Constanţa, poartă de îmbarcare pentru emigranţii, majoritatea evrei, care au plecat spre Lumea Nouă şi Ţara Promisă
0Portul Constanţa a fost poarta istorică de îmbarcare a emigranţilor către Occident sau Orient. Dacă românii plecau spre America pentru un trai mai bun, evreii au plecat spre Palestina pentru a se stabili pe pământul străbunilor.
În primele decenii ale anilor 1900, românii au plecat din Constanţa spre Lumea Nouă, îmbarcându-se la bordul curselor maritime care îi duceau spre Anglia, de unde luau transatlanticul spre America. Statuia Libertăţii de la New York era prima figură care îi întâmpina pe pământul american pe românii care îşi părăseau ţara cu gândul la un trai mai bun.
Evreii, însă, plecau din România pentru „Ţara Promisă“ visând să se întoarcă pe pământul străbunilor. Până la crearea statului Israel în 1948, aceştia porneau spre Palestina din porturile Constanţa, Sulina, Tulcea sau Brăila. Astfel că din anul 1939, România era principalul loc de îmbarcare pentru emigranţii evrei. Când a început prigoana lor, între anii 1940-1944, emigrarea evreilor s-a făcut în condiţii deosebit de vitrege – arată muzeograful Florin Stan de la Muzeul Marinei Române Constanţa.
În lucrarea "Portul Constanţa între tradiţie, actualitate şi perspective" (Editura Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa, 2007), istoricii amintesc că populaţia evreiască era victima unei legislaţii antisemite care îi făcea să îşi dorească să părăsească ţara pentru a-şi salva viaţa. La 4 decembrie 1940 ambarcaţiunile aparţinând evreilor au fost expropriate, iar prima navă care a ieşit din Portul Constanţa cu emigranţi evrei a fost Darien II (proprietatea unui armator american, înregistrată în Panama), care au plecat spre Orient cu 163 de pasageri.
După o tentativă eşuată, Darien II a reuşit să mai ducă un transport cu 800 de pasageri în Palestina. Este notoriu cazul tragic al navei Struma, ultima care a plecat din Portul Constanţa cu emigranţi evrei: s-a scufundat în Marea Neagră la 24 februarie 1942. A fost un singur supravieţuitor, David Stoliar, a cărui poveste ziarul Adevărul a relatat-o. Dar alte vase mai mici au încheiat călătoria fără incidente, având la bord doar câteva zeci de emigranţi.
Emigrarea evreilor a atras atenţia autorităţilor germane, care vorbeau despre fenomenul din porturile româneşti. Guvernul român a fost apostrofat pe această temă. Nu doar vase româneşti făceau aceste transporturi, ci şi vapoare sub pavilion bulgar, cum ar fi Maritza, Milka, Bella, Sitza, Vitta şi Pirin, dar şi turc sau grecesc. Ultimele nave cu emigranţi evrei care au ieşit din Portul Constanţa înainte de 23 august 1944 au fost Bulbul, Mefkure şi Morin, având în total peste 1.000 de persoane la bord.
„În perioada 1940-1944, din Portul Constanţa au ieşit 9 vase mari şi 15 vase mici cu emigranţi evrei. Autorităţile germane din Portul Constanţa nu au reuşit să oprească niciun vas, aproape 5.000 de evrei putând să părăsească România prin Marea Neagră. Nu am documentat niciun caz de respingere a unui emigrant evreu în Portul Constanţa“, arată muzeograful Florin Stan.
Spre America de la Constanţa
Linia maritimă Constanţa - New York a fost inaugurată la 1 mai 1914, dar Primul Război Mondial întrerupe brutal legătura dintre ape, astfel că vapoarele îşi reiau cursele abia în 1920. Cum plecarea se făcea de la Constanţa, compania Embiricos, aparţinând unor oameni de afaceri greci, îşi deschide aici sediul de unde dirijau traficul de călători spre America. În zona peninsulară a oraşului, la doi paşi de Portul Constanţa, a fost construită o clădire monumentală cu şase nivele, ce avea să reziste intemperiilor vremurilor.
Palatul Navigaţiei i s-a spus locului unde oamenii veneau cu economiile strânse, pe care să le dea contra unei şanse pentru o viaţă mai bună: un bilet pe vaporul spre New York.
În volumele sale despre edificiile superbe ale Constanţei, criticul de artă Doina Păuleanu descrie arhitectura clădirii în stil art nouveau, asemenea Cazinoului din Constanţa. Imobilul maiestuos este aşezat pe colţul străzilor Nicolae Titulescu (la nr. 13) şi Ion Cantacuzino, într-un cartier vechi unde întâlneşti la tot pasul case de patrimoniu.
Imobilul este cunoscut, de altfel, drept Casa Embiricos, după numele fondatorului, fiind una dintre mândriile Comunităţii elene Elpis din Constanţa. Pe atunci, strada Nicolae Titulescu se numea Elena, iar mai târziu a purtat numele de Lascăr Catargiu. Lângă Palatul Navigaţiei se află Bazilica catolică Sfântul Anton, iar lângă bazilică este hotelul Intim, construit pe locul hotelului D`Engleterre, unde a fost turist Mihai Eminescu, cu fix 7 ani înainte de a se stinge din viaţă.
„Piatra fundamentală a Palatului Navigaţiei a fost aşezată în anul 1922. Clădirea monumentală cu şase nivele este construită de casa Embricos - prima care organizează curse transatlaantice Constanţa - New York. La ceremonia organizată de fraţii Georges Ercule şi Constantin Luludis au luat parte mulţi invitaţi, iar după serviciul religios s-a servit o gustare şi şampanie“, scriau ziariştii vremii de la „Dobrogea jună“, citaţi peste decenii în cartea „Constanţa, spectacolul modernităţii târzii 1878-1928“ a Doinei Păuleanu.
„Cu feronerie specifică, edificiul de colţ prezintă două bovindouri către strada Titulescu şi unul cãtre actuala stradă Cantacuzino; ferestrele tripartite de la primul nivel sunt surmontate de câte o comişă putemic profilată, la baza căreia se desfăşoară o bogată decoraţie cu frunze de acant, ghirlandă cu fructe, alte elemente florale. Ferestrele suprapuse sunt dreptunghiulare pe soclu prismatic, având dedesubt un panou decorativ cu ciorchini; deasupra ferestrelor de colţ, între consolele balcoanelor de la nivelul umiător, se desfăşoară ghirlande în relief; următoarele două etaje au deschideri dreptunghiulare, decor în ghirlandă şi mici balcoane au feronerie specifică; etajul IV reia forma ferestrelor de la primul nivel, înconjurate de decor vegetal; de la consola principală, putemic reliefată, pomesc ghirlande desfăşurate fastuos şi elegant“, consemnează Păuleanu.
Palatul Navigaţiei - Casa Embiricos din Constanţa Sursa foto elpis.ro
Cu pasagerii de la Constanţa, vapoarele plecau spre Constantinopole, Pireu şi Napoli, apoi traversau Oceanul Atlantic. Drumul dura cam două săptămâni. Cursele erau efectuate cu regularitate, iar arhivele înregistrează 5.000 călători în anii 1920-1922, număr care creşte odată cu venirea de noi companii la Constanţa.
Cel de-Al Doilea Război Mondial, însă, pune capăt călătoriilor transatlantice de la Constanţa către New York. În anii `40, Casa Embiricos trece în proprietarea societăţii Creditul Financiar Urban Iaşi, apoi devine sediul Comandamentului Marinei Militare, în anul 1949. Începe să fie populată de chiriaşi aduşi prin naţionalizare. Starea sa de degradare se accentuează, dar clădirea reuşeşte să rămână în picioare - pentru a le aminti constănţenilor despre perioada în care oraşul lor chiar conta pe hartă.
Zona Palatului Navigaţiei a fost folosită, de altfel, ca fundal pentru decorul producţiei hollywoodiene ce s-a turnat la Constanţa în vara 2015, What Happened with Monday, cu Noomi Rapace, Willem Defoe şi Glenn Close în rolurile principale.
Sursa foto Dan Sambra romaniaforum.info
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
