Proiectul Panda: ce au făcut o mână de studenţi străini de la UMF Cluj când au văzut că în spitale lipsesc dezinfectantul, prosoapele de hârtie şi mănuşile sterile
0„După 5 ani extraordinari pe care i-am petrecut la Cluj am simţit că e momentul să dăm ceva înapoi”, spun cele trei stundete la Medicină care au pus bazele „Proiectului Panda”, o asociaţie care ajută pacienţii din spitalele clujene. ONG-ul, din care fac parte studenţi străini, români şi medici, donează de la mănuşi sterile şi creme dermatologice şi până la cadouri pentru orfani şi aparatură medicală complexă.
Totul a început de la Alexandra, o fetiţa de 4 ani internată la Pediatrie cu arsuri grave. „Am întâlnit-o pe Alexandra în timp ce făceam modului de Pediatrie. Avea 4 ani şi era internată la chirurgie pediatrică cu arsuri pe corp. În timp ce se juca, am aflat de la doctori, jucăria i-a căzut în foc. Încercând să-şi recupereze jucăria, a căzut în foc. Problema a fost că părinţii ei nu puteau avea grijă de ea, erau alcoolici şi nu erau prin preajmă”, povesteşte Beatrice Kurz, originară din Stuttgart, studentă în anul VI la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca (UMF).
Se întâmpla la finalul anului 2015. Fetiţa a fost internată 3 luni, perioadă care a cuprins şi Crăciunul, timp în care nimeni nu a vizitat-o. „Alexandra era singură în spital, nicio rudă nu s-a interesat de ea. Doctorii ne-au spus că nu avea nimic: haine, pijamale, nici măcar o periuţă de dinţi. Nimic. Atunci am spus, OK, mergem să cumpărăm ceea ce este necesar. Medicii şi asistentele i-au adus haine, jucării şi au încercat să-o ajute să treacă mai uşor peste această perioadă, dar am vrut să ajutăm şi noi”, explică studenta.Le-au spus prietenilor şi colegilor, iar aceştia s-au oferit să dea o mână de ajutor. „Când ne-am întors la spital, am întrebat o asistentă: <<putem facem mai mult? >>. Ne-a spus: <<Ei bine, nu avem scutece>>. Am zis: <<ok, noi vrem cu adevărat să ajutăm şi aşa a început totul>>”, povesteşte Beatrice. Constatând că situaţiile de genul acesta nu sunt singulare Beatrice şi câţiva colegi de la UMF, stundeţi străini, români, dar şi medici, au pus bazele Asociaţiei „Panda Project”: „Ne-am gândit că având în vedere că suntem aici de 5 ani, am fost primiţi şi ne-am simţit excelent, e timpul să dăm ceva înapoi. Aşa a început totul”, conchide Beatrice.
Materiale, nu bani
Colega lui Beatrice, Jannie Billecke originară din Bochum, Germania, s-a ocupat de trecerea de la o idee frumoasă la o Asociaţie cu acte în regulă. „De fapt, foarte mult ne-au ajutat colegii români. Mama unui prieten este contabilă şi s-a ocupat de documentele oficiale. În plus, doi medici au fost de acord să fie membri fondatori”, povesteşte Jannie. Oficial activitatea asociaţiei a început în iunie 2016, iar acum sunt circa 40 membri activi, în marea lor majoritate studenţi la Medicină străini şi români. Scopul Proiectului Panda este de a „ajuta pacienţii prin sprijinirea spitalelor”. Principalele donaţii au provenit la început de la fondatorii Asociaţiei şi de la familiile lor, dar acum există posibilitatea de a dona pe siteul Panda Project (https://panda-project.ro). Politica asociaţiei este de a nu dona bani spitalelor, ci materialele necesare. „În acest mod putem să avem controlul asupra donaţiilor”, explică Jannie. Materialele donate variază de la scutece, mănuşi ginecologice sau creme dermatologice, până la glucometre, cadouri pentru copiii orfani şi un colposcop.
Cel mai important proiect
Cel mai important proiect al Asociaţiei a fost, până acum, achiziţionarea unui colposcop, un aparat cu ajutorul căruia se detectează cancerul de col uterin, „Fetele au avut un modul de Ginecologie şi au mers la profesori, care au fost foarte deschişi. Au spus că au cerut de mai multe ori un colposcop de la management şi nu l-au obţinut”, explică Jannie. Un astfel de aparat nou costă circa 3.000 de euro, spun studentele. „Medicii ne-au explicat că nu e neapărată nevoie să fie un aparat nou, important e să fie funcţional. Astfel , cu banii donaţi de părinţi, rude şi prieteni am cumpărat un colposcop de pe eBay. De asemenea, am pus o cutie de donaţii într-o cafenea, am distribuit şi flyere şi am reuşit să strângem 500 de euro cu care am cumpărat aparatul. Zilele trecute am fost pe la spital şi doctorii ne-au povestit, bucuroşi, că aparatul le e de mare ajutor”, povesteşte studenta.
De asemenea, un alt proiect de suflet al studetenlor careu au pornit Panda Project este cel privind orfelinatele. „A fost un proiect foarte frumos, emoţionant. Am dus pachete de sărbători la o casă de copii orfani. Vom repeta proiectul cu o săptămână înainte de Paşte”, susţine Karina Eisenberg Ferber, studentă în anul VI, originară din Israel. De asemenea, Project Panda s-a implicat în cumpărarea de glucometre şi oximetre la Psihiatrie. „Am constatat că nu sunt aparate de măsurat nivelul glucozei în sânge la Psihiatrie. Medicilor li s-a spus că nu e necesar, dar aici vin de multe ori pacienţi cu un grad mare de alcool în sânge şi e nevoie să ştii ce concentraţie de glucoză au. Medicii şi asistentele au cumpărat din banii lor aceste aparate, lucru care nu ni s-a părut normal”, explică Karin. Project Panda a donat spitalului circa 10 de glucometre şi oximetre.
Şocul sistemului românesc de sănătate
”Adevărul” le-a întrebat pe cele trei stundete care reprezintă nucleul Asociaţiei, ce le-a impresionat în legătură cu spitalele din Cluj pe care le-au vizitat în cadrul programului de educaţie al UMF.
Karin Eisenberg Ferber a arătat: „Experienţa pe care am avut-o depinde de spitalele în care am fost. În unele condiţiile sunt rele, în altele sunt mai bune.”
Jennie o completează: „Din ce am văzut în aceşti şase ani pot să spun că medicii sunt extraordinari. Fac lucruri extraordinare. Lucrează foarte mult pentru salarii mici. Am fost impresionaţi. Aproape fiecare doctor de aici lucrează cu pasiune. Din păcate în activitatea lor trebuie să facă faţă problemelor financiare şi de management ale spitalelor”.
Unele spitale au refuzat ajutorul Asociaţiei Project Panda. „Pe de altă parte, multe spitale au fost foarte bucuroase că am reuşit să-i ajutăm. De exemplu, Spitalul de Neurologie Pediatrică a răspuns foarte bine la următorul nostru proiect. Vrem să reconstruim un loc de joacă din cadrul spitalului. Medicii erau foarte bucurşi că vrem să-i ajutăm. E un proiect uriaş pentru noi, dar sperăm să-l finalizăm”, a arătat Beatrice. Cei interesaţi să ajute pot dona pe siteul asociaţiei.
„Lipsesc lucruri de bază”
„A fost greu de crezut pentru mine că în unele spitale lipsesc lucruri de bază precum spirtul sanitar, prosoapele de hârtie etc ...”, poveşteşte Karin. „Acum suntem la Spitalul de Boli Infecţioase şi suntem foarte încântate că există săpun, spirt sanitar, prosoape de hârtie”, completează Jannie. „În spitalele finanţate de administraţia locală condiţiile sunt bune, de exemplu, Spitalul Clujana şi Spitalul de Boli Infecţioase. Sunt apropiate de condiţiile din ţările de unde provenim”, spune Karin. Ea se va întoarce în Israel după finalziarea studiilor. A venit la Cluj pentru că în ţara natală este foarte greu să intri la Medicină, dar spune că a făcut alegerea cea mai bună: „Şcoala de medicină clujeană este extraordinară”.
„Din punct de vedere medical am fost uimită”
Lui Jannie, stundenta originară din Bochum, spitalele româneşti i s-au părut „dintr-o altă lume”: „Înainte de a veni la Cluj am lucrat ca asistentă în Germania. Ceea ce m-a şocat au fost condiţiile sanitare de la unele spitale. Nu exista un duş corespunzător, nu exista o toaletă corespunzătoare. De asemenea, sunt probleme pe care nu le întâlneam în Germania în ceea ce priveşte dotarea de bază: scutece, dezinfectat, prosoape. Din punct de vedere medical am fost uimită. Mulţi medici de aici vorbesc 3 limbi, predau la 3 materii, sunt foarte răbdători, ne ascultă, ne ajută. Am fost foarte impresionată de doctori. În total, a fost o experienţă foarte bună”. După ce termină medicina,Jannie se întoarce acasă pentru a practica medicina.
„Clujul, cea mai bună alegere”
Beatrice, originară din Stuttgart, a fost de asemenea asistentă medicală în Germania. „Primele impresii au fost şocante, pentru că totul arăta diferit, sistemul era diferit, nu vorbeam limba. Când am ajuns în spital şi am văzut cum stau 10 oameni într-un salon, toţi foarte bolanvi, am devenit umilă. În Germania, am văzut pacienţi care stăteau într-un salon de două persoane şi se plângeau de mâncare, de vecinul de salon. Le place să se plângă mult pacienţilor germani. Aici nimeni nu se plânge. Pancieţii au foarte multă răbdare. Niciunul nu a refuzat în 6 ani să vorbescă cu mine, în ciuda diferenţei de limbă”, povesteşte Beatrice. Pacienţii nu se plâng deşi ajung să fie vizitaţi de câte 5-6 grupuri de studenţi într-o zi, studenţi care îi întreabă şi îi examinează, completează Jannie.
„De asemnea, m-a uimit faptul că între spitalele private şi cele de stat este o diferenţă uriaşă. Cei bogaţi îşi permit să meargă în aceste spitale private care au condiţii foarte bune, iar ceilalţi...”, explică Beatrice. În ceea ce priveşte şcoala de medicină studenta e foarte mulţumită „ceea ce am învăţat aici se învaţă şi la şcolile de medicină din Vest. Eu când voi ajunge în Germania mă voi putea angaja imediat. UMF Cluj este considerată cea mai bună universitate de medicină din România”, spune Beatrice. „Acelaşi lucru este valabil şi în Israel”, arată Karin.
Toate cele trei studente se vor întoarce în ţările lor natale după finalizarea studiilor, dar spun că venirea la UMF Cluj a fost cea mai bună alegere posibilă. Ele încearcă acum să finalizeze proiectul de amenajare a locului de joacă de la Clinica de Neurologie Pediatrică şi caută studenţi care să le ducă mai departe munca în cadrul Asociaţiei.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
