Drama unui evreu care a supravieţuit în trenul morţii: „Cadavrele erau stivuite ca lemnele. Stăteam pe ele ca pe scaune“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pe 27 ianuarie este Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Un supravieţuitor a povestit pentru „Adevărul“ drama prin care a trecut la vârsta de 19 ani, când a fost urcat în unul din „trenurile morţii“ care au plecat din Iaşi.

Iancu Ţucărman (93 de ani) este un supravieţuitor al pogromului de la Iaşi. Spune că îşi sărbătoreşte ziua de două ori pe an: o dată pe data de 30 octombrie 1922, când s-a născut, şi a doua oară pe 30 iunie 1941, când a fost îmbarcat la Iaşi în „trenul morţii“.

Evreul şi-a petrecut primii ani din viaţă pe strada Sărăriei din Iaşi, aflată într-un cartier în care românii şi evreii trăiau fericiţi laolaltă. „Între noi şi ceilalţi colegi români nu existau niciun fel de resentimente“, îşi aminteşte el. Asta până într-o zi când, vrând să intre în sala de gimnastică, un profesor i-a tras două palme şi i-a zis: „Mă, jidane, dă-te la o parte, să trec eu“. „Atunci mi-am dat seama că sunt altceva şi am început să-mi pun probleme“, spune Iancu.

Anii au trecut şi a primit a doua „palmă“. „M-am înscris la Liceul Naţional din Iaşi. Deşi la noi în casă se vorbea româneşte, cunoşteam foarte bine idiş, dialect sudic al limbii germane, vorbit de foarte mulţi evrei din Europa. Dar când m-am dus să mă uit pe liste am descoperit că sunt corigent la limba germană. Am plecat acasă foarte trist. Dar nu m-am descurajat şi am crezut că nu am învăţat suficient. Numai că în toamnă am fost lăsat repetent. Mai târziu am aflat că profesorul cu care am dat examenul era antisemit“. 

Ucişi pe loc sau evacuaţi din Iaşi

La vârsta de 19 ani, Iancu a trăit cea mai cumplită experienţă. Pe data de 29 iunie 1941 a fost chemat la Chestură fără să i se zică motivul mobilizării. Ion Antonescu ordonase deportarea totală a populaţiei evreieşti din Iaşi. A doua zi, ordinul a fost revizuit şi s-a hotărât să fie evacuaţi doar bărbaţii adulţi. Mulţi evrei au fost ucişi pe loc, acolo unde au fost găsiţi în oraş, iar alţii au fost duşi în curtea Chesturii de poliţie, unde s-a deschis focul în plin. Cei care au supravieţuit au fost urcaţi în două trenuri care şi-au căpătat trista faimă de „trenuri ale morţii“.

După o noapte petrecută la Chestură, a doua zi dimineaţă, la ora 5.00, au fost încolonaţi şi duşi la gară. „Am fost puşi să mergem cu mâinile ridicate, ca nişte criminali. Ţin minte că la mâna stângă aveam un ceas şi un plutonier major m-a lovit peste faţă şi mi-a smuls ceasul de la mână zicându-mi: «Mă, jidane, tot nu vei mai avea nevoie de el». Nu trebuia să fii mare filosof ca să-ţi dai seama că pornim pe un drum fără întoarcere“, îşi aminteşte el acea zi. 

Batjocura din gări

Cei care îi păzeau îi loveau cu o bâtă şi îi urca în cele două trenuri staţionate în gară. „În vagonul meu am numărat 137. Apoi s-au închis uşile. Era un vagon de vite. Pe jos era balegă peste care se turnase var nestins. Trenul a pornit cu obloanele trase. Am mers nouă ore, după cum am apreciat eu, pentru că nu mai aveam ceas. Din 10 în 10 minute trenul se oprea“, spune Iancu.

Evreii mureau pe capete. „Îi stivuiam unii peste alţii, ca pe nişte lemne, şi îi foloseam pe post de scaune“, adaugă bărbatul. În timp ce trenul se oprea prin halte, ţăranii veneau lângă tren cu căldările pline de apă, pe care le aruncau în batjocură pe exterior. „Nu le aruncau pentru a ajunge pe noi pentru a ne răcori, ci doar ca să ne facă şi mai mult rău. Atâta ură era pe evrei“, rememorează el tragismul acelor zile. 

image

Grup de evrei reţinuţi în dimineaţa zilei de 29 iunie 1941, pe strada I. C. Brătianu, în faţa casei nr. 137 FOTO pogromuldelaiasi.ro

Au supravieţuit 8 din 37

Într-un final, trenul a ajuns la Podul Iloaiei. „Urcasem 137 în vagon. La destinaţie am mai ajuns 8“, spune el. Cei care nu au supravieţuit au fost aruncaţi în gropi comune. Supravieţuitorii au fost cazaţi în sinagogi, la rude sau la cei care aveau nevoie de muncă: „Eu am ajuns la o rudă îndepărtată. Nu m-a mai recunoscut. M-a întrebat: «Mă, tu eşti Iancu?». Mă uitam în oglindă şi vedeam oamenii din jurul meu. În centru era o figură străină. După ceva timp, mi-am dat seama că eu sunt. Ochii îmi erau duşi în cap, iar buzele nu mi se mai atingeau. Dar aveam mintea neatinsă“. 

Apoi, toţi cei care supravieţuiseră au fost trimişi la muncă forţată: unii la întreţinerea căilor ferate şi alţii pe la diverse moşii. Iancu Ţucărman a ales munca agricolă. O căruţă îi lua luni dimineaţa şi îi aducea la gazdă sâmbătă seara. Aşa a trăit până în noiembrie. 

Întors acasă, a realizat că a fost singurul supravieţuitor din cei zece colegi evrei care porniseră în „trenurile morţii“. După 23 August 1944, el a recuperat cei trei ani de liceu în câteva luni şi apoi a urmat Facultatea de Agronomie, devenind inginer agronom. A muncit la fermele de la Buftea şi Periş, şi apoi până la pensionare (1983) în Ministerul Agriculturii, la primul Centru de calcul electronic, înfiinţat după ce academicianul Grigore Moisil a adus un IBM din SUA. Nu a fost niciodată membru PCR, deşi înscrierea în partid i-ar fi adus lunar 1.500 de lei în plus la salariu. Nu are copii şi de cinci ani este văduv. 

image

Trenul morţii Iaşi-Călăraşi, 2 iulie 1941, jefuirea cadavrelor la Mirceşti FOTO pogromuldelaiasi.ro

Morţi deshumaţi şi duşi în Israel

Pogromul de la Iaşi, spune istoricul Adrian Cioflâncă, a fost cel mai mare masacru din România modern: „Tragedia din Iaşi a schimbat brutal profilul demografic, social, economic şi cultural al Iaşului, un oraş în care evreii reprezentau până atunci jumătate din populaţie“. Din Gara Iaşi au plecat două trenuri. Unul a ajuns la Podul Iloaiei după nouă ore, iar cel de-al doilea la Călăraşi, după nouă zile de călătorie infernală. 

„Trenul ar fi trebuit să ajungă în Târgu Frumos, dar unitatea germană de acolo nu a fost de acord, întrucât exista pericolul unui nou pogrom. Pe de altă parte, zona era foarte aproape de linia frontului şi s-ar fi prelungit haosul. Aşa a ajuns trenul în Călăraşi“. Evreii care au ajuns la Podul Iloaiei au fost cazaţi în comunitate, iar cei de la Călăraşi au stat în lagăr. Morţii din trenul cu destinaţia Bărăgan au fost înmormântaţi în gropi comune, iar în anii '70, ei au fost deshumaţi şi înmormântaţi în Israel. În cimitir nu mai există nici plăci, nimic care să amintească de aceste orori. Totul a fost devastat“, spune istoricul.

„Localnicii aruncau fructe cu praştia“

Din cei 5.000 de evrei îmbarcaţi în tren, doar 1.011 au mai ajuns la Călăraşi, după nouă zile de călătorie infernală. Nicolae Ţiripan, istoric, şeful Arhivelor călărăşene, spune că oamenii au fost ţinuţi doar câteva luni la Călăraşi. Apoi, fără niciun motiv au fost întorşi la Iaşi. „Au fost ţinuţi câteva luni în barăci, sub pază, în fosta Întreprindere 11 iunie. Cei mai curajoşi dintre localnici, de mila lor, se duceau şi le aruncau fructe cu praştia, peste gard, ca să nu moară de foame. Mulţi dintre ei au murit pentru că se îmbolnăviseră în tren“, povesteşte Nicolae Ţiripan.

Cei care au reuşit să supravieţuiească acestui calvar au povestit clipele cumplite prin care au trecut. Iată ce declaraţie dădea Sulim Zingher în timpul procesului pogromului de la Iaşi: „În staţia Roman am văzut scris pe vagoane: «Aceştia sunt criminalii care au tras în armata română». Din toţi cei şapte membri ai familiei mele ridicaţi din casă numai eu m-am întors în viaţă“. (Ionela Stănilă)

image

Trenul morţii Iaşi-Podu Iloaiei, 30 iunie 1941, supravieţuitorii se răcoresc în noroi FOTO pogromuldelaiasi.ro

Bilanţ sângeros

Pe 27 ianuarie este Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Concluzia Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România în acest sens este că, în timpul Holocaustului, în România şi în teritoriile aflate sub controlul său au fost ucişi sau au murit între 280.000 şi 380.000 de evrei români şi ucraineni. În Holocaust au pierit şi aproximativ 13. 000 de evrei români care trăiau în Transilvania de Nord, aflată sub conducere maghiară, precum şi 5.000 de evrei români care se aflau atunci în alte ţări din Europa.

În pogromul de la Iaşi bilanţul victimelor variază între 3.000 şi 14.000 de morţi. În procesul pogromului de la Iaşi au fost judecate 57 de persoane: 8 cadre de conducere din Armată, prefectul judeţului Iaşi, primarul oraşului Iaşi, 4 militari, 21 de civili, 22 de gardieni. Majoritatea au primit pedepse de muncă silnică de la 25 de ani până la pe viaţă.

 

image

Iancu Ţucărman, alături de un nepot, în faţa Muzeului de Istorie a Holocaustului din Tel Aviv.

Vă mai recomandăm:

„Care sunt jidani, la o parte. Descălţaţi-vă! Românii au stat în faţa trupurilor noastre, să ne apere“! Amintirile evreului care a trăit, la 13 ani, Holocaustul

Deţinutul 108767 sau viaţa ca un iad din lagărul Auschwitz-Birkenau a unui evreu plecat din România: „Aici eşti un zero. Ai ucis? Nu! Ei te socotesc un jidan murdar“

Cum a scăpat un evreu şi părinţii săi ca printr-o minune de lagărul de exterminare. Viaţa lui Dan Bacalu, trăită între teroare şi lipsuri

FOTO Mărturii din infern. Viaţa lui Sady Herşcovici, dat afară de la şcoală pentru că era evreu, apoi trimis în lagăr şi la construirea Canalului

FOTO Steaua lui David va lumina din nou în templul israelit. Istoria celor două sinagogi ale Constanţei

FOTO „Revelionul“ evreilor: urmaşii lui Moise au trecut în noul an, la Tulcea. Sinagoga din Constanţa este în ruină

FOTO „Să fii trecut în Cartea Vieţii“ şi-au urat evreii, la trecerea în noul an - 5775

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite