Cai botezaţi şi Dunăre sfinţită la olteni, în zi de Bobotează. Sfântul Ioan, aşteptat lângă fântâni şi pomenit de „iordănitori“

Cai botezaţi şi Dunăre sfinţită la olteni, în zi de Bobotează. Sfântul Ioan, aşteptat lângă fântâni şi pomenit de „iordănitori“

Botezul cailor, la Galicea Mare

Tot într-o petrecere o ţin oltenii, trei zile şi trei nopţi, cu obiceiuri păstrate din bătrâni, ca să aibă an plin de bucurie, fără urmă de necaz, pagubă sau supărare, cu prosperitate şi numai bine în toate.

Ştiri pe aceeaşi temă

Băileştenii lui Amza vin călare pe căi ţesălaţi, împodobiţi cu panglici şi ciucuri, şi poposesc la porţile bisericilor să fie stropiţi de preoţi cu agheasmă mare. Şi după „botezul cailor“, se iau la întrecere cu fală, ca s-arate fiecare ce animale bine îngrijite are. Semne că se-ntâmplă astfel mai sunt şi la oltenii din comunele Galicea Mare şi Moţăţei. Calafetenii în schimb vin cu sutele în port ca să vadă cu ochii lor ritualul sfinţiriii Dunării şi să-l aplaude frenetic pe doljeanul care ţine piept gerului si sare în apă să scoată în dinţi crucea aruncată de preoţi, căci acesta va fi puternic tot anul.


Click pe poze pentru galerie foto

Noaptea, oltenii îşi păzesc fântânile

S-a pomenit din bătrâni ca ziua Sfântului Ioan Botezătorul să fie primită lângă fântână. Aşa că, de cum se lasă întunericul, oltenii aprind focuri şi stau de pază, ca nu cumva ceva spurcat să atingă apa din fântânile lor. Ritualul era lăsat pe vremuri în seama flăcăilor de până în 20 de ani, însă acum la el iau parte de la copii până la bătrâni, dar şi femeile. Obiceiul se practică în satele Poiana Mare, Desa, Negoi, Dobridor, Moţăţei, Maglavit, Unirea (Risipiţi), Ciupercenii Noi, Galiciuica, Caraula.

„Începând din după amiaza zilei de 6 ianuarie (Boboteaza), fântânile de pe orice uliţă erau împodobite cu papură, stuf, crengi, peşchire, velinţe, chilimuri. Se aduceau paie, stuf, lemne pentru foc, frigări pentru petrecerea din timul nopţii păzitului; fântâna era păzită toată noaptea pentru a nu veni cineva «să spurce» apa. «Spurcatul» apei în mod simbolic cu tărâţe de grâu sau de porumb, paie, pleavă constituia proba la care bătrânii satelor îi supuneau pe cei tineri“, a povestit Dumitru Nicolae, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj.

Pe-o masă, lângă fântână, aşează bucate şi căni cu vin şi ţuică fiartă, iar care-i mai priceput cântă la fluier sau caval, care nu, se-ncinge cu muzică pusă la casetofon şi joacă de-i sfârâie călcâiele, numai să nu adoarmă şi să se trească plin de funingine pe ochi, cu cenuşă şi apă-n buzunare, drept pedeapsă că n-a fost în stare să-şi păzească până la ziuă fântâna.


Click pe poze pentru galerie foto

Dimineaţa, la Iordănit

În zori, cei care s-au învrednicit să stea noaptea de pază, umplu găleţi cu apă curată, pun în ea agheasmă, iau buchete de busuioc şi pleacă la Iordănit, din casă în casă, dar mai cu seamă la cei ce poartă numele Sfântului Ioan. Îi stropesc cu busuiocul, toarnă de trei ori apă în mână fiecărui membru al familiei, ca să se spele cu ea pe faţă,  şi le urează:  „Să trăiască Sf. Ion! Să fiţi sănătoşi! S-aveţi un an bogat! La mulţi ani!“. Drept răsplată, primesc vin, cârnaţi, cozonaci sau bani.

Localnicii din Ghindeni – Dolj au făcut din Iordănit un obicei cu totul special. Tinerii îmbrăcaţi în costume populare, având cu ei ciomege împodobite precum ale căluşarilor la Rusalii, şi însoţiţi de lăutari vizitează toate familiile cu fete de măritat. Oriunde merg, sunt primiţi cu pâine coaptă în ţăst sau în cuptor, cu un cârnat şi o sticlă cu vin.

„Mai nou, sunt dotaţi cu staţie de amplificare instalată pe un autoturism, în loc de lăutari. Se încinge o horă, iar fata joacă în această horă pâinea pe care este aşezat cârnatul şi sticla cu vin, după care le dăruieşte vătafului cetei de «iordănitori». La final, tinerii invită fata şi familia ei să ia parte la hora satului, în centrul comunei. După ce sunt vizitate toate fetele de măritat, «iordănitorii» fac focul pe care vor frige cârnaţii, vor fierbe vinul şi, împreună cu pâinea, le vor împărţi tuturor participanţilor la hora satului, horă care se întinde până târziu în noapte“, a mai spus Dumitru Nicolae

În dimineaţa zilei de Sf. Ioan, la Ciupercenii Noi, familiile celor morţi care s-au numit Ion sau Ioana împodobesc „braduri“ (crengi de pom) şi le duc la cimitir, unde le aşează pe cruci.

Mersul cu Urâţii, după Sf. Ioan

Caraulenii se petrec şi duminică. „Mascaţii“ iau pe sus lăutarii şi împreună merg prin gospodăriile oamenilor  ca să alunge spiritele rele. 8 ianuarie este ziua în care tinerii care au păzit fântânile şi au mers cu Iordănitul, se deghizează cu măşti, se fac „urâţi“, ca să pună pe fugă Necuratul  şi să îi sperie pe cei mici. Care-i curajos, sare în braţele „urâtului“ şi încearcă să ghicească cine-i cel de sub mască. Povestea se încheie cu horă, mese copioase şi petrecere până târziu în noapte. Astfel se termină şirul sărbătorilor de iarnă pe plaiuri olteneşti.


citeste totul despre: