Scafandreria, o meserie "adâncă"

Barocamerele şi hidrosfera, locuri de antrenamentAici, în inima centrului, printre panouri, monitoare şi minimacarele, tronează complexul barocameră-hidrosferă, echivalentul marin al unei navete

Barocamerele şi hidrosfera, locuri de antrenament
Aici, în inima centrului, printre panouri, monitoare şi minimacarele, tronează complexul barocameră-hidrosferă, echivalentul marin al unei navete spaţiale. Două camere cilindrice, dotate cu paturi, chiuvetă, toaletă, instalaţii de decompresie şi zeci de cabluri de transmisie şi filmare sunt conectate la o a treia, o zonă-tampon prin care scafandrul se lansează la apă.
"Barocamerele servesc la testarea celor care vor să devină scafandri", a spus inginerul Emil Avram, făcând lucrurile să pară simple. Pentru neiniţiaţi, el menţionează: "Un bar este egal cu 10 metri coloană de apă". De fapt, testarea presupune un examen medical amănunţit, probe fizice şi trei exerciţii de scufundare, structurate în funcţie de adâncime.
"Testul de barofuncţie simulează o scufundare până la 18 metri, după care urmează testul de narcoză, care creează condiţiile unei scufundări de 72 de metri. În fine, se trece la testul pentru scufundări profunde, unde adâncimea simulată este de 180 de metri. Totul se realizează în barocameră", a explicat inginerul Avram, adăugând că scafandrii petrec între 5 şi 21 de zile în camera cilindrică. Bineînţeles, apar pericole: "Pulsul creşte, sunt crampele musculare, vederea este afectată. Toate astea pot da într-o criză asemănătoare epilepsiei". Cei acceptaţi urmează un curs de specializare de trei luni.

400 de scafandri în România
Conform maestrului militar Silviu Vlad, în România există 400 de scafandri profesionişti. Maestrul Vlad se poate lăuda cu acţiuni în Marea Mediterană, mândrindu-se cu realizările Centrului de Scafandri, însă a recunoscut că meseria nu este foarte bănoasă la noi în ţară: "În misiune, ora se plăteşte cu 20 de lei impozabili, iar câştigul lunar nu depăşeşte 1.500 de lei. Nu e ca afară, unde un scafandru poate să câştige şi 9.000 de dolari pe lună". Instructorul Marian Arfire a intervenit cu detalii: "În funcţie de palierele de scufundare, avem patru categorii de scafandri: de bord, categoria a III-a, a II-a şi I. Un scafandru de prima categorie poate să atingă adâncimi mai mari de 60 de metri, cazuri în care inhalează un amestec de azot, oxigen şi heliu".
Marian Arfire a vorbit şi despre echipamentul-tip al unui scafandru profesionist. "Costumul din neopren, vesta de salvare, butelia cu oxigen, centura de lestare, adică o curea cu greutăţi ce asigură flotabilitatea, regulatorul de presiune, vizorul dotat cu căşti şi microfon, un tub special pentru apă caldă şi cele două labe", a enumerat instructorul componentele unui echipament cu o greutate de 25 de kilograme şi o valoare de 1.000 de euro.

"O meserie deosebită"
Echipat similar, scafandrul Sorin Comşa, cu o experienţă de trei ani, şi-a făcut "încălzirea" în bazinul de sub hidrosferă. "Am o meserie deosebită, dar care cere multe sacrificii. Nu trebuie să exagerez cu alcoolul sau cu fumatul şi n-am voie cu suplimente alimentare", a spus Sorin, după o scufundare reuşită. La 28 de ani, el este scafandru de luptă, "adică acel scafandru care detonează minele sub apă". Sorin Comşa lucrează la o adâncime de 40-60 metri, acolo unde disconfortul fizic şi ameţeala sunt stări normale. "În misiuni, cea mai lungă scufundare durează trei ore, iar după asta am nevoie de o perioadă lungă de recuperare. Spre exemplu, dacă stau 40 de minute la 50 de metri sub apă, îmi trebuie o decompresie de 80 de minute", a dezvăluit scafandrul. Toţi cei din laborator au mărturisit că se pregătesc pentru ziua de 1 octombrie, când centrul sărbătoreşte 30 de ani de la înfiinţare. La multe scufundări!