Cum a devenit bravul general român Mociulschi duşman al poporului, închis de comunişti în lagăre. Cenuşa sa a fost împrăştiată pe crestele Carpaţilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Generalul care a luptat în trei războaie a cunoscut şi ororile detenţiei politice, fiind închis la colonia de muncă a Canalului Dunăre-Marea Neagră şi la Jilava.

Leonard Mociulschi s-a născut în anul 1889 pe plaiurile Sucevei. Şi-a ales cariera militară în 1910, urmând, fiind admis la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie pe care a terminat-o în 1912 cu gradul de sublocotenent. Imediat după absolvire a participat la campania României din Războiul Balcanic (1913), ajungând la nord de Sofia la momentul semnarii armistiţiului. La începutul Primului Război Mondial, Leonard Mociulschi era comandantul companiei 10 din cadrul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi.

La sfârşitul Primului Război Mondial, remarcându-se în luptele de la Oituz şi Soveja, pentru care a fost decorat atât de Regele Ferdinand cât şi de generalul Berthelot, Mociulschi a fost promovat la rangul de căpitan. Dupa război este ridicat la gradul de maior, aflăm de pe www.general.mociulschi.ro.  

Decorat cu ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a II-a

În al Doilea Război Mondial, Leonard Mociulschi a fost promovat în 1942 la rangul de general de brigadă şi numit comandant adjunct al Diviziei 4 Vânători de Munte. Aceasta mare unitate a jucat un rol decisiv în ofensiva din zona Sevastopolului.  

Din 1942, Leonard Mociulschi a fost promovat la comanda Diviziei 3 Munte şi i s-a conferit Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a. Din octombrie 1942 până în august 1943, Divizia 3 Munte, avându-l în frunte pe generalul Mociulschi, a desfăşurat aprige bătălii în peninsula Taman din Caucazul de Vest.

După ce a fost trecut în rezervă (1946), aflăm de la istoricul Alesandru Duţu, generalul Leonard Mociulschi s-a stabilit la Codlea, ocupându-se de cultivarea celor 5 ha de pământ ce-i fuseseră atribuite la acordarea ordinului ,,Mihai Viteazul”.

Nu s-a bucurat prea mult de libertate deoarece, la 12 august 1948 a fost arestat şi închis la Penitenciarul Jilava, după ce o notă anonimă privind activitatea sa, menţiona că în anii 1945 - 1946 ,,a lucrat împotriva regimului democratic atât în domeniul politic cât şi în domeniul militar”, intrând în contact şi cu ofiţeri americani şi englezi din Comisia Aliată de Control.  

„Relevant pentru nedreptatea care i se făcea este conţinutul cărţii poştale trimise la 11 octombrie 1948 ministrului Afacerilor Interne, Teohari Georgescu, de un grup de foşti camarazi de arme, îl considerau nevinovat ,,cristal de cinstit, sărac, blând” şi cereau eliberarea sa, susţinând: ,,Degeaba zace omul în închisoare. Singurul rezultat al apelului a fost încercarea, nereuşită, a organelor de securitate de a depista expeditorii cărţii poştale“, spune istoricul. 

image

La lagărul de la canal

Înainte de finalizarea cercetărilor, generalul Mociulschi a fost trimis la 7 august 1951 la Canalul Dunăre - Marea Neagră şi încadrat, timp de doi ani, în diverse colonii de muncă. La Colonia nr. 4 ,,Castelul” i s-a făcut o bună caracterizare pentru faptul că îşi îndeplinise, până în vara anului 1953, norma de muncă în proporţie de 136%. 

Cu toate acestea, în 1952 pedeapsa i-a fost majorată cu încă şase luni. La 2 aprilie 1954, când Subcomisia nr. 2 a Comisiei centrale a Ministerului Afacerilor Interne a propus eliberarea lui ,,întrucât în sarcina sus-numitului nu mai sunt şi alte fapte ca să poată fi trimis în justiţie”, se afla în colonia de muncă Oneşti, raionul Târgu Ocna. 

În locul libertăţii a fost întrodus din nou, la 10 aprilie 1954, pe porţile închisorii Jilava. 

La 8 iulie 1954 s-a reluat o mai veche anchetă, începută la 15 decembrie 1948 şi întreruptă la 7 decembrie 1950 (când dosarul a fost cerut de organele Ministerului Afacerilor Interne), în legătură cu acuzaţia că în iulie 1941, când îndeplinea funcţia de comandant secund al Brigăzii 1 munte, ar fi ordonat executarea evreilor din Ciudei, din apropierea Storojineţului. Ca urmare, a fost trimis din nou la Jilava, împreună cu Lovin Scarlat şi Alexandru Evolceanu, şi pus la dispoziţia Procuraturii pentru cercetări. 

Apreciind, la 31 martie 1955, că investigaţiile nu erau terminate, Secţia Anchete Speciale a Procuraturii Generale a propus prelungirea mandatelor de arestare până la 31 mai 1955. Între cei inculpaţi se afla şi generalul Leonard Mociulschi, acuzat că ,,a ordonat şi aprobat executarea evreilor din Ciudei”. Documentul îi imputa din nou şi faptele pentru care fusese achitat în 1946.

Acuzaţii

În cursul anchetei, generalul a recunoscut că a ştiut că în Ciudei s-au efectuat arestări din rândul populaţiei civile, dar nu şi din al cui ordin. A negat orice amestec personal în legătură cu execuţiile, deşi unii jandarmi au declarat că a oprit o subunitate de vânători de munte care trecea prin zonă şi a cerut militarilor să intre în clădirea unde se aflau evreii. Reconstituirea faptelor şi declaraţiile majorităţii martorilor s-au referit însă cu precădere la implicarea în execuţii a altor militari din Brigada 1 mixtă munte.

Cercetările au continuat până în toamna anului 1955, când, la 24 septembrie, a apărut Decretul nr. 421 prin care a fost abrogată legea nr. 291/1947. Ca urmare, Tribunalul Capitalei, Colegiul 1 Penal, a dispus încetarea urmăririi şi eliberarea celor în cauză dacă ,,nu sunt reţinuţi prin alte fapte”.

Aşa se facă că şi generalul Leonard Mociulschi a fost eliberat, părăsind penitenciarul Jilava, la 10 octombrie 1955, după şapte ani şi două luni de detenţie şi după ce Tribunalul Poporului îl găsise nevinovat în 1946. După ieşirea din închisoare şi-a stabilit domiciliul la Blaj.

Doar schimbarea contextului politic internaţional, din anii '60, va determina o turnură neaşteptată în favoarea sa. În primavara anului 1966 a avut loc vizita oficială în România a generalului Charles de Gaulle, Preşedintele Franţei, care îl aprecia pe bravul general român decorat cu "Croix de Guerre". Mociulschi a fost reabilitat în această perioadă, primind înapoi uniforma militară şi s-au acordat unele medalii. 

A murit la 15 aprilie 1979, la vârsta de 90 de ani. A fost incinerat, conform ultimei sale dorinţe, iar cenuşa a fost împrăştiată de cercetaşi peste crestele Carpaţilor.

Pe aceeaşi temă:

Istoria miilor de români care au luptat voluntar pentru Armata Germană în ultimele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial

Povestea ultimului supravieţuitor român al Primului Război Mondial. A murit uitat de stat, în cel mai crunt anonimat

Eroul de pe frontul de Est decorat de mareşalul Ion Antonescu. „De trei ori am pus pistolul la tâmplă şi am vrut să mă împuşc“

Poveştile impresionante ale eroinelor în halate albe din spatele frontului: „Am tratat şi români, şi nemţi, şi ruşi“

Suferinţele unui ofiţer român în lagărul sovietic Oranki. „Şocul a fost când am văzut căruţe trase de români înhămaţi. Nu a fost o zi în care să nu-mi fie foame“

Distrugătoarele României, aşii Marinei care au ajuns la fier vechi din cauza ruşilor. Navele erau mai bine echipate şi mai rapide decât cele pe care le avem azi

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite