FOTO Destinul celor şase fraţi orfani care luptă să rămână împreună. Premianţi, medaliaţi, susţinuţi de o bunică

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cristian, Andrei, Tudor, Amelia, Luca şi Marta Dascălu din Constanţa au rămas de mici fără tată, iar de Paşte şi-au pierdut şi mama, părinţii fiind răpuşi de boli. Fraţii cu vârste între 16 ani şi 12 ani au o educaţie impecabilă: sunt elevi de bursă şi sportivi de performanţă.

Şase copii rămaşi orfani, cu vârste între 16 ani şi 12 ani, îşi doresc să rămână împreună cu bunica lor maternă, care le-a purtat grija de mici. Femeia se roagă neîncetat să îşi păstreze familia unită.

În decurs de câţiva ani, cei şase copii au trecut prin nişte încercări greu de dus şi pentru un om în toată firea. De Mărţişor, acum şase ani, tatăl lor, Gabriel Dascălu, a murit. Avea 44 ani, fusese militar şi începuse o afacere de familie. 

Totul mergea bine, iar copiii veniseră pe lume formând o mică grădiniţă: Cristian (2001), gemenii Andrei şi Tudor (2003), gemenii Amelia şi Luca (2005), Marta (2006). Perechile de gemeni, chiar, s-au născut în aceeaşi zi: 27 ianuarie.

Dar într-o zi, Gabriel a descoperit că a fost trădat tocmai de oamenii în care avusese cea mai mare încredere. Visul lui de a avea o familie căreia să nu-i lipsească nimic s-a năruit. A făcut comoţie cerebrală şi s-a prăpădit. Dana, soţia lui, a rămas singură cu cei 6 copii. A trebuit să-şi lase casa şi s-au restrâns într-o locuinţă micuţă oferită de un prieten. Nu s-a plâns nicio clipă, nu a vrut milă, s-a descurcat cum a putut. Cum copiii erau mici, bunica maternă şi-a lăsat gospodăria de la Căzăneşti - Ialomiţa pe mâna bărbatului şi s-a mutat cu ei. Dormeau băieţii într-un pat, fetele cu mama şi bunica - în alt pat.

Educaţia, vitală

Bunica a lucrat o viaţă casieră la un mare combinat din Slobozia, iar Dana era contabilă, astfel că au crescut copiii într-un spirit ordonat. Toţi şi-au văzut de şcoală, au mers la sport, au continuat să fie activi. Au note mari, primesc burse, iar la sport sunt medaliaţi. Andrei şi Marta fac gimnastică aerobică, iar Marta merge şi la baschet, alături de Amelia, Tudor şi Luca. Toţi învaţă la Şcoala nr. 24 Ion Jalea din Constanţa. Doar Cristian, cel mare, este la Liceul C.A.Rosetti din Constanţa şi are altă preocupare: în timpul liber munceşte. Băiatul care va împlini 17 ani la vară lucrează deja, în weekenduri şi în vacanţe, la un restaurant din Năvodari, ca ajutor de ospătar. Când a venit acasă cu primii bani, au plâns de fericire.

Dar fericirea n-a durat mult. Acum un an şi jumătate, Dana şi-a anunţat mama, într-o doară, că are cancer. „E la început, mă fac bine“, a răspuns ea insistenţelor mamei îngrijorate. N-a mai putut să se ascundă când durerile au fost prea mari. Ca să-i lase spaţiu noaptea, fetele şi bunica au dormit pe jos.

Mama a muncit până în ultima săptămână de viaţă. De Paşti, Dana s-a stins, la 43 ani. Pe patul de moarte le-a transmis copiilor că e tare-tare mândră de ei şi că se duce lângă tati să-i vegheze de acolo, iar mamei i-a cerut iertare. 

Puii nimănui, rămaşi ai tuturor

Prietenii soţilor Dascălu s-au strâns iarăşi la priveghi. „Am fost răvăşiţi. Copiii s-au strâns ca nişte pui în jurul coşciugului. Iar la cimitir, după ce s-a terminat slujba, copiii au rămas ultimii, singuri, pe marginea groapei. Au stat aşa minute în şir, cu capetele plecate, privind în gol, fără să scoată un cuvânt. Ni s-a rupt inima…“, mărturiseşte Cosmina, o prietenă apropiată.

Maria Uţă (66 ani), bunica, ştie că n-are vreme de jelit. O podideşte plânsul când şi-aminteşte de vremurile bune, când erau împreună, iar necazul părea departe de ei. „Gabriel, ginerele, era ca băiatul meu. Le făcuse în curtea mea de la ţară tot felul de jocuri de se aduna la noi toată grădiniţa, acolo se jucau copiii. În foişor puseseră saltele şi exersau la gimnastică. Ce era la noi, o bucurie…“, spune femeia care-şi înghite lacrimile într-o clipită. „Chiar mă supărasem pe ei când mi-au spus că Dana e gravidă din nou: ‘Măi, dar mai faceţi mulţi copii?’. Dar aşa şi-au dorit ei, o familie frumoasă şi numeroasă. Şi când mă uit la copii, sunt toţi aşa reuşiţi… Mai avem şi fasoane, nu vă-nchipuiţi! Ar vrea aia, aia n-ar vrea. Dar ce le pun în farfurie, aia mâncăm. Ei cresc, au nevoie ba de una, ba de alta. Dar nu ne lăsăm aşa, trebuie să ne organizăm şi să mergem mai departe“, socoteşte bunica rămasă stâlpul casei.

Orfani, plasament, tutelă

După moartea mamei, în locuinţa orfanilor au început să apară asistenţii sociali - de la Protecţia Copilului, de la Primărie. Anchete sociale, chemări la sediu, vizite la domiciliu, întrebări şi chestionări. Tutela copiilor este decisă în funcţie de condiţiile pe care le au în prezent, de rudele care au dreptul şi posibilitatea materială să se ocupe de ei. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi de Protecţia Copilului Constanţa dă asigurări că primordial este interesul copiilor care vor rămâne împreună dacă se constată că sunt bine îngrijiţi. 

Fraţii Dascălu, o echipă Sursa arhiva personală

Imagine indisponibilă

Bunica Maria nici nu concepe să se despartă de nepoţi. Îi este alături fiul Nicu, întors din Anglia pentru a sta cu ei. „Sunt ai mei, i-am crescut de mici, mai ceva ca pe copiii născuţi de mine, că atunci aveam serviciu, acum am stat numai de ei. Toţi au note peste 8, sunt premianţi la şcoală, iar de la sport au un snop de medalii. Ieşim noi la liman, deocamdată trăim din pensile lor de urmaş, din pensia mea, din bursele lor. Mai sunt facturi neplătite, rămase de când cu boala Danei, dar le achităm şi apoi facem caiet cu cheltuieli la liniuţă. Vedem ce ne trebuie, cât ne ajunge, iar dacă nu ne ajunge, mai tăiem“, spune bunica.

Important este ca fraţii Dascălu şi bunica Maria să aibă un loc unde să stea, împreună. Primăria Constanţa caută o locuinţă socială pentru ei. Preoţii de la Biserica Sfântul Mina le-au promis şi ei că vor căuta o soluţie. „Ne dorim măcar 3-4 camere, cu două băi. Sunt oameni pentru care mă rog de sănătate înainte să mă rog pentru mine sau pentru copii. Au sărit în ajutor, ne-au sprijinit cu tot ce au putut. Aleargă după acte, vorbesc colo, vorbesc dincolo, duc copiii unde mi-e mie mai greu. Ieri, Gelu l-a dus pe unul dintre ei la dentist că-l durea măseaua de minte. În weekend, Petronela i-a scos pe toţi la film. Şi câte nu trebuie unui copil, d-apoi la şase?! Dar nu disperăm, n-avem voie!“, se întăreşte bunica Maria.

Ce se va întâmpla cu ei

„Vom institui plasament în regim de urgenţă la bunica maternă, în locuinţa actuală, unde îşi vor face toţi mutaţie, cu acordul prietenilor de familie care deţin proprietatea. Trebuie regim de urgenţă pentru că băieţii sunt clasa a 8-a, au examen de Capacitate şi vor să dea la Liceul Militar de Marină (care a fost reînfiinţat şi începe să funcţioneze din toamnă la Constanţa - n.red), astfel că trebuie să aibă situaţia rezolvată. După aceea, tutela va fi încredinţată bunicii materne, iar copiii vor rămâne în atenţia noastră, conform procedurii“, a precizat Oana Manoilă, reprezentant DGASPC.

Cristian vrea să lucreze mai departe în turism, Andrei, Tudor şi Luca vor să urmeze o carieră militară, Amelia vrea să ajungă avocat, iar Martei i-ar plăcea să fie educatoare. 

Cei care vor să ajute financiar cei 6 copii rămaşi orfani pot dona în contul deschis în lei şi în euro la CEC Bank SA, Agenţia Dacia Constanţa, IBAN RO15CECEB00008RON0055824 (LEI) şi RO68CECEB000B2EUR0055832 (EURO), pe numele Maria Uţă (bunica) 

Pentru o perioadă scurtă de timp va mai rămâne disponibil şi contul mamei copiilor, deschis pe numele Dascălu Mariana Daniela: RO50UGBI0000452013019RON de la Garanti Bank - Sucursala Constanţa.

Fraţii Dascălu, pe vremea când trăiau părinţii lor Gabriel şi Dana Sursa arhiva personală

Imagine indisponibilă

Pe aceeaşi temă: 

FOTO Copiii orfani ai României după Primul Război Mondial. Micuţii erau aduşi în vacanţă la Techirghiol

Cum au supravieţuit copiii în timpul Marii Foamete: România şi-a salvat viitorul trimiţând pruncii în zone mai puţin afectate de calamitate

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite