Căsătoria albă, mariajul în care soţii refuză sexul. De ce respinge Biserica uniunea matrimonială fără relaţii intime

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Taina Cununiei trebuie respectată de soţi Foto Arhivă
Taina Cununiei trebuie respectată de soţi Foto Arhivă

O rânduială mai puţin cunoscută a cununiei este căsătoria albă. În această uniune, mirii îşi jură credinţă unul altuia, dar se leagă în acelaşi timp să nu îşi consume vreodată căsătoria. Altfel spus, soţii nu vor întreţine niciodată relaţii intime, ci vor trăi în castitate.

Teologii cunosc acest tipic matrimonial în care soţii se căsătoresc doar pentru a nu fi singuri pe drumul vieţii în convingerile lor. Obiceiul era mai des întâlnit în anii comunismului - din motive pe care ni le explică doctorandul Alexandru Bordea, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti.

„Căsătoria albă, al cărui nume vrea să reprezinte castitatea soţilor, reprezintă un mod excepţional de convieţuire al soţilor. Aceştia, deşi au primit Taina Sfintei Cununii şi binecuvântarea lui Dumnezeu pentru a naşte copii, totuşi aleg să trăiască asemenea unor fraţi, fără a întreţine relaţii intime. De cele mai multe ori, această formă de căsătorie este practicată în taină de către soţi. Nu putem şti cu exactitate momentul apariţiei căsătoriilor albe. Cert este că aceste căsătorii nu au fost create de Biserică, ci au apărut dintr-o evlavie deosebită a credincioşilor“, arată doctorandul Alexandru Bordea.

Aceste căsătorii albe, deşi pot primi de la un preot Taina Cununiei, nu sunt binecuvântate de Biserică. Cauza este simplă: rostul unirii unui bărbat cu o femeie este de a trăi împreună, trup şi suflet, şi de a da naştere unor prunci.

Studiile relevă că primele cazuri de căsătorie albă datează, probabil, încă din perioada apostolică, căci Sfântul Apostol Pavel spune soţilor: «Să nu vă lipsiţi unul de altul decât cu bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească Satana din pricina neînfrânării voastre».

„Învăţătura Bisericii Ortodoxe spune limpede: căsătoria reprezintă uniunea liberă şi consimţită a unui bărbat cu o femeie, fundamentată pe iubirea lor curată şi sinceră. Unul dintre scopurile căsătoriei este ferirea soţilor de desfrânare, dragostea lor rodind prin naşterea de punci. Căsătoriile albe nu pot avea binecuvântarea preotului, din moment ce acesta, chiar în cadrul slujbei Sfintei Cununii, se roagă lui Dumnezeu să dăruiască mirilor «viaţă cumpătată şi naştere de prunci buni», «dar de prunci, seminţie cu viaţă îndelungată şi să-i învrednicească a-şi vedea pe fiii fiilor lor»“, adaugă doctorandul Bordea.

„Aceste căsătorii albe reprezintă o excepţie de la căsătoria obişnuită, binecuvântată de Biserică. Există doar două modalităţi de vieţuire a creştinilor: viaţa monahală sau viaţa de familie. Ori în cadrul căsătoriilor albe, soţii nu pot fi consideraţi nici monahi, nici soţi. De aceea, astfel de căsătorii nu pot primi binecuvântarea preotului şi, de cele mai multe ori, ascund o falsă evlavie a credincioşilor“, precizează drd. Alexandru Bordea.

Alternativa la viaţa monahală

Dacă nu are binecuvântarea lui Dumnezeu, o căsătorie este considerată nelegiuită. Nu doar o căsătorie albă poate fi aşa, ci şi căsătoriile încheiate între persoane care au o strânsă legătură de rudenie sau care nu împărtăşesc aceeaşi credinţă ortodoxă. „Dacă totuşi, în anumite cazuri excepţionale, prin pogorământ pastoral, episcopul poate acorda binecuvântare unui creştin ortodox să se căsătorească cu o persoană de sex opus, de altă confesiune, o căsătorie între un ortodox şi o persoană de altă religie nu poate fi încheiată în niciun caz“, lămureşte teologul.

Măicuţa a fost exclusă din monahism

Căsătoriile albe nu sunt apanajul vreunei comunităţi. Cazurile disparate sunt întâlnite în diferite locuri şi timpuri, iar în România s-au manifestat cu precădere în anii comunismului. „Anumite cazuri de căsătorii albe s-au întâlnit în a doua jumătate a secolului trecut, când, în contextul istoric în care viaţa monahală era înăbuşită de regimul ateu comunist, anumiţi creştini alegeau, ca alternativă a vieţii monahale, viaţa de familie fără unire trupească. În prezent, mai ales în contextul în care fenomenul secularizării se face resimţit din ce în ce mai evident în viaţa credincioşilor, cred că această practică este rar întâlnită“, relatează drd. Bordea.

Iubirea fizică dintre soţi, binecuvântată de Dumnezeu

Până la un punct, deci, şi o căsătorie albă respectă învăţăturile creştine. Lipsa de desfrânare, curăţenia trupească sunt atribute ale unui credincios ortodox. Dacă soţii acceptă acest stil de viaţă, cunoscut numai de ei, căsnicia va decurge aparent ca orice alta, iar peste ani de zile va putea fi serbată nunta de argint, de aur, de platină. Dar şi aici poate apărea o problemă.

„Într-o anumită măsură, aceste căsătorii respectă învăţăturile creştine. Singura problemă apare în momentul în care viaţa de familie este afectată prin faptul că numai unul dintre soţi doreşte să practice o astfel de căsătorie albă, deoarece atunci apare pericolul ca celălalt soţ să cadă în desfrânare şi să săvârşească adulter. Sfântul Apostol Pavel afirmă că «femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia». Aceasta înseamnă că relaţiile trupeşti, în cadrul căsătoriei creştine, sunt permise şi binecuvântate de Dumnezeu, fiind o modalitate de concretizare şi de întreţinere a dragostei dintre soţi“, descrie teologul Alexandru Bordea.

Taina castităţii, pe care o află doar duhovnicul

Doar duhovnicul poate afla, în urma confesiunii, dacă soţii se păstrează caşti în unirea lor matrimonială. Taina lor descoperită de preotul cărora li s-au spovedit va fi disecată de duhovnic, care dă sfaturi de îndreptare soţilor care trăiesc fără să se iubească trupeşte.

ce spunem la spovedanie

„Când află despre existenţa unor asemenea căsătorii, preotul duhovnic trebuie să îi îndemne pe soţi să îşi asume căsătoria cu toate aspectele ei, pentru că acest tip de abstinenţă, de cele mai multe ori, poate cauza o ruptură a relaţiilor dintre soţi, până la divorţ. Preotul duhovnic le va arăta soţilor că dintru început Dumnezeu a poruncit protopărinţilor Adam şi Eva să crească şi să se înmulţească, că Hristos a binecuvântat nunta din Cana Galileii, fără a-i îndemna pe soţi să convieţuiască fără unire trupească, şi le va exemplifica cazuri de sfinţi căsătoriţi, care au dobândit Împărăţia cerurilor fără a se feri de relaţiile intime“, declară teologul.

Motivele pentru care Biserica respinge căsătoriile albe

Categoric, Biserica nu recomandă astfel de căsătorii albe. Iar motivele religioase sunt enumerate de tânărul teolog doctorand. „În nici un caz căsătoriile albe nu sunt recomandate de Biserică. În primul rând, pentru că bărbatul şi femeia au fost creaţi de Dumnezeu pentru «a fi una», pentru că au posibilitatea de a dobândi viaţa veşnică chiar dacă au relaţii intime în cadrul căsătoriei binecuvântate de Dumnezeu.

În al doilea rând, pentru că dintotdeauna Biserica a învăţat că doar două sunt căile de vieţuire în această lume, monahismul şi căsătoria. Aceste căi reprezintă cei doi versanţi ai Taborului, care îi oferă omului posibilitatea de a se mântui şi de a intra în comuniune cu Domnezeu.

În al treilea rând, pentru că, de cele mai multe ori, abstinenţa în cadrul vieţii de familie afectează, uneori ireparabil, relaţiile dintre soţi, iar de cele mai multe ori căsătoria albă trădează o urmă de falsă evlavie, care este sancţionată de sfintele canoane: cel ce «se ţine departe (s-ar abţine) de nuntă şi de cărnuri şi de vin, nu pentru înfrânare, ci din scârbă, trecând cu vederea că toate sunt foarte bune şi că bărbat şi femeie l-a făcut Dumnezeu pe om, ci hulind, ar cleveti făptura, ori să se îndrepte, ori să se caterisească şi să se afurisească din Biserică» (canonul 51 apostolic) şi nimeni «să nu-şi alunge soţia pe motiv de evlavie» (canonul 5 apostolic).

foto click cuplu

Dacă în istoria Bisericii au existat şi cazuri de persoane care au devenit sfinte practicând o căsătorie albă, trebuie să subliniez faptul că acestea au fost excepţii şi că numai datorită bogăţiei virtuţilor lor au dobândit viaţa veşnică, nu neapărat datorită modului în care au vieţuit în această lume. Nu cred că există o tipologie anume a persoanelor care recurg la căsătoria albă. Cred însă că anumiţi creştini, care doresc din tot sufletul să se înalţe duhovniceşte, apelează la diverse «jertfe» pentru a bineplăcea Domnului, deşi nicăieri în Sfânta Scriptură, nici în scrierile Sfinţilor Părinţi nu se prevăd astfel de «sacrificii», ci dimpotrivă, se spune: «Dacă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ard㻓, atrage atenţia drd. Alexandru Bordea.

Căsătoria pură, nu albă

Dacă numele sugerează puritatea trupească în care se convieţuieşte într-o căsătorie albă, pentru un creştin  ortodox, teolog, căsătoria pură înseamnă altceva. „Din punctul meu de vedere, o căsătorie albă, adică o căsătorie pură şi curată, este şi aceea în care soţii, deşi au relaţii trupeşti, sunt împreună rugători şi parteneri de mântuire, sunt fideli şi devotaţi unul altuia şi respectă periodele de post şi de înfrânare recomandate de Biserică, astfel încât «cinstită le este nunta întru toate şi patul nespurcat».

Celor care vor să se unească înaintea lui Dumnezeu le-aş recomanda să păstreze căsătoria lor albă, adică neîntinată, neatinsă de infidelităţi şi lipsă de devotament, păstrând-o curată prin înfrânare temporară. De asemenea, i-aş îndemna să menţină o legătură permanentă cu preotul duhovnic, făcând dovada unei vieţi exemplare, trăite în duhul învăţăturii creştine şi a tradiţiei Bisericii Ortodoxe“, este convingerea viitorului preot Alexandru Bordea.

image

Vă mai recomandăm:

Păcătoasa căreia i se închină creştinii la 22 iulie. Maria Magdalena, cea mai controversată femeie din istoria omenirii

De ce nu au voie femeile în biserică în timpul menstruaţiei şi în perioada lăuziei. Legea dură desfiinţată de Iisus, prin care a redat femeii demnitatea

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite