Povestea „diamantelor“ din Cluj. Membrii trupei rock „Diamonds Are Forever“: „Muzica ne leagă într-o familie“
0
La Festivalul „We are rocking the city“, care a avut loc zilele trecute în centrul Clujului, una dintre trupele care a urcat pe scenă a fost „Diamonds Are Forever“. Cei 6 membri ai formaţiei sunt din localităţile Baia Mare şi Brad, iar Clujul înseamnă pentru ei şi locul unde a început povestea trupei lor.
„Diamonds Are Forever“ este o trupă de rock din Cluj-Napoca în spatele căreia se află şase băieţi foarte pasionaţi. Ei sunt: Dorin Marcu, Andrei Aron, Mihai Vlad, Horia Cioflica, Istvan Pataki, Andrei Danci. Proiectul lor a prins contur de aproape 3 ani.
Cine sunt aceştia?
Dorin Marcu este toboşarul trupei. S-a născut în localitatea hunedoareană Brad, este absolvent al Facultăţii de Teatru şi Televiziune, specializarea regie. Lucrează ca şi video manager la Festivalul Electric Castle şi regizor în cadrul firmei Resize Media. El şi Andrei Aron sunt în spatele imaginii trupei prin cunoştinţele şi experienţa acumulată.
Andrei Aron, unul din chitariştii trupei, e inginer automatist de profesie. Tot din oraşul Brad, ca şi Dorin Marcu, Andrei Aron se ocupă de partea tehnică atât în cadrul firmei Resize Media, dar şi a trupei. Al doilea chitarist al formaţiei este Mihai Vlad (Baia Mare). Una dintre pasiunile sale e să proiecteze poduri, hobby care l-a transformat în profesie, el fiind manager la o firmă de proiectare drumuri şi poduri.
De loc din oraşul Brad este şi Horia Cioflica, unul dintre vocaliştii trupei. Este medic veterinar şi are propriul său cabinet. Când are timp liber nu refuză un meci de fotbal, un film sau o călătorie.
Celălalt vocalist este Istvan Pataki, inginer constructor de profesie, originar din Baia Mare. Are propria sa afacere de familie în domeniul construcţiilor. Spune că îi place să se bucure de viată aşa cum e - petreceri călătorii, muncă, prieteni.
Tot din Baia Mare vine Andrei Danci, inginer electrotehnist de profesie. Momentan e şomer, îşi caută un loc de muncă şi, între timp, spune că încearcă să îşi ţină vii pasiunile: gaming-ul şi roşcatele.
Ei cred că un proiect ca al lor nu poate fi abordat, din păcate, în România, decât ca un hobby. „Încă nu am ajuns să ne permitem să trăim din această activitate. Nu spun însă că nu se poate, globalizarea a schimbat tot şi trebuie doar să ştii să profiţi“, spun ei.
De ce acest nume pentru trupă?
Numele este o metaforă, cel puţin aşa o vedem noi, ce are legătura cu lucrurile, persoanele, întâmplările sau amintirile preţioase din viaţa fiecăruia. Acestea sunt „diamante“ şi durează pentru totdeauna. Primul concert oficial al trupei a fost în data de 15 decembrie 2011, data care noi o considerăm ziua noastră „de naştere“ şi o sărbătorim printr-un concert în fiecare an.
Înainte de acel moment, lucrurile şi munca s-au făcut în „umbră“ când am pus la cale acest proiect.
Cântam pe unde suntem ceruţi, fie că e vorba de festivaluri, fie de concerte în cluburi. Este foarte plăcut să întâlneşti persoanele care vin acolo pentru tine, pentru muzica şi spectacolul care îl facem. Despre asta este vorba, să împărtăşim şi să relaţionăm cu fanii prin muzica pe care o facem.
Acesta e primul vostru proiect muzical sau cântaţi fiecare şi în alte trupe?Povestea din spatele Diamonds Are Forever...
„Diamonds Are Forever“ a luat naştere în urma fuziunii dintre două trupe din Cluj (n.r. Rock Norris şi Pills of Trust). A fost poate o întâmplare, poate a fost karma la mijloc, dar faptul că am rezonat ca şi persoane şi muzicieni, a făcut această fuziune să fie una naturală.
Trupa nu este primul proiect muzical pentru niciunul din noi. Avem ani buni de experienţă în spate. Probabil tocmai asta îi debusolează pe unii: cum de reuşim să facem lucrurile să meargă aşa de bine? Secretul? Multă muncă! Povestea noastră încă se scrie.
Ce vrem să remarcăm este că, deşi suntem şase persoane diferite, elementul comun - muzica - ne leagă într-o familie. Până la urmă, asta a devenit pentru noi. Diamonds Are Forever este o a doua familie pentru fiecare din noi.
Dorin (toboşarul) este singurul care mai activează într-o altă trupă, dar nu cânta acelaşi gen. În rest suntem toţi dedicaţi doar proiectului Diamonds Are Forever.
Credem că în momentul în care te „plimbi“ prin tot felul de proiecte adiacente, este o problemă… e ca şi cum nu îţi găseşti locul (muzical), în loc să fi stabil şi să îţi canalizezi energia 100% către ceea ce tu îţi doreşti cu adevărat. Dacă nu eşti dedicat 100%, ce rost mai are?
Ce albume aveţi scoase ?
Până acum avem două EP-uri şi un Live DVD. EP-uri, pentru cei care nu ştiu, sau Extended Play, sunt materiale audio cu o durată mai scurtă decât un album clasic. Primul dintre ele este „Whom Shall I Fear“ („De cine sa mă tem?“) şi a fost lansat chiar la primul nostru concert. A marcat apariţia noastră ca şi trupă pe scena muzicală.
Apoi a urmat filmarea DVD-ului, „Bridges Are Born“ („Naşterea unor punţi“), care este de fapt un material ce conţine un concert live al nostru, filmat şi înregistrat profesional, dar şi un material documentar al primului an de activitate al trupei. Este un DVD cu care ne mândrim. Cred că suntem printre puţinele trupe din România care au aşa ceva în portofoliu. Documentarul acestui DVD a fost difuzat într-o sala de cinema, făcându-l primul de acest gen pentru o trupă de rock din ţara noastră. Ne bucurăm că am reuşit să fim noi aceia.
A urmat apoi cel de-al doilea EP, „Momaentum“ („Momentul“) care a adus câteva modificări de stil şi interpretare în piesele noastre punând accentul mult mai mult pe elemente instrumentale melodice, chiar dacă vocea a rămas, în continuare, într-un stil agresiv.
Credem că am ajuns la maturitatea necesară să scoatem un prim album care să fie la nivelul care ni-l dorim şi la nivelul la care se aşteaptă fanii noştri să fie. Povestea asta însă, altădată…
Care piesă de-a voastră e cea mai ascultată şi de ce credeţi că place?
Gusturile sunt împărţite vis-à-vis de piesele din repertoriul nostru. Nu ar fi corect să spunem că ar exista o piesă anume. Fiecare e primită în felul ei. Dacă ar fi să o iau ca şi feedback primit, cel mai nou single de pe viitorul album „My Fragile Heart Will Feed The Darkness“ („Inima mea fragilă va hrăni întunericul“) este foarte bine primită. E oarecum normal, pentru că şi producţia ei a fost altfel ca şi până acum.
De ce place? Vă spun de ce ne place nouă: este o mixtură de stiluri, de la metalcore, hardcore, djent, melodic metalcore, metal, etc. Cred că îmbinarea dintre ele o face să fie aşa de frumoasă. Muzica noastră trebuie ascultată în ansamblul ei pentru că nu vocalistul spune „povestea“ sau chitara sau alt instrument. Toată piesa este o poveste şi trebuie să te laşi purtat prin ea. Muzica noastră nu se ascultă, ci se simte.
Imagini cu membrii trupei, mai jos. Sursa: Diamonds Are Forever
La Zalău se va înfiinţa o şcoală de rock (trupa Ataria e cea care o creează), unde cei care vor merge vor învăţa nu doar stilurile muzicale, ci şi ce ţinute să adopte pe scenă, cum să comunice cu publicul. Cum vi se pare ideea?
Multe oraşe ar trebui să ia exemplul Zalăului, şi aici nu mă refer că trebuie să existe o şcoală în adevăratul sens, ci la perpetuarea fenomenului rock. Din păcate, România a pierdut startul la acest capitol, şi se pare că e greu să ţină pasul. Poate asta e o soluţie. Din fericire, Zalăul nu e singurul. Bucureşti, Cluj, Braşov sunt oraşele de care ştim că au astfel de proiecte pentru copii şi nu numai. Este esenţial să „dai“ înapoi puţin din experienţa care o acumulezi.
Cred că şi povestea noastră era puţin alta dacă contextul era diferit când am început noi să ne apucăm de muzică sau instrumente. Este foarte important pentru societate, părinţi să susţină copiii în direcţia asta, indiferent de stilul muzical, instrument. Învăţarea unui instrument te dezvolta pe toate planurile. Asta trebuie înţeles.
Pe de altă parte, trebuie însă mare grijă şi din partea „profesorilor“. Nimic nu e mai greu decât să te dezveţi de lucruri învăţate prost de la început. Aşa că e o responsabilitate destul de mare. Mă refer la faptul că muzica, evoluează, şi noi toţi trebuie să ţinem pasul cu ea, pentru că trebuie înţeles că nu mai trăim într-o lume trasată de nişte graniţe, ci dacă vrei să ai o şansă în industrie, concurezi cu trupe/artişti din alte părţi ale lumii.
Cum vedeţi rock-ul în mileniul trei?
Rock-ul este pentru toată lumea, doar că mulţi nu se sinchisesc să îl înţeleagă sau nu pot. Rock-ul în sine, la origine, a apărut ca o manifestare a libertăţii ideilor, a libertăţii de exprimare, a libertăţii oamenilor în esenţă.
Natura umană funcţionează pe sintaxa: „E mai simplu să merg cu masele decât să gândesc“.
Percepţia muzicii diferă pentru fiecare dintre noi, indiferent de ce stil muzică vorbim. Ignoranţa însă e cea care omoară libertatea, creativitatea individuală, iar asta este una dintre marile probleme ale societăţii. MTV-ul nu face decât să ilustreze asta. De fapt, televiziunea şi multe canale media fac asta în zilele noastre. Însă nimeni nu are o scuză.
În ziua de astăzi să nu fii informat este un handicap, iar faptul ca nu eşti interesat de ce se întâmplă în alte domenii, stiluri muzicale, trenduri, te face să devii marginalizat. Asta e realitatea.
Ce vreţi de la această trupă?
Am fi ipocriţi să spunem că nu ne dorim să ajungem pe marile scene ale lumii. Credem că visele pot deveni realitate. Am avut prilejul să cântăm alături de trupe care nici nu ne puteam imagina, sau care doar visam uitând-ne la videoclipurile sau filmările lor. Şi totuşi, am ajuns sa ne întâlnim cu ei - un exemplu fiind Sepultura, trupă pe care am întâlnit-o la ultimul concert, la Bucureşti, la Metalhead Meeting 2014.
Probabil aşa se va întâmpla şi de acum încolo, ceea ce face acest drum să fie şi mai interesant. Asta cred că ne dorim, ca drumul ce îl avem să ne bucuram de el la maxim, de fani, de oameni, de locuri, de experienţe. Am cunoscut oameni noi, am văzut locuri noi multe, ţări noi şi fiecare experienţa a fost diferită.
Ce ne dorim de la Diamonds Are Forever? Cred că deja această trupă a ajuns să ne ghideze pe un drum, să ne înveţe pe fiecare cel mai important lucru: să ne bucuram de „diamantele” noastre.
Ne găsiţi peste tot in mediul online si nu numai, trebuie doar sa daţi o căutare: Diamonds Are Forever band şi sigur ne „întâlnim”.
Mai puteţi citi:
Un bilet scris de Kurt Cobain, ce conţine un text răutăcios la adresa soţiei sale, publicat în SUA
Performanţă „la rece“: Cele mai bune concerte unplugged din istoria MTV
Se încarcă comentariile...
