Preot de ţară ca în Dosarele X: "deschide Cartea", spune că îl vede pe Satana, face vrăji şi ghiceşte trecutul şi viitorul

Preot de ţară ca în Dosarele X:

Preotul Budean a putut fi fotografiat doar de la mare distanţă, cu teleobiectiv puternic, fără ca el să bănuiască

Credincioşi din toată ţara vin, de ani buni, într-un sătuc de lângă Gherla în speranţa că preotul Petru Budean le va rezolva miraculos problemele. Slujitorul bisericii le „deschide Cartea“, o practică interzisă de Biserică. Pe reporterii „Adevărul“ i-a blestemat şi i-a ameninţat „cu slujbe“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Blestemul de la Tanacu, lăcaşul unde o măicuţă a murit în urma unui ritual de exorcizare

Preot catolic, acuzat de un enoriaș că l-a bătut cu o bâtă de baseball 

Ora patru şi jumătate dimineaţa. Un ger de crapă pietrele, întuneric apăsător şi o uliţă slab luminată, pe care-şi îndreaptă paşii câţiva oameni spre biserica impunătoare şi luminată din Bonţ. Apar şi maşini - cu numere de înmatriculare de Bucureşti, Neamţ, Alba, Bistriţa-Năsăud. Cu toţii merg, la acea oră aparent imposibilă, să-şi găsească rezolvări miraculoase la Petru Budean (61 de ani), preotul ortodox din localitatea Bonţ.

„Colo, în dos, lângă morminte"

Preotul se află de la patru dimineaţa în biserică. „Da, da. Acolo primeşte. Nu e deschisă uşa din faţă, maică, mergeţi pe cărarea din dreapta până daţi de o lumânare cu flacără mare, de mulţi oameni şi de o uşiţă laterală. Colo, în dos, lângă morminte", primim primele indicaţii de la o bătrânică care a venit la preot tocmai dintr-un sat din judeţul Bistriţa-Năsăud. „Am mai fost la dânsul şi anul trecut. M-a ajutat, că mare necaz am mai avut. Acum am tocmit un băiat din sat de la noi să mă aducă cu maşina, vreau ca popa să-mi deschidă din nou Cartea, să văd ce mi-a da Domnul anul ăsta", mărturiseşte femeia.

Ocolim intrarea principală şi ajungem, pe o cărare îngustă, bine curăţată de zăpadă şi gheaţă, în dreptul uşii laterale prin care se intră în lăcaşul sfânt. La coadă stau, la acea oră, câteva bătrâne care povestesc în şoaptă şi doi bărbaţi cărora le este, pare-se, şi un soi de jenă pentru că se află acolo, dar şi teamă de ce le va dezvălui preotul. Mai la o parte aşteaptă şi o femeie de 30 - 35 de ani, bine îmbrăcată, care nu se amestecă printre ceilalţi. La nici trei metri distanţă de cei adunaţi în dreptul uşii, pe albul zăpezii se conturează, sinistru, câteva morminte pierdute în întuneric.

„Unde pleci? Chemi răul?"


De la distanţă, fără ca preotul să ştie,  fotograful „Adevărul“ îl prinde în cadru  pe părintele Petru Budean (stânga)  Fotografii: Thomas Câmpean

„Mai de mult ne scriam numele pe o listă. Ca la medic. Acum e altfel. Uitaţi colo, pe pervaz, lângă lumânare, găsiţi bileţele, un pix şi ceva carte bisericească. Pe bileţel să vă iscăliţi numele, cu acela trebuie să intraţi la părinte", continuă sfaturile date de cei care au mai fost la preotul din Bonţ. Îmi scriu şi eu numele pe un bileţel. Gerul muşcă din feţele noastre, aerul devine aproape irespirabil - sunt minus12 grade Celsius.

Sunt a treia persoană care urmează să intre. O pornesc, uşor, spre maşină, cu gândul de a mă încălzi niţel. „Unde pleci? Chemi răul? Te laşi ispitită de Cela Necurat? Stai aici şi rabdă, că Dumnezeu bunul te-a adus aici cu un scop", mă opreşte vehement din drum o altă femeie, venită din Cluj.

Soţul ei intră în vorbă cu  mine şi relatează încercările prin care a trecut familia sa şi felul în care preotul din Bonţ l-a ajutat. „Aveam aur mult în casă. Al meu, al soţiei, al fetelor. Mai avea cineva cheie de la apartament, dar era om de-al casei, de încredere", îşi începe povestea clujeanul trecut de 60 de ani. „Am mers zilele trecute acasă şi mi-am dat seama că uşa de la intrare fusese forţată. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific aurul. Dispăruse", povesteşte omul. „Am venit la popa din Bonţ cu soţia în ziua în care am cumpărat o uşă nouă. O cunoştinţă de-a noastră a montat-o. Popa nu ştia nimic despre aur, despre uşa nouă, despre nimic. A deschis Cartea şi ne-a spus că cel care a fost în ziua respectivă la noi în casă va veni şi a doua zi şi că omul acela a furat aur de la noi. Aşa s-a şi întâmplat. A doua zi, hoţul a venit din nou la noi, să verifice dacă a montat bine uşa. I-am spus ce am aflat de la preot. Întâi, a negat, dar pe urmă şi-a recunoscut fapta", mai spune clujeanul.

„Acum am venit pentru altceva. Am zis să mai rezolvăm câte ceva. Plătim vreo 50 - 100 de lei pe şedinţă, dar se merită. În Corneşti mai e un popă care deschide Cartea, se pricepe şi el, da-i mai scump, cere euro", adaugă bărbatul.

Ţigările îl mânie pe părinte

„Nu mi se pare scump cât cere preotul ăsta. Numai celor cu probleme grave le cere bani mai mulţi, chiar şi 300 -400 de lei. Vine un om care are un necaz, dar care nu poate posti. Atunci, părintele ia banii şi-i dă la oamenii din sat care postesc în locul celui bolnav", se amestecă în vorbă Zamfira Tarţa, care a venit la Bonţ, pentru a treia oară în ultimii doi ani, din Alba Iulia.

La poarta bisericii se adună, între timp, din ce în ce mai multe maşini. O întrevedere cu părintele durează, de regulă, între 10 şi 15 minute. Urmez eu. „Să vă lăsaţi ţigările afară, să nu-l mâniaţi pe părinte. El ştie tot, vede tot. Are harul ăsta. Data trecută când am fost la el a intrat o cucoană, abia se ţinea pe picioare. A scos-o părintele imediat, a ţipat îngrozitor la săraca. A alungat-o pentru că a ştiut că biata femeie făcuse avort chiar înainte cu o zi", povesteşte Maria Lupşe, din Cluj.

"Să vă lăsaţi ţigările afară, să nu-l mâniaţi pe părinte. El ştie tot, vede tot. Are harul ăsta."
Maria Lupşe credincioasă

„Cine s-a legat de mine a ajuns rău"

Uşa se deschide. Intru cu biletul pe care mi-am scris prenumele în mână. Am asociat întotdeauna biserica cu lumina. Mă izbeşte, de data asta, un întuneric dens, aproape sinistru. Preotul şade pe o băncuţă, faţa lui e luminată slab de singura lumânare care arde în întuneric. Preotul mă scrutează cu nişte ochi stranii şi ia în mâini o carte mare. Îi spun: „Nu!". Replica lui mă surprinde: „Ce? Te temi să afli ce te aşteaptă?". Îi răspund că nu mă tem, dar că nu pentru a-mi afla viitorul am bătut atâta drum. Următoarea lui întrebare mă ia pe nepregătite: „Ai reportofonul pornit?". Aleg, pe loc, să-i spun sincer de ce am venit. „Nu am reportofon, părinte, dar scriu la un ziar şi vreau să stau de vorbă cu dumneavoastră". Preotul se schimbă la faţă, începe să ţipe. Fiecare cuvânt capătă un ecou înfiorător în liniştea de mormânt din biserică. „Ce vreţi de la mine? Lăsaţi-mă-n pace! Nu mă tem de nimeni şi nimic, în afară de Dumnezeu! Am trecut prin multe, am fost persecutat de Securitate. Securistul care mi-a smuls barba a intrat cu maşina în primul stâlp de pe şosea. Toţi care s-au legat de mine au ajuns rău. A mai scris cineva despre mine, acum trage să moară. Asta vreţi şi voi? Lăsaţi-mă-n pace, până nu vă blestem!", urlă preotul.

„Să muriţi!"

Nu mă dau dusă, nu mă sperii. Realizez că mă găsesc în Casa Domnului. În tot acest timp, preotul îşi notează cuvinte ilizibile în caietul pe care-l are în faţă. Mă aşez pe scaun. „Lasă-mă-n pace, nu mă ispiti, n-auzi? Să dea Dumnezeu să nu ajungeţi întregi înapoi, la Cluj, să vă învăţaţi minte. Să muriţi cu toţii! Să se răstoarne maşina cu voi!", blestemă preotul ortodox, în biserică. „De ce vorbiţi aşa, părinte?", îndrăznesc să-l întreb. „De ce? Mai întrebi de ce?", urlă el. „Şi tu, şi băiatul cu care ai venit (fotograful - n.r.) să muriţi, voi ţine slujbe pentru asta! Îmi mănânci din timpul preţios. Stau şi îngheţ aici, cu tine, în loc să merg să mă încălzesc", continuă să răcnească preotul. „Ia, stai aşa, că-l sun acum pe şeful Poliţiei, să vă oprească maşina şi să vă găsească ceva, doar mi-e prieten. Am verişor şi în minister, vă arăt eu vouă!", ameninţă el, cu telefonul mobil în mână. „«Adevărul»? Care adevăr? Sun eu la Bucureşti şi vă aranjez. Crezi că n-am relaţii?", mă chestionează omul cu sutană. Continuu să rămân pe scaun.

Absurdul situaţiei capătă, încet, o notă ilară. Preotul devine şi mai agitat. Începe să-mi vorbească despre câteva lucruri absolut personale, despre care, totuşi, nu are de unde să ştie. Doar mă întâlneşte pentru prima oară în viaţă. Ca şi cum ar „vedea" parte din trecutul meu. Mă întreb, în gând, cât ţine acest lucru de harul de a vedea în sufletul omului şi cât de arta de a fi un bun psiholog, un bun cunoscător de oameni. Nu mă sperie, pe moment, nici cele adevărate spuse despre mine. Brusc, se înfurie din nou: „Să ştii că te-am visat! Ştiam că vii. Erai aici, în biserică, cu mine. Şi era şi Satana. Uite acolo, în colţ", arată spre un perete întunecat. Ia poziţia lui Iisus pe cruce, îşi pleacă capul într-o parte, îşi dă ochii peste cap şi scoate limba. Nu înainte de a preciza că „uite, aşa arăta Satana şi râdea în hohote!". Îl mai întreb o dată dacă, după ce termină cu amărâţii care aşteaptă răbdători afară, acceptă să stea „normal" de vorbă cu mine. Mă izbesc de un refuz categoric, întretăiat de o altă avalanşă de blesteme. Dau să plec şi-i spun „Doamne ajută, părinte". „Pe tine să nu te ajute! Am eu grijă să nu te ajute, uite acum aprind două lumânări!", vine răspunsul lui.

Mănăstirea Nicula se află la doar câţiva kilometri de Bonţ, aşa că decidem ca, până se termină pelerinajul la preotul făcător de minuni şi deschizător de cărţi, să mergem până acolo. Stareţul mănăstirii, arhimandritul Andrei Coroian, reuşeşte să şteargă din minţile noastre imaginile de coşmar din Bonţ. „Ştim ce practică părintele Budean. Dar noi nu avem dreptul să judecăm pe nimeni. Nu vă bateţi capul cu el, mai bine nu vă mai întoarceţi acolo. Dacă vreţi totuşi să scrieţi, aşteptaţi să vi se limpezească mai întâi minţile şi sufletele", ne sfătuieşte preotul Coroian.

Preotul care „n-a vrut să apară în poze"

Plecăm înapoi spre Bonţ. Fotograful mai face câteva poze. Apare preotul. Îl fotografiază din maşină, cu toate că suntem conştienţi că ne vede. Se uită la noi. Plecăm. Parcă, uşuraţi că am scăpat de acel loc. Oprim maşina câţiva metri mai jos, pentru a vedea pozele. „Aşa ceva nu există!", îl aud pe colegul meu. Verificăm toate pozele. Cele făcute preotului au ieşit albe. Fără nicio pată, fără nicio umbră. Alb complet. Lumină şi atât.

Avem nevoie să ne lămurească cineva ce s-a întâmplat. Urcăm din nou la Nicula. „Au mai fost astfel de cazuri. Cineva, tot din Cluj, a filmat o slujbă întreagă, într-o biserică, iar filmul a ieşit în întregime alb", explică stareţul mănăstirii. Preotul de la Nicula dă şi o explicaţie fenomenului: „Cu toţii avem această putere în noi, doar că nu o activăm. Asta se face prin rugăciune multă şi credinţă. Dacă preotul Budean v-a văzut, înseamnă că, pur şi simplu, nu a vrut să apară în acele poze", este de părere stareţul Coroian.



Satana cunoaşte trecutul

„Aşa lucrează Satana. Cel Necurat nu are capacitatea de a vedea în viitor, în schimb cunoaşte trecutul fiecăruia dintre noi", mai explică stareţul. Facem cale întoarsă, spre Cluj. Verificăm din nou pozele, de data asta descărcate în calculator. Înşiruire perfectă, nu lipseşte niciuna. Doar cele 12 poziţii, care trebuiau, în mod firesc, să-l surprindă pe preotul din Bonţ sunt complet albe. Ora 16.30, aceeaşi zi. Ne întoarcem în Bonţ. Imediat apare preotul, însoţit de un poliţist. Nu ne vede. Fotograful îşi face treaba, iar de data asta pozele reuşesc.

Fotografiile au fost analizate şi de un expert în domeniu, Zeno Reinhardt, care se ocupă de zeci de ani cu fotografia. „Este vorba de un aparat foto profesional, Canon Mark 3. Din spusele fotografului, diafragma a fost fixată la 2,8. A făcut poze în trei rafale. Setat pe programul AV, un astfel de aparat îşi setează singur timpul optim de expunere, deci nu găsesc o explicaţie logică, nici tehnică pentru pozele albe. Mai ales că, cu câteva secunde înainte şi cu câteva secunde după acele poze, imaginile fotografiate au ieşit fără cusur", a declarat Reinhardt. „Ciudat, foarte ciudat. Nu am mai avut de-a face cu un asemenea caz", a încheiat expertul.

Ce spune Biserica

„Din păcate, nu este un caz singular cel al preotului din Bonţ. Sunt şi alţii care deschid, cum se spune, Cartea, deşi această practică este împotriva canoanelor Bisericii Ortodoxe. Preotul din Bonţ se află sub observaţie. Dar nimeni, până acum, nu a depus o plângere în baza căreia să putem lua măsuri. Arhiepiscopia Clujului monitorizează aceste cazuri, iar membrii comisiilor de disciplină iau măsuri", a declarat preotul Bogdan Ivanov, purtător de cuvânt al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Prea multă energie?

Adrian Pătruţ este profesor la Facultatea de Chimie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca şi, în acelaşi timp, preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie. „Există anumite zone şi anumite persoane care generează fenomene neobişnuite. Din punctul de vedere al unui parapsiholog, acele fotografii albe, goale, au explicaţie. Din relatări, este clar că acel preot deţine o capacitate malefică foarte mare. Am mai avut de-a face şi în alte cazuri cu fotografii care ieşeau fie neclare, fie albe complet", explică Pătruţ. Potrivit acestuia, asemenea anomalii fotografice, complet supraimpresionate, sunt frecvente în prezenţa unor forţe negative. „Practic, aceste anomalii sunt determinate de o sursă energetică puternică, ce nu se vede cu ochiul liber", este de părere Adrian Pătruţ.

„Preoţii au întotdeauna o influenţă mare în comunitatea pe care o păstoresc. Cei care se pricep la oameni şi au interacţionat frecvent cu ei pot învăţa unele lucruri. Probabil că şi preotul acesta simte dacă cineva, de exemplu, este bolnav", arată psihologul Daniel David. Potrivit acestuia, se pot face anumite predicţii pe baza unor experienţe sociale bogate şi în funcţie de vârsta celui care este analizat. „Posibil ca şi acest preot să lucreze astfel. Să citească omul din faţa lui şi să-l mai nimerească cu unele lucruri care i se potrivesc", încheie psihologul.

Mai citeşte şi:

Parohul Bisericii Mehala: “Este impropriu să faci chef etilico-folcloric în straşina bisericii”

Fostul paroh al bisericii din Mehala este certat pentru evaziune fiscală şi abuz în serviciu

citeste totul despre: