FOTO Imagini mai puţin cunoscute de pe frontul Primului Război Mondial, din tranşee şi de pe câmpul de bătălie
0Imagini insolite din vara anului 1917 sunt scoase din arhivele României pentru a arăta atmosfera de război de pe frontul de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz.
Într-o expoziţie vernisată în această vară la Arhivele Naţionale, istoria acelor timpuri grele poate fi reconstituită privind chipurile imortalizate în sepia pe hârtia fotografică. În poze surprinse în tranşee şi în tabăra militară de pe frontul de Est al României sunt văzuţi soldaţi români, prizonieri de război, ofiţeri şi generali români, surori de caritate şi medici din spitalul de campanie, răniţi.
O serie de fotografii înfăţişează cuplul de suverani Regele Ferdinand - Regina Maria. Alteţele Sale vizitează frontul, stând de vorbă cu ostaşii, cu comandanţii, încurajând răniţii şi susţinând moralul trupelor româneşti.
„În vara anului 1917, armatele române şi ruse erau pregătite să lupte din nou. Marele Cartier General român prevedea o acţiunea ofensivă principală în sectorul Nămoloasa - Focşani, şi o altă acţiune secundară pe direcţia Mărăşti. Comandamentul puterilor centrale intenţiona să treacă la ofensivă, pentru a ocupa întreg teritoriul româniei. generalul Erich Ludendorff arăta: <Noi consideram ofensiva din Moldova ca a doua acţiune decisivă de pe frontul de est>.
Ambele tabere beligerante aveau să aducă modificări la aceste planuri pe parcursul desfăşurării acţiunilor militare, şi au avut drept rezultat cele trei mari bătălii din sudul Moldovei, în vara anului 1917, de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
Trebuie subliniat că, la începutul verii 1917, pe un spaţiu relativ restrâns, se afla una din cele mai mari concentrări de efective şi mijloace de luptă din războiul mondial.
Erau aproape 800.000 combatanţi în primele poziţii şi aproape un milion de militari în rezervă, în zonele de etape, în unităţile de pază sau aflate în curs de reorganizare“, relatează prof. Daria Nicolae, preşedintele Asociaţiei Culturale Astra Dobrogeană, colaborator al Muzeului Militar „Regele Ferdinand“ din Constanţa.
Profesoara descrie bătălia de la Mărăşeşti ca fiind cea mai amplă confruntare din vara anului 1917 de pe frontul român, ce este comparabilă prin efectivele de beligeranţi, obiectivele propuse, rezultatele obţinute, implicaţiile strategice pe care le-a generat, pierderile suferite de cele două părţi etc., cu marile încleştări de pe celelalte fronturi de luptă.
„Angajată iniţial de Armata 9 germană şi Armata 4 rusă, ea a devenit pe parcurs o bătălie în care contribuţia românilor a fost esenţială. De altfel, din ziua de 31 iulie / 13 iulie 1917, conducerea bătăliei a revenit românilor, respectiv generalului Eremia Grigorescu şi colonelului Nicolae Samsonovici, şef de stat major. Bătălia de la Mărăşeşti, continuarea în timp şi spaţiu a celei de la Mărăşti, a durat 29 de zile. Dintre acestea, 16 zile au fost de luptă (10 în ofensivă şi 6 de contraatac) şi 13 zile de relativă acalmie, necesare restructurării dispozitivului sau aprovizionării trupelor“, arată documentaristul.
Datele tehnice strânse de statisticile militare confirmă amploarea majoră a confruntării. Armata 1 a pierdut 27.410 de oameni, ceea ce reprezintă 16% din efectivul avut la începutul bătăliei - 170.000 militari. Dintre aceştia, 5.125 au fost morţi (125 de ofiţeri, 5.000 trupă), 9.818 dispăruţi (118 ofiţeri, 9.700 trupă) şi 12.467 de răniţi (367 răniţi, 12.100 trupă).
Armata 4 rusă a avut şi ea pierderi serioase cifrate la 25.650 de militari, dintre care morţi 7.083 (83 ofiţeri şi 7.000 trupă), 10.400 de răniţi (400 ofiţeri şi 10.000 trupă) şi 8.167 de dispăruţi (167 ofiţeri şi 8.000 trupă).
Armata 9 germană, principala grupare de forţe a inamicului, a avut 60.000-65.000 de oameni scoşi din luptă (morţi, răniţi şi dispăruţi).
„Pierderea bătăliei de la Mărăşeşti l-a obligat pe inamic să renunţe definitiv la orice veleităţi ofensive şi să treacă la apărare. Scoaterea României din război şi ajungerea în sudul Ucrainei, obiective pe care şi le-a propus Mackensen, nu au putut fi realizate, graţie în primul rând excepţionalei rezistenţe a trupelor române. Acestea, prin suita de victorii de la Mărăşti, Oituz şi Mărăşeşti, şi-au luat o binemeritată revanşă faţă de înfrângerile din toamna anului 1916“, conchide Daria Nicolae.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
