Poveste neortodoxă cu bani, mănăstiri şi lacrimi. Ce-l leagă, de fapt, pe ÎPS Teodosie de milionarul Gigi Becali, de l-a „uns“ scriitor în puşcărie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a oferit recomandări pentru lucrările pe teme religioase scrise de doi autori din penitenciar. Unul dintre ei este Gigi Becali, finanţator important al lăcaşelor de cult. De altfel, acum câţiva ani, la o mănăstire refăcută de Becali în patria lui ÎPS Teodosie, milionarul a plâns în faţa mulţimii, emoţionat de laudele primite din partea arhiepiscopului.

ÎnaltPreaSfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a ales să nu comenteze cum a ajuns să se implice în binecuvântarea unor „lucrări ştiinţifice“ făcute din penitenciar. Decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă de la Universitatea Ovidius, arhiepiscopul a girat temele religioase abordate de doi deţinuţi: latifundiarul Gigi Becali şi Gabriel Bucică, un preot vasluian, misionar în Arhiepiscopia Tomisului. Ambii beneficiază de reducerea pedepsei şi de liberare condiţionată datorită volumelor elaborate şi publicate în timpul detenţiei.

Ctitorul întors către Hristos

Pentru Becali, mâna de ajutor întinsă de ierarh este o răsplată pentru generozitatea sa. În noiembrie 2006, biserica romano-catolică din Colilia, o fostă aşezare a germanilor din Dobrogea, a devenit mănăstire ortodoxă datorită finanţatorului Becali, venit la sfinţire cu elicopterul. Becali a lăcrimat în faţa laudelor cu care arhiepiscopul l-a copleşit atunci. „După aşa vorbe, e greu să mai spui cuvinte spirituale. Cât de mare om ai fi, tot îţi dau lacrimile“, a zis Gigi Becali.

Mai ales după ce a intrat la puşcărie, ctitorul de la Colilia a fost pomenit constant în slujbe de însuşi arhiepiscopul Tomisului. Iniţierea în taina credinţei şi întâlnirile de suflet cu mari duhovnici ai neamului precum Arsenie Papacioc, Iustin Pîrvu sau Gheorghe Calciu-Dumitreasa sunt descrise de Becali în introducerea cărţii intitulate „Muntele Athos, patria ortodoxiei“, tipărită de Editura Saeculum I.O. în anul 2014. Volumul apărut în condiţii grafice excelente are 180 pagini, multă ilustraţie generică şi cu autorul alături de călugării de pe Muntele Athos, cărora le mulţumeşte în cuvântul de început pentru „informaţiile trimise privind istoria locurilor“ şi pentru că „s-au îngrijit de corectura acestei cărţi şi au îndreptat textul potrivit limbii bisericeşti“.

După primele 40 pagini în care este descrisă experienţa lui Becali în pelerinajul „mişcător“, cartea conţine numai informaţie istorică şi religioasă despre cele 25 mănăstiri, schituri şi chilii româneşti de pe Muntele Athos. „În această carte, m-am străduit şi eu să dau mărturia mea pe limba şi înţelesul celor mulţi, din înţelesurile şi mărgăritarele culse din cărţile Sfinţilor Părinţi privind Ortodoxia şi, mai ales, mărturia privind viaţa şi aşezările monahale din Grădina Maicii Domnului. Căci această binecuvântare am primit-o nu o dată de la câţiva din marii părinţi ai neamului nostru, dar eu nevrednicul, atras şi de măririle lumii, am neglijat cuvântul Domnului rostit de aceşti duhovnici către mine. (...) Timpul petrecut în temniţă a fost cu siguranţă cel mai preţios şi folositor din viaţa mea. În temniţă am fost cel mai aproape de Hristos şi asta este totul. Căci ce contează un an sau doi când ai în faţă veşnicia!“, se confesează Becali în cartea sa.

image

Celălalt autor încurajat de ÎPS Teodosie este Gabriel Bucică, un preot vasluian, lovit peste noapte de o bogăţie ostentativă. Cheia bunăstării nu se afla în meseria sa de misionar (preot voluntar), ci în ocupaţie. Bucică era traficant de droguri, pe care le ascundea chiar într-un locaş decupat în Biblia sa. Lovitura a fost extrem de grea pentru întreaga biserică tomitană, dar arhiepiscopul a avut puterea să îl ierte şi pe preotul care şi-a bătut joc de oameni şi de menirea sa. ÎPS Teodosie a girat tematica aleasă de deţinutul-autor Bucică privind legea mozaică şi importanţa familiei. „Dacă legea permite, Biserica de ce nu l-ar ajuta pe păcătos?“, spun teologii consultaţi de „Adevărul“.

„Profesorul doar face o recomandare înaintea elaborării lucrării“

Dar în ce-a constat sprijinul acordat de arhiepiscopul Tomisului celor doi păcătoşi, Becali şi Bucică? Părintele Eugen Tănăsescu, blogger „Adevărul“, oferă o opinie proprie asupra celor întâmplate. Preotul este de părere că problema pleacă de la faptul că Legea 254 din 2013, privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, nu are nici acum regulament de aplicare. Astfel că se foloseşte încă Decizia 619/2011 a Direcţiei Generale a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

„Unii au înţeles că profesorul care face recomandarea girează caracterul ştiinţific. Cum poate să facă asta, într-o recomandare dată ÎNAINTEA elaborării lucrării? Decizia 619 prevede că lucrarea este «ştiinţifică» nu printr-o certificare a profesorilor universitari, ci prin simpla ei publicare în reviste sau edituri recunoscute CNCSIS sau prin susţinerea lor la conferinţe naţionale sau internaţionale şi publicate în analele acestora. Asta m-a năucit. Când spui «lucrare ştiinţifică», toată lumea ştie că este o lucrare la care lucrezi luni sau ani, pe care o susţii în faţa unei comisii, ai un îndrumător, dai nişte examene etc. Doar în penitenciarele româneşti devine posibil ca orice compilaţie, scrisă indiferent cum şi în ce durată de timp, să devină la fel de ştiinţifică precum o licenţă, disertaţie sau doctorat, doar pentru că o publici la cineva «autorizat». Editurile nu zic şi ele ceva despre criteriile de acceptare a acestor lucrări?! Că, după lege, doar ele au putut transforma în «lucrări ştiinţifice» compilaţiile deţinuţilor“, atrage atenţia preotul Tănăsescu.

„Biserica înfierează păcatul, dar iartă păcătoşii“

Preotul Dumitru Adrian Vanca este evaluator ARACIS (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior) pentru domeniul Teologie, fiind conferenţiar universitar la Universitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba-Iulia. Expertul ARACIS arată că trebuie făcută o distincţie între cei care avizează un titlu, o temă de lucru, şi cei care evaluează şi recomandă conţinutul ştiinţific al unei lucrări.

„La licenţă, la doctorat, la examenele de obţinere a gradelor didactice, sunt specificaţii clare în cutuma universitară: întâi se avizează titlul, iar după redactare se apreciază conţinutul, fiind evaluate calitatea ştiinţifică (formal, metodologic etc.) şi plusvaloarea lucrării (ce aduce nou în domeeniul de cercetare). Printre altele, o lucrare ştiinţifică pleacă de la nişte premise, îşi propune să demonstreze ceva, iar concluziile trase confirmă sau infirmă ipoteza autorului, dar pot fi şi lucrări ştiinţifice care au un caracter de sinteză şi reevaluare a unei dezbateri ştiinţifice.

De asemenea, legislaţia mai nouă prevede că îndrumătorul şi candidatul îşi asumă amândoi responsabilitatea ca lucrarea să nu fie plagiat. Aş ruga ca la discuţia despre cărţile scrise în penitenciar să nu se pună în aceeaşi oală avizarea unei teme cu avizarea unei lucrări, dar vă rog să nu uitaţi că preotul nu poate să refuze un deţinut care doreşte să se îndrepte şi care vrea să transmită celorlalţi mesajul său de căinţă. Biserica înfierează păcatul în sine, dar iartă păcătoşii când aceştia vin şi cer iertare. Hristos a iertat femeia adulterină, a iertat ticăloşii. Preotul trebuie să vadă chipul lui Hristos care caută îndreptarea“, afirmă preotul Vanca.

Teologul consideră necesară existenţa unor filtre de specialişti, fie în cadrul comisiei de liberare condiţionată, fie o atenţie sporită la editurile care hotărăsc tipărirea lucrărilor şi care, dacă s-ar respecta, nu ar fi de acord să publice orice. „Eu, unul, consider înspăimântătoare viteza cu care scriu unii: 10 cărţi pe an!? Un cadru didactic serios scrie o carte în cel puţin doi-trei ani. Totuşi, să nu demonizăm totul acum, trebuie să plecăm de la premise pozitive. Nu poţi nega întoarcerea către Hristos a unui om, care a greşit la un moment dat al vieţii. Şi nu poţi băga la grămadă pe toţi autorii din penitenciar, sunt cadre universitare care folosesc acest timp pentru a scrie cărţi pentru a împărtăşi din experienţa acumulată. Legislaţia trebuie completată acolo unde se impune, pentru a nu mai permite astfel de confuzii. Poate, comisiile de eliberare condiţionată ar trebui să ceară avizul «în orb» pe aceste lucrări“, declară preotul Dumitru Adrian Vanca.

Mănăstirea Colilia din judeţul Constanţa

Mănăstirea de la Colilia, al cărei ctitor este Gigi Becali Sursă foto Arhiepiscopia Tomisului

Pe aceeaşi temă:

Cine sunt profesorii care au coordonat cărţile puşcăriaşilor: Laurenţiu Streza, Dan Voinea, ÎPS Teodosie, Dan Dungaciu, Dan Pavel

Cum sunt protejaţi prin lege preoţii care au colaborat cu fosta Securitate. Oficialii BOR susţin că sprijină deconspirarea turnătorilor în sutană

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite