca altul îi puneau suptu sabie, cădea mulţime, dispre zăbrele săriia afară, de-şi frângiia picioarile. Şi au pierit atunci 47 de boieri, fără altă curte, ce nu s-au băgat în samă. Şi aşa după atâta nedumnezeire, îi păriia că ş-au răscumpărat inima”, scrie Grigore Ureche.
După alţi istorici, cum este Constantin C. Giurescu, Lăpuşneanu nu ar fi fost atât de sângeros, iar cei 47 de boieri de care se face vorbire în „Letopişeţ” sunt de fapt 12.
Iaşiul îi este recunoscător
Despre Alexandru Lăpuşneanu se ştie că a fost domnitorul care a mutat capitala de tron de la Suceava la Iaşi. Prin această mutare, Lăpuşneanu urmărea apropierea ţărilor române de hotarele Imperiului Otoman.
Cronicarii consemnează că la Iaşi s-a sărbătorit în 1566 urcarea pe tron a sultanului Selim al II-lea, fiul lui Suleiman, pe care moldovenii l-au ajutat la campaniile din Transilvania, împotriva austriecilor.
Călugărit fără voie?
Acelaşi cronicar i-a atribuit alte cuvinte celebre lui Lăpuşneanu, „De mă voiu scula, pre mulţi am să popesc şi eu”, contextul în care a spus respectivele cuvinte fiind redat şi în nuvela lui Negruzzi. Potrivit lui Ureche, călugărirea lui Lăpuşneanu s-ar fi făcut într-un moment în care se afla pe patul de moarte şi-şi pierduse conştiinţa. Trezindu-se însă „din morţi” şi văzându-se călugăr domnul ar fi zis că „de se va scula va popi şi el pe unii”. Este greu însă de apreciat dacă lucrurile au stat aşa sau nu, existând puţine informaţii din vremea acea.
Vă mai recomandăm:
Cum şi când şi-a primit titulatura de ”cel Bun” domnitorul Alexandru Vodă cel Bătrân, primul mare domnitor al Moldovei, cu o domnie de peste 30 de ani? Alexandru cel Bun a fost unul dintre cele mai importante personaje ale istoriei românilor, de o abilitate politică extraordinară, care l-a făcut celebru în vremurile sale.
Unii dintre cei mai mari domnitori români au murit într-un mod brutal, fiind asasinaţi în urma unor trădări din partea unor apropiaţi. Cele mai cunoscute asasinate sunt cele ale lui Mihai Viteazu sau Vlad Ţepeş.
Ştefan cel Mare şi Sfânt, domnitorul care a ţinut frâiele Moldovei timp de 47 de ani (1457-1504), arăta cu totul altfel faţă de descrierile din manualele de istorie, a suferit înfrângeri zdrobitoare în unele războaie şi a avut doar două cuceriri amoroase extraconjugale consemnate în scrierile medievale.
Maria Oltea, partenera domnitorului moldovean Bogdan al II-lea şi mama lui Ştefan cel Mare, una dintre cele mai importante figuri feminine din istoria României, stârneşte în continuare controverse.
Se încarcă comentariile...
