Cele mai spectaculoase poduri peste Dunăre. Podul cu lanţuri, podul lui Sissi sau cel al lui Anghel Saligny sunt minuni ale ingineriei

De-a lungul timpului, inginerii au realizat adevărate opere de artă care au traversat Dunărea. Bijuteriile arhitecturale aflate în mai multe ţări stârnesc şi astăzi admiraţia. „Adevărul“ vă prezintă câteva dintre cele mai frumoase astfel de poduri.

În anul 1880, un tânăr inginer de doar 35 de ani, Anghel Saligny, a îngenuncheat Dunărea prin proiectarea şi execuţia podului ce mai apoi i-a purtat numele. Investiţia care a legat Dobrogea de restul ţării a costat 35 milioane de lei aur.

În octombrie 1890, au început lucrările la pod. El a fost proiectat la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai înalte catarge.

Costul total al lucrărilor care au durat cinci ani a fost de 35 milioane de lei aur, incluzându-se şi costul liniilor de cale ferată şi al staţiilor.



Podul are o formă zveltă, bare dantelate, iar conturul general este armonios. Şi astăzi, este considerat a fi unul din cele mai frumoase poduri metalice din lume. La capătul podului dinspre Cernavodă, în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă, a fost ridicat un impresionant monument din bronz, reprezentând doi dorobanţi.

Terasamentele liniei de cale ferată Feteşti-Cernavodă sunt în lungime de 21 de kilometri, fiind cea mai mare lucrare de acest gen din România.

Inaugurarea podurilor a avut loc în septembrie 1895, la festivitate participând şi Carol I. În timpul Primului Război Mondial, în 1917, tronsonul de peste Borcea a fost minat de trupele române în retragere, pentru a împiedica avansarea în Muntenia a trupelor germano-bulgare.

Reconstrucţia podului s-a făcut în 1921. Podul a fost folosit timp de aproape un secol până în 1987, când s-a construit unul nou.  

Podul Prieteniei de la Giurgiu

Podul are o lungime de 2.223,52 metri şi se află amplasat pe DN5, peste fluviul Dunărea, în localitatea Giurgiu. Este un pod din oţel, care leagă malul nordic românesc de malul sudic bulgăresc, respectiv oraşele Giurgiu şi Ruse. Podul este amplasat la 1 km aval de Giurgiu şi la 4 km aval de Ruse şi asigură un trafic mixt. Pe podul principal este dispusă o cale ferată simplă, în partea inferioară, şi o şosea cu două benzi de circulaţie, la partea superioară. La momentul respectiv era cel mai mare pod combinat din Europa: rutier, feroviar şi pietonal.



În construirea podului a fost aplicat, pentru prima dată în România şi Bulgaria, sistemul executării terasamentelor prin hidromecanizare, iar pentru executarea lucrărilor de betonare a fost proiectată şi construită o fabrică de beton de mare capacitate.

Este singurul pod mobil. Secţiunea centrală, de 86 de metri, are posibilitatea de a se ridica la o înălţime liberă de 24 metri pentru a face loc ambarcaţiunilor înalte.
 
Podul Calafat-Vidin
 
Studiile şi proiectele podului au început în anul 2001, iar lucrările au demarat abia în anul 2007. Firma spaniolă FCC a fost desemnată să se ocupe de construirea podului, în timp ce consorţiul franco-britanic Ingérop / High-Point Rendel a fost desemnat consultantul lucrării. Lucrările au demarat pe data de 13 mai 2007, în cadrul unei ceremonii festive la care au participat şefii de state din cele două ţări. Podul are o lungime de aproape doi kilometru şi dispune de câte două benzi rutiere pe fiecare sens de mers, o linie de cale ferată, două trotuare şi o pistă pentru biciclişti.

Podul Calafat-Vidin este o structură combinată rezemată la capete pe trei cule, din care două pe malul bulgăresc, iar una pe malul românesc. Calea ferată se desprinde, pe malul bulgar, din structura unitară a podului şi continuă pe un viaduct separat, în lungime de 400 metri.

Tehnologia folosită pentru construcţia podului este numită de experţi „spate de cămilă”, fiind ultramodernă, care permite economisirea materialelor de construcţie şi asigură o mare rezistenţă seismică. Podul a fost inaugurat în luna iunie a anului 2013. Costurile totale ale proiectului s-au ridicat la 226 milioane de euro.

Podul reginei Sissi

Podul Elisabeta este un pod peste Dunăre din Budapesta, legând Buda şi Pesta. Podul este situat în partea cea mai îngustă a Dunării din zona Budapestei, cu o lăţime de numai 290 m. El este numit după regina Elisabeta (Sissi), o regină şi împărăteasă populară a Austro-Ungariei, care a fost asasinată în 1898. Astăzi, marea ei statuie de bronz se află la baza dinspre Buda a podului, în mijlocul unei mici grădini.



Podul a fost construit între anii 1897-1903. După cel de-al Doilea Război Mondial a fost reproiectat şi lărgit. El are o structură pe doi piloni portal, fiind susţinut de cabluri de oţel. Pilonii podului au fost proiectaţi de profesorul inginer Virgil Nagy.

Podul Elisabeta, împreună cu multe alte poduri din toată ţara, a fost aruncat în aer la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial de către geniştii Wehrmacht-ului, aflaţi în retragere. Acesta este singurul pod din Budapesta, care nu a putut fi reconstruit în forma sa originală. Poze şi unele elemente recuperate de la vechiul pod pot fi văzute în faţa Muzeului Transporturilor din Parcul oraşului.

Podul actual cu piloni legaţi de cabluri albe a fost construit pe acelaşi loc între anii 1961-1964, pentru că guvernul nu îşi putea permite să construiască fundaţii noi pentru pod.

Designul nou, proiectat de Pál Sávoly, a fost o premieră în Europa Centrală, dar a avut unele deficienţe. Traficul tramvaielor şi a camioanelor grele a fost eliminat de pe pod în 1973, după ce au apărut semne de fisuri în structură.

Podul cu lanţuri din Budapesta

Podul cu Lanţuri din Budapesta, denumit oficial Podul Széchenyi în memoria omului de stat maghiar István Széchenyi, este un pod suspendat ce traversează Dunărea făcând legătura între Buda şi Pesta, părţile de vest şi de est ale oraşului Budapesta, capitala Ungariei. Proiectat de inginerul englez William Tierney Clark, el a fost primul pod permanent construit în Budapesta peste Dunăre şi a fost deschis în anul 1849.

El este ancorat pe partea dinspre Pesta a fluviului de Piaţa Széchenyi (fostă Roosevelt), lângă Palatul Gresham şi Academia de Ştiinţe a Ungariei, iar pe partea dinspre Buda de Piaţa Adam Clark, unde se află Kilometrul Zero şi capătul de jos al funicularului ce duce la Castelul din Buda. Podul a primit numele lui István Széchenyi, care a susţinut financiar construcţia podului, dar este cel mai frecvent cunoscut sub numele de Podul cu Lanţuri.



La momentul construcţiei sale, el a fost considerat ca fiind unul dintre minunile ingineriei din epoca modernă.
Decoraţiunile sale din fier forjat, cât şi echilibrul compoziţional al acestora, fac din acest pod unul dintre cele mai frumoase monumente ale Europei.

Podul Libertăţii din Budapesta

Podul Libertăţii este un pod peste Dunăre din Budapesta, care leagă Buda şi Pesta. El este al treilea pod public sudic din Budapesta, localizat la capătul sudic al centrului oraşului. Podul a fost construit între anii 1894 şi 1896, după planurile lui János Feketeházy. Deşi radical diferit ca structură, podul imită conturul general al unui pod cu lanţuri, care a fost considerată o forma estetică preferată la momentul construcţiei.

Podul a fost inaugurat în prezenţa împăratului Franz Joseph. Ultimul nit de argint al pilonului din Pesta a fost introdus în structura de fier de către împărat, iar podul a primit iniţial numele monarhului. El are 333,6 m lungime şi 20,1 m lăţime. Părţile de sus a celor patru piloni sunt decorate cu mari statui de bronz ale Turului, o pasăre asemănătoare cu şoimul, proeminentă în mitologia maghiară antică.