Mitropolitul Bartolomeu Anania, despre corupţie: „Nu e un viciu, e o mentalitate. Care ministru îşi aminteşte că trebuie să fie servitorul poporului?“
0Bartolomeu Anania, fost mitropolit al Clujului, îi sfătuia pe oameni să-şi ajute aproapele prin muncă şi să lupte împotriva gândurilor şi mentalităţilor dăunătoare. ”Puterea dezumanizează, de la un primar de comună până la dictatorii cei mai mari ai lumii. Corupt nu este doar cel ce primeşte mita, ci şi cel care o oferă fără să i se ceară”, spunea el într-o predică.
Corupţia e un cuvânt foarte des folosit în vremurile pe care le trăim, iar asta şi din cauza nenumăratelor exemple de oameni care încalcă legea deşi, prin mandatul lor, au promis că o vor sluji - primari, preşedinţi (actuali sau foşti) de consilii judeţene şi miniştri.
Despre corupţie se vorbeşte la aproape orice pas pentru că ea se întâlneşte aproape la orice pas, în şcoală, în spital, în biserică, nu mai vorbim de politică. Această idee o detaliază Bartolomeu Anania, fostul mitropolit al Clujului, într-una dintre predicile sale. Prelatul, supranumit şi ”Leul Ardealului” pentru modul în care spunea lucrurilor pe nume, afirma că, moraliceşte vorbind, corupţia înseamnă păcat. Şi că ea nu e un viciu, ci o mentalitate, un mod de a gândi la care trebuie să renunţăm.
”Corupţia există aproape pretutindeni. În învăţământ: studenţii sau foştii studenţi îşi amintesc momentele în care au trebuit să se caute prin buzunare sau prin sacoşe pentru a trece un examen...
În spital: nu departe e vremea când un pacient murea cu zile dacă nu putea plăti asistenta medicală să-i facă injecţia cuvenită sau să-i schimbe pansamentul...
Există, se pare, şi în Poliţie, adică tocmai în instituţia care ar trebui să garanteze eradicarea şi inexistenţa corupţiei. Fenomenul a existat şi există şi în Justiţie, şi e bine că noii miniştri nu ocolesc acest subiect, nu caută să eludeze racila, ci, dimpotrivă, se străduiesc să ia toate măsurile pentru stârpirea ei...
Nu aş vrea să uit Biserica, în care corupţia se numeşte ”simonie”. În Noul Testament se spune că Simon Magul a încercat să cumpere de la Sfinţii Apostoli, cu bani, puterea de a vindeca şi de a face minuni. Fireşte, Apostolii au respins oferta, dar cuvântul a rămas. Simonie este modalitate prin care cineva obţine hirotonia sau orice altă demnitate bisericească prin bani...Ea este condamnată de Sfintele Canoane, începând cu cele apostolice şi terminând cu cele ale Sinodului VII Ecumenic; este înscrisă printre infracţiunile pe care le poate face clerul, iar legile bisericeşti o pedepsesc ca atare...
Prin urmare, care este corespondentul spiritual al corupţiei? În ordinea materială ea se numeşte luare sau dare de mită, ”atenţii”, cadouri, bani, bijuterii etc etc. Dincoace, însă, care ar fi schimbul sau oferta, cererea? Care ar fi mobilul, intenţionalitatea, adică acele elemente ce alcătuiesc o infracţiune? În Biserică, deci în conştiinţa legii noastre morale, ea se numeşte Păcat”.
Într-o altă predică subliniază importanţa muncii ca slujire a aproapelui indiferent de domeniul în care este acea slujbă:
”Din păcate, şi astăzi, popoarele se luptă între ele şi motivul principal e cel economic...întotdeauna motivul este economic. Cel mai puternic să-l stăpânească pe cel slab şi să-l exploateze până la sărăcie. (...) Foarte puţini sunt parlamentarii care, odată ajunşi în Parlament, îşi aduc aminte că au datorii faţă de cei care i-au ales. Cei mai mulţi se socotesc îndrituiţi să ordone, sau, în cel mai fericit caz, să ignore. Mântuitorul ne-a lăsat altă lege: prin munca ta se consideră că slujeşti aproapele indiferent că eşti în învăţământ, spital, în biserică sau în oficiile publice.
Cuvântul ministru înseamnă servitor, în înţelesul originar al cuvântului. În Occident, un preot se numeşte un ministru, adică slujitorul lui Dumnezeu şi al enoriaşilor săi. Care ministru de astăzi îşi aduce aminte că el trebuie să fie servitorul poporului pe care trebuie să-l slujească? Şi că nu trebuie să-şi facă averi necuvenite folosindu-se de funcţia pe care o deţine. Aceasta este regula pe care o pune Iisus Hristos. Şi se dă exemplu pe sine, că Fiul Omului nu a venit să i se slujească, ci el să slujească.
(...) Puterea dezumanizează, de la un primar de comună până la dictatorii cei mai mari ai lumii care consideră că sunt stăpâni cu drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor săi. Corupţia nu este un viciu, este o mentalitate. Corupt nu este doar cel ce primeşte mita, ci şi cel care o oferă fără să i se ceară”.
Bartolomeu Anania, fost mitropolit al Clujului, s-a născut pe 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea. Numele primit la botez a fost Valeriu. În iunie 1946, când era student la Cluj a condus greva studenţească anticomunistă, grevă urmată de un lung şir lung de arestări şi expulzări. În timpul comuniştilor, părintele Anania a fost întemniţat 6 ani, între 1958-1964. În 1948, la Sibiu, şi-a luat licenţa în Teologie. Cariera duhovnicească a început-o în 1942, la mănăstirea Antim din Bucureşti. A primit numele de călugărie Bartolomeu.
Între anii 1965-1976 a deţinut mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada. În anul 1967 ajunge arhimandrit. Cât a stat în SUA, a ţinut conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu, şi a făcut parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia şi India. Stăpânea bine limba engleza.
Reîntors în România, a fost directorul Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al BOR (1976-1982). În 1982 s-a retras la mănăstirea Văratec, unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Bibliei. Pe 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. În 24 martie 2006, Arhiepiscopia a fost ridicată la rangul de Mitropolie a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, iar Bartolomeu a devenit mitropolit. A slujit 18 ani ca arhiepiscop şi 5 ca mitropolit.
Problemele de sănătate ale mitropolitului au început la Nicula, unde a căzut în iarna lui 2006, înainte de Anul Nou. A fost internat o perioadă, apoi şi-a reluat activitatea. În ianuarie 2011 a fost dus de urgenţă la o clinică din Viena. A murit pe 31 ianuarie 2011, în urma unei suferinţe cardiace, la 89 de ani. Trupul său a fost înmormântat, în prezenţa Patriarhului BOR şi a numeroşi prelaţi ortodocşi în cripta ierarhilor de la demisolul catedralei mitropolitane din Cluj.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
