Templierii români, prezentaţi de Andrei Gheorghe la Constanța

Aseară, Prăvălia cu cărți de pe Ștefan cel Mare a găzduit lansarea romanului lui Adrian Voicu, Nepovestitele trăiri ale templierilor români. Evenimentul a fost moderat de Andrei Gheorghe.

Templierii români au ajuns și pe malul mării, în cadrul unui turneu de promovare prin mai multe orașe din țară, 14 la număr. Lansarea a fost moderată de Andrei Gheorghe, „ambasadorul de brand“ al colecției „Strada ficțiunii“ de la editura Allfa, la care a apărut romanul. Co-moderator al întâlnirii a fost Mario Demezzo, vicepreședintele grupului editorial All.
All for one: Adrian Voicu, un scriitor dezinhibat și efervescent, mai degrabă atipic în peisajul literar românesc, cu siguranță cel mai bun autor român de pe Strada ficțiunii, unde este, deocamdată, singurul! Autorul, străin de scorțoșenia lansărilor tradiționale de carte, le-a urat cititorilor săi doar atât, referindu-se la cartea sa: „S-o citiți cu tot atât drag pe cât mi-a fost mie s-o scriu!“

Nebunii, pozne și măscări

Romanul propune o incursiune savuroasă în Evul mediu, cu personaje memorabile, anacronisme delicioase și limbaj frust, pestriț și autentic, pe alocuri chiar măscăros, total lipsit de moderație și de un haz nebun. Pe scurt, o carte cu ambiții nonconformiste, numai bună de prezentat de Andrei Gheorghe.

Foarte pe scurt: un valah (Berilă, al cărui cal se cheamă, desigur, Logum), un ungur și un sas (Kremvurşt von Schlitz, cavalerul lui Dizăl) se apucă temeinic de rescris istoria. Într-un turneu nebun prin Europa, îl ajută pe Basarab Întemeietorul să câştige Lupta de la Posada, îi împacă pe Tybalt şi pe Mercutio din Romeo și Julieta, se amuză pe seama lui Dante Alighieri, considerându-l scrântit la cap, îi salvează pe Ana lui Manole și pe ciobanul moldovean din Miorița și așa mai departe.
Autorul, de formație inginer, nu-și înfrânează deloc fantezia, producând un text dezinhibat și frenetic, de un umor nebun, în descendența Decameronului, a Țiganiadei sau a Calpuzanilor, pe care Andrei Gheorghe nu s-a sfiit să-l caracterizeze drept „o Mahabharată românească, cu personaje pe care le întâlnim pe stradă, care vin din zona picarescă, vorbesc românește și iubesc braga“.