Ce se întâmpla, de fapt, în Sodoma şi Gomora, cetăţile de unde păcatul striga la cer

Ce se întâmpla, de fapt, în Sodoma şi Gomora, cetăţile de unde păcatul striga la cer

Lot şi familia sa, plecând din Sodoma                                                            FOTO wikipedia

Sodoma şi Gomora, două cetăţi din Vechiul Testament, au fost distruse de Dumnezeu din cauză păcatelor pe care locuitorii lor le făceau. De atunci, numele celor două aşezări au devenit simbolul unor păcate grave.

Ştiri pe aceeaşi temă

Singurii supravieţuitori ai Sodomei şi Gomorei au fost Lot, nepotul lui Avraam, soţia şi cele două fiice ale acestuia. Soţia lui Lot, însă, în fuga sa spre munţi, a încălcat porunca divină de a nu privi înapoi către cetate şi „s-a prefăcut în stâlp de sare“.

Istoria cetăţilor Sodoma şi Gomora este consemnată în cartea Facere, capitolul 18, din Vechiul Testament. De aici aflăm că: „Zis-a deci Domnul: Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu. Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să ştiu. De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului.”

Dialogul dintre divinitate şi Avraam continuă, acesta din urmă întrebându-L succesiv pe Dumnezeu dacă va distruge cele două cetăţi în cazul în care în ele se vor găsi 50, 40 sau 10 oameni „drepţi”? Răspunsul de fiecare dată a fost că cetăţile nu vor fi distruse dacă aceşti oameni vor fi întâlniţi acolo.

Însă, cei 10 drepţi nu au fost găsiţi, iar din Biblie aflăm că „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul. Şi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia”.

Unii teologi susţin că acest dialog al lui Dumnezeu cu Avraam este o dovadă a milostivirii divinităţii care până în ultimul moment doreşte îndreptarea păcătosului şi salvarea lui şi o dovadă a dreptăţii Lui (Dumnezeu nu pedepseşte niciodată omul drept).

În Biblie se fac referiri la Sodoma şi Gomora, ca cetăţi ale păcatului. De exemplu, în cartea lui Iuda se spune „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. Totuşi, oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel (ca şi cei din Sodoma) trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile.“ (Iuda 7, 8)

Conform Praviliei Bisericeşti, „sodomia este păcatul pe care îl face bărbat cu bărbat sau bărbat cu femeie când nu vor să aibă copii. El este păcat strigător la cer. Sodomiţii şi Gomoriţii, adică cei ce fac spurcăciuni în gură, împărăţia lui Dumnezeu nu o vor vedea (I Cor. 5, 9-10).”

Păcatul sodomiei denumeşte orice manifestare anormală de natură sexuală. Din punct de vedere spiritual, acest păcat este considerat ca o ameninţare gravă a sfinţeniei spre care omul a fost creat să tindă. Etimologic, rădăcina cuvântului, sodom, înseamnă a (se) nimici, a (se) prăpădi.

Pe aceeaşi temă:

Ce condiţii trebuie să îndeplinească naşii la o nuntă ortodoxă. Cui îi este interzis să devină părinte spiritual

Ce sunt „onania“ şi „malahia“, două păcate menţionate în Biblie, pe care Biserica le pedepseşte aspru

 



 

citeste totul despre: