Lagărul numit România: o expoziţie în premieră cu mărturii dureroase din perioada comunistă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dobrogea a fost un imens lagăr în perioada comunistă. Prin urmare, şi rezistenţa a fost pe măsura sistemului opresiv. Amintiri din cea mai neagră perioadă prin care au trecut românii au fost strânse în expoziţia permanentă care s-a deschis la Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa.

Scene din viaţa celor care au suferit după gratii doar pentru că s-au opus regimului, dar şi traiul greu al românului de rând sunt readuse la viaţă într-o expoziţie-unicat, la Constanţa, numită „Comunismul în Dobrogea (1945-1989)“. Muzeografii au recreat spaţiul concentraţionar, dar şi o cameră de apartament în care locuia românul care era liber, însă prins în chingile sistemului.

O celulă în care erau închişi oponenţii regimului este reconstituită în mărime naturală, până la cele mai mici detalii: uşiţa prin care deţinutul primea o bucată de pâine, sârma ghimpată, care avea rolul de a împiedica evadarea. În interior, a fost amenajat un pat pe care stă un deţinut îmbrăcat în zeghe, cu lanţuri la mâini şi la picioare, iar lângă el - o gamelă. În aceeaşi încăpere, în mărime naturală, doi deţinuţi „muncesc“ pe şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, cu mijloace rudimentare: o roabă şi o lopată încercând să înfăptuiască măreaţa realizare inspirată după modelul sovietic.

Morţii de la Canal, o mărturie a faptului că pe întregul lui traseu au fost lagăre de exterminare, sunt încrustaţi pe un perete al muzeului. Este o listă nefinalizată întrucât, aşa cum spune Paul Andreescu, fost deţinut politic, cifrele neoficiale vorbesc de peste 2.000 de morţi, printre care se numără şi multe femei, însă există o evidenţă nominală de doar 839. „Noi trăim pe un pământ unde au avut loc unele dintre cele mai crâncene crime, la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Din 1950 au început să moară şi până în 1953, când lucrările au fost întrerupte. Este o statistică făcută pe baza informaţiilor primite de la primăriile situate de-a lungul Canalului, mai puţin Cernavodă, care nu le-a permis accesul la evidenţa de starea civilă. Cu toate acestea, Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului din România deţine în evidenţă nu mai puţin de 114 morţi din lagărul Columbia de la Cernavodă“, spune Paul Andreescu.

image

Paul Andreescu 

„Trebuie să plătească“

Fostul deţinut politic este de părere că dezvăluirile despre sistemul comunist nu trebuie să stârnească ura, ci generaţiile mai tinere au dreptul şi obligaţia să ştie şi să înţeleagă ce s-a întâmplat. „Cei care mai trăiesc trebuie să plătească, dar nu numai un Vişinescu şi un Ficior. Ei sunt vinovaţi, fiind comandanţii unor plutoane de criminali. Însă, nu doar ei. Fiecare angajat, de la comandant la ultimul gardian, avea drept de viaţă şi de moarte asupra noastră şi nimeni nu-l trăgea la răspundere. Dacă astfel de crime s-ar fi întâmplat într-o singură închisoare, am fi zis că acolo a fost un monstru, dar în toate închisorile din România aşa s-a întâmplat, au fost închisori de exterminare“, a povestit celor prezenţi Paul Andreescu.

Expoziţia conţine şi o serie de artefacte donate de foşti deţinuţi politic. Alexandru Mihalcea, de 81 de ani, a păstrat mai bine de jumătate de secol ultima bucăţică de pâine pe care a primit-o la Gherla, înainte de eliberare. Alexandru Mihalcea a devenit un paria a regimului comunist în timp ce era student la Facultatea de Ziaristică a Universităţii „Dr.C.I.Parhon“, când, obligat să ia cursuri de marxism-leninism, abandonează cursurile.

După doi ani de şcoală militară, a revenit la prima iubire, fapt care i-a semnat condamnarea. Studentul devenise „un element descompus  şi ostil regimului democrat“, fiind arestat pentru că a calomniat aera, literatura şi scriitorii progresişti de după 23 August 1944, că a simpatizat cu evenimentele din Ungaria şi că a ascultat posturi de radio imperialiste. La 19 iulie 1959 a fost condamnat, alături de alţi cinci colegi, pentru „uneltire împotriva ordinii sociale“. Timp de patru ani a cunoscut ororile din penitenciarele Malmaison, Jilava, Gherla şi lagărele Poarta Albă, Salcia, Luciu Giurgeni şi Grindu.

image

În martie 1963, când avea 27 de ani, Mihalcea a fost eliberat de la Gherla. A păşit pe porţile penitenciarului cu ură în suflet şi în mâini cu o sarsana în care avea o bucată de slănină şi una de pâine. „Era ultima raţie de pâine amară, şi la propriu, şi la figurat. Slănina cred că am mâncat-o, dar am păstrat o bucată de pâine pe care am vrut s-o duc acasă să o vadă şi părinţii mei“, rememorează el experienţa terifiantă pe care a trăit-o în tinereţe.

Spune că i-a venit această idee după ce în adolescenţă citise amintirile lui Alexandru Vlahuţă despre Paris în care vorbea despre o bucată de pâine expusă la muzeul Carnavalet din Paris, din timpul asediului Parisului.

Tot în cadrul expoziţiei se mai află şi biletul de eliberare nr. 10.033 pe numele lui Paul Andreescu, eliberat de Formaţiunea 0957 Ostrov, prin care i se stabilea domiciliul obligatoriu la Rubla. Paul Andreescu a fost arestat la 6 noiembrie 1956, când avea 17 ani, fiind condamnat de Tribunalul Militar Constanţa la cinci ani închisoare corecţională pentru „uneltire contra ordinii sociale“. A trecut prin închisorile şi lagărele de muncă de la Jilav, Gherla, Periprava, Strâmba, Stoeneşti şi Grădina. După eliberare, în noiembrie 1961, a fost trimis în domiciliu obligatoriu la Rubla, pentru încă doi ani.

Viaţa românului liber

image

Cum arăta casa românului liber

Nici viaţa românului în libertate nu era uşoară. Urmărit, nevoit să se supună regulilor de partid şi stat, omul „nou“ trebuia să se mulţumească cu două ore de program la televizor, cu alimente pe cartelă. Nelimitate erau însă cărţile de propagandă cu învăţături marxist-leniniste. În cadrul expoziţiei a fost recreată camera unui român, din care nu lipsesc televizorul alb-negru, peştele de sticlă, lampa cu petrol, milieul de macrame, sticlele de lapte, detergentul Perlan.

Într-un alt spaţiu al expoziţiei regăsim o băncuţă din lemn unde învăţau pionierii şi UTC-iştii. De pe perete nu lipsesc portretul tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi steagul cu secera şi ciocanul. Într-un colţ, tabloul de onoare, cu tresele de şef de grupă, de detaşament sau de unitate vorbesc despre o întrecere socialistă între cei care se pregăteau să devină comunişti de seamă.

La expoziţia găzduită de Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa şi-au adus contribuţia şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Biblioteca Judeţeană I. N. Roman Constanţa, Penitenciarul Jilava, Arhivele Naţionale. Tot în cadrul expoziţiei, cei prezenţi au putut viziona filmul „Canalul morţii“, în regia lui Nicolae Mărgineanu.

Vă mai recomandăm:

EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini

Acţiunea „Missouri”. Minciunile şi mofturile Ceauşeştilor la Casa Albă, la întâlnirea cu Nixon. Dictatorul i-a şocat pe americani cu subiectul privind evreii

Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria


Secretele cu care a fugit Mihai Pacepa în SUA: diamantele sintetice, traficul de arme clandestin, numele agenţilor străini
 

Poveste de dragoste comunistă: idila dintre „prinţesa roşie“, fata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi amantul ei, un medic chirurg care a murit în închisoare

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite