Lupta profesoarei acuzate că „îndrumă elevii spre homosexualitate“ pentru că a recomandat un film. „E cumplit la şcoală“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Adela Stan, profesoara de Română de la un liceu din Turda care a fost sancţionată pentru că a recomandat elevilor filmul „Eclipsă totală”, a dat şcoala în judecată. Clujeanca vorbeşte într-un interviu pentru „Adevărul” despre lupta pe care a pornit-o pentru „o idee”, despre presiunile care se fac asupra ei şi despre problemele şcolii româneşti.

Adela Stan, profesoara de Limba şi Literatura Română de la Colegiul Naţional Mihai Viteazul din Turda, care a fost sancţionată în luna mai pentru că a recomandat elevilor de clasa a X-a să vizioneze filmul „Eclipsă totală”, a dat şcoala în judecată.

Dascălul cere anularea sancţiunii disciplinare primite, adică avertisment scris, şi aduce în apărarea ei trei referate de susţinere semnate de Horea Corcheş, fost inspector de Limba şi Literatura Română, Sanda Cordoş, conferenţiar universitar la Departamentul de Literatură Română şi Teoria Literaturii din cadrul UBB, şi Agnieszka Holland, regizoarea filmului „Eclipsă totală“. Pe scurt, susţinătorii profesoarei spun că pelicula este potrivită pentru elevii de clasa a X-a, iar sancţionarea profesoarei este incorectă.

Incident pornit de la un film

Incidentul a pornit de la părintele unuia dintre elevii Adelei Stan, care s-a plâns conducerii şcolii că prin vizionarea filmului „Total Eclipse” care prezintă relaţia dintre poeţii Paul Verlaine şi Arthur Rimbaud, în care apar şi unele scene de sex, „copiii sunt îndrumaţi spre homosexualitate”.

Conducerea şcolii a sancţionat-o pe profesoara de Română cu avertisment, pe motiv că filmul ar fi fost catalogat de CNA ca fiind de categoria 18+, nefiind potrivit şi adaptat vârstei. Media vârstei elevilor din clasa profesoarei era de 17 ani. De asemenea, s-a invocat un articol din fişa postului în care se cerea profesorilor să promoveze valori morale ale societăţii în care trăim.

Adela Stan a cerut anularea sancţiunii de către Inspectoratul Şcolar Cluj (ISJ), care a dat dreptate şcolii. „Colegiul de disciplină al ISJ a analizat doar dacă procedura de cercetare declanşată la nivelul unităţii de învăţământ a fost respectată. Pe fond, noi nu ne putem pronunţa”, a declarat Valentin Cuibus, inspectorul-şef al ISJ.
 

„Cred că voi renunţa la şcoală. E cumplit să predai într-un loc în a cărui ideologie nu crezi. M-am gândit că sunt alte locuri în care pot ajuta mai mult”, a declarat Adela Stan, pentru „Adevărul”. 

„Am dat în judecată şcoala”

Adevărul: Care sunt demersurile pe care le-aţi făcut în legătură cu sancţiunea primită după ce Inspectoratul Şcolar a respins solicitarea dumneavoastră?

Adela Stan: .Mi s-a specificat în răspunsul de la Inspectorat că sancţiunea şcolii se poate ataca în justiţie. Am depus, pe 10 august, la Tribunalul Cluj o solicitare în care am cerut doar ridicarea sancţiunii. Nu am invocat alte probleme, deşi e o oarecare hărţuială, dar nu vreau să mă leg de asta. A fost de o stupiditate năucitoare ceea ce a făcut directoarea la începutul anului şcolar: m-a chemat să-mi repete papagaliceşte aceeaşi poveste din mai, că să am grijă ce spun, să am grijă ce fac, să nu pun filme, să nu fac aia, să nu fac aia. Această intervenţie în zilele noastre este foarte gravă. 

Practic am dat în judecată şcoala, instituţia care a formulat decizia. Inspectoratul a menţinut şi a validat decizia. Inspectoratul a recunoscut că nu a încercat să elucideze problema pe fond, ci a urmărit doar demersul administrativ. E extrem de bizar să menţii o sancţiune pentru un conţinut necercetat, nevalidat

"Colegiul de disciplina al ISJ a analizat contestaţia reclamantei şi a verificat dacă procedura de cercetare declanşată la nivelul unităţii de învăţământ a fost respectată. Astfel, a ajuns la concluzia că, din punct de vedere procedural, toate etapele cercetării au fost respectate de către unitate. Totodată, general vorbind, transmitem public că ISJ îşi doreşte o educaţie centrată pe elev, care să ţină cont de contextul social în care sunt abordate subiectele educaţionale. Profesorii înşişi, prin pregătirea lor, sunt formaţi să adapteze conţinuturi grupului căruia i se adresează. Din punctul de vedere al ISJ, nu există subiecte interzise la clasă, atâta timp cât ele sunt tratate corect şi adaptat vârstei şi nivelului de pregătire şcolară, respectiv de formare emoţională a elevilor".

Poziţia Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj

Sprijinită de regizoarea filmului 

Cum a decurs procesul până acum?

Nu am avut nicio înfăţişare. Eu tot mai adun documente. Am apelat la voci relevante în acest sens, adică la fostul inspector de Română – Horia Corcheş, care era inspector în momentul în care s-a derulat conflictul. Acum el s-a întors la catedră. Mi-a scris un referat din perspectiva foarte tehnică a inspectorului de Română. Foarte punctual a atins problemele legate de confuzia dintre artă şi realitate. Apoi a vorbit despre artisticitatea filmului şi a validat alegerea mea de a propune un astfel de film ca material didactic, ca sugestie artistică pentru lecţia de la şcoală. Eram la ora despre Simbolism şi aveam nevoie de acest halou cultural ca să explic acest curent literar. Inclusiv manualele prevăd această interferenţă dintre arte şi scrie chiar şi în paginile manualelor că putem face asemenea sugestii. Inspectorul a arătat că alegere privind filmul a fost potrivită, subtilă, cultivată. 

Al doilea document cerut a fost opinia doamnei conferenţiar de la Litere - Sanda Cordoş -  care mi-a întărit de la început convingerea că demersul meu a fost binevenit. Acum am rugat-o să-mi scrie un referat pe care să-l depun în faţa judecătorului. Fără să ştie de referatul lui Horia Corcheş, a abordat aceleaşi probleme. S-a legat de artă, de film, programă, libertatea profesorului de literatură, de menirea autentică a profesorului de literatură.

Vrem să depunem zilele acestea documentele amintite, plus scrisoarea obţinută de la regizoarea filmului „Eclipsă totală” - Agnieszka Holland. A fost foarte important pentru noi şi emoţionant să primim acest răspuns. Este o regizoare care s-a format la şcoala celebrului Andrzej Wajda, regizor pe care noi, ca cinefili, îl admirăm. 

image

FOTO: Eclipsă totală (titlu original: Total Eclipse) este un film realizat de Agnieszka Holland în anul 1995, după un roman de Christopher Hampton. Filmul tematizează relaţia dintre poeţii Arthur Rimbaud (Leonardo DiCaprio) şi Paul Verlaine (David Thewlis) în faza cea mai creatoare a activităţii lor.

   

Regizoarea înţelege reticenţa aceasta a oamenilor din Est, chiar a şefilor de stat, şi înţelege că în spatele reticenţei se ascunde o frică a acestora. Pe de altă parte, a fost întrebată dacă este potrivit filmul pentru vârstă de 17 ani, cât au elevii mei. A răspuns că este foarte potrivit, pentru că elevii sunt la vârsta la care li se formează sensibilitatea şi la care învaţă libertatea. Cred că sunt achiziţii extraordinare, iar dacă acestea nu se formează acum cred că putem vorbi despre o ratare a vieţii. Apoi a vorbit despre misiunea artei de a-i învăţa pe tineri libertatea. Măcar în domeniul artei trebuie să avem libertate, măcar aici să ne mişcăm liber.
 

La dosar va fi răspunsul de la CNA, în care se arată că instituţia nu cotează filme. Şcoala şi Inspectoratul au furnizat o informaţie falsă legată de cotarea, care ar fi 18+. La noi nu a fost difuzat filmul, deci nu este cotat. În alte ţări are cotări diferite, în unele peste 18, în altele peste 12. 

„Am înţeles că merită să fac lucrul acesta pentru elevii mei”

Ce v-a determinat să porniţi această luptă, în condiţiile în care aţi primit o sancţiune minoră din Codul muncii, cea mai puţin gravă abatere disciplinară?

Poate să pară un lucru mărunt peste care s-ar putea trece, este o mustrare scrisă, prima şi cea mai uşoară sancţiune disciplinară care se dă. După jumătate de an se şterge. Nu sancţiunea în sine m-a deranjat, ci faptul că o idee greşită era legitimată prin această sancţiune. Era firul de care mă puteam lega. Din auzite, ştiam că la inspectorat nu o să se rezolve mare lucru. Totuşi, am urmat demersul juridic, având în minte ceea ce mi-a spus cineva: „Merită să probaţi normalitatea prin această contestaţie!”. Am testat normalitatea şi a ieşit anormală.

M-am gândit mult despre ce să fac mai departe. Pentru mine nu e aşa de mare lucru sancţiunea asta, pentru denigratorii mei nu voi rezolva nimic, pe aceştia n-o să-i învăţ cultură în 2-3 luni sau punându-le un film. Pot aduce câteva voci precum Cristian Tudor Popescu, care a vorbit despre mine, Tudor Giurgiu - am luat premiu de la TIFF, Mircea Cărtărescu şi mai mulţi. Ăştia n-au înţeles nimic. Dar, în momentul în care mi-am dat seama cine era beneficiarul acestui gest, atunci am fost extrem de motivată. Am înţeles că merită să fac lucrul acesta pentru elevii mei. Elevii mei erau publicul nedumerit, publicul care nu mai ştia ce să creadă: „Profesoara a făcut bine?”; „Directoarea spune că nu”; „Uite, că au sancţionat-o!”, „Noi nu mai credem în ea, ce se întâmplă?!”. Nu vreau să creadă în mine, ci în nişte idei. Le-am scris tuturor elevilor mei o scrisoare care a fost postată pe platforma închisă la care au ei acces. În mare, le-am spus că le dedic lor această luptă, le-am explicat de ce, le-am spus de ce-mi depăşesc limitele personale, pentru că am multe pasiuni individuale pe care le pot urma, merg pe munte, fac alpinism, merg la schi şi aşa mai departe. Am o viaţă particulară fericită. Am un loc în care să mă retrag absolut minunat, am poezia în care să mă retrag, am literatura. Eu aveam ce să fac pentru mine, dar voi face pentru ei. 

Copiii au citit şi eu am simţit că fac bine. Mă voi lupta pentru ca ei să ştie ce este bine şi ce nu. Şi ca să creadă în cultură. 

Ce reacţii aţi avut de la elevi?

Unii mi-au scris personal pe Facebook. Pe cei cu care m-am întâlnit i-am simţit entuziasmaţi, simţeau că sunt de-a lor, că acuma cineva îi reprezintă şi pe ei, că cineva îi înţelege. Ei au nişte probleme pe care trebuie să le ţină ascunse şi mă simţeau de partea lor. M-am întors la şcoală, în toamnă, şi le vedeam feţele pe coridoare, ale elevilor mei şi ale celorlalţi, şi necunoscuţii îmi zâmbeau, se uitau în ochii mei, se agăţau cumva de mine, nu cred că sunt subiectivă când spun asta şi nu fac poezie, vreau să spun ceva real. Mă salutau necunoscuţii. Elevii care nu sunt ai tăi nu te salută, dar aceştia îmi zâmbeau şi după aia mă salutau. Eu zic că acesta a fost feed-back-ul. 

„Elevii se robotizează”

Povestiţi-ne cum a decurs întâlnirea cu directoarea. 

M-am enervat. Eu sunt destul de colerică în anumite situaţii. Prima dată am rămas năucă. Apoi am răspuns că nu înţeleg ce-mi cere şi nu înţeleg limbajul acesta. Am rugat-o să cheme inspectorul de specialitate sau profesorul de specialitatea de la facultate care va hotărî cursurile mele. Nu se poate tu, ca director, sau tu, ca profesor de Fizică, să hotărăşti conţinutul orelor mele. Nu accept aşa ceva, este sub demnitatea mea. Asta a fost.  

Ce spune acest scandal despre şcoala românească în 2017? 

Nu aş vrea să mă leg de celelalte domenii, dar pot să spun despre literatură ce se întâmplă şi eu cred că este un lucru extrem de grav. Ce se aşteaptă de la mine în mod foarte strict de către şcoală şi de către părinţi este să fiu o profesoară de Bac şi eu cred că asta se întâmplă la toate materiile. Singurul interes pentru şcoală al părinţilor şi al elevilor, insuflat de părinţi şi direcţiune, este „să ne luăm Bacul”. Dacă şi-au luat Bacul eşti un profesor bun. Dacă la simulare au luat note slabe, nu eşti un profesor bun de Bac. Eu nu sunt un profesor de Bac, dar asta nu înseamnă că elevii mei nu-şi iau Bacul. La mine la liceu sunt copii foarte deştepţi, este un liceu de elită datorită copiilor care vin aici. Copiii ăştia oricum îşi iau Bacul. Eu zic că nu este greu la Română. Dar eu nu pot să încep pregătirea de Bac din clasa a IX-a, precum fac colegii mei care sunt bine cotaţi. În prima zi de clasa a IX-a li se prezintă programa de Bac. Mi-au spus elevii. Dar ce treabă am eu cu copilul ăla care a venit, aşteaptă ceva de la şcoală, are o şcoală nouă, frumoasă, colegi, sentimente, lucruri frumoase, profesori. Eu vreau altceva să-l învăţ acolo, nu-l învăţ despre Bac, eu vreau să-l învăţ despre sufletul lui, despre poezie, despre literatură, despre relaţionarea cu ceilalţi, despre iubire, despre libertate. Eu nu vreau să scot o piesă la final care şi-a luat Bacul, şi-a pus nota de la Bac în buzunar şi „la revedere”. Şi cu ce ai rămas atunci? Eu nu te învăţ să te duci în viaţă cu Bacul, eu vreau te învăţ ceva despre viaţă.

Aici este problema învăţământului românesc: învăţământul reproductiv, examenele reproductive pe modelul „Mă duc la Bac şi dau ce am memorat!”. Din păcate, nu-mi rămâne timp sau e puţin timp pentru a face câte o trimitere la un film, să mai scriu două versuri de Rimbaud pe tablă. Elevii se robotizează. Eu nu sunt profesoară de comentarii, deşi ei aşteaptă pentru că văd de la ceilalţi. Eu sunt singură în „deşert” şi e o muncă extraordinar de grea. 

„E cumplit la şcoală acum”

Ce vă motivează să încercaţi să explicaţi material pe înţelesul elevilor, să încercaţi să-i atrageţi ieşind din tiparele obosite ale stilului de predat care se practică de către cei mai mulţi profesori?

Mă simt oprimată de presiunea administraţiei, a lucrurilor fixe, pentru mine a fost foarte greu întotdeauna. Inclusiv ideea aceasta, de a preda în fiecare an, de 22 de ani, aceeaşi poezie, de parcă Bacovia ar fi scris doar o poezie. Poezia „Plumb” trebuie s-o ştim dumnezeieşte, romanul „Ion” trebuie să-l ştim dumnezeieşte. Eu m-am plictisit teribil. Îmi adun puterile s-o iau de la început în fiecare an şi să mă arăt entuziasmată, pentru că pentru ei este nou. Totuşi, mă motivează speranţa că se va găsi acea breşă unde o să pot să spun ceva frumos. O să le strecor ceva frumos despre poezie, despre film, despre suflet... Asta mă duce mai departe. Dacă descopăr ceva frumos am dorinţa de a merge să le spun. Dacă am făcut-o, am făcut-o nu în numele învăţământului, ci în numele artei. Arta e motivaţia mea supremă. Este obositor. De patru ani am doar o jumătate de normă pentru că este prea greu. Am renunţat la o parte din bani şi cred că în curând o să renunţ de tot. 

De ce vă gândiţi la asta?

M-am tot gândit la asta, pentru că este cumplit la şcoală acuma. Şi la mine la şcoală şi la toate şcolile. Este cumplit să te duci într-un loc în a cărui ideologie nu crezi. M-am gândit să găsesc alte locuri din care voi putea să-i ajut mai mult pe aceşti tineri. Eu, mergând în continuare la şcoală, sunt urmărită pas cu pas, fiecare moment. Eu n-o să am timp acolo. Ei încearcă să mă aducă în banca mea, dar eu nu pot să stau acolo liniştită. Voi căuta alte modalităţi de a-i ajuta pe copii, cred că există, există alte organizaţii, există fundaţii, există locuri în care chiar o să pot să fac literatură, în care pot să fac teatru, pot să-i duc pe munte. 

Ce schimbări aţi face la actualul sistem de învăţământ?

Aş vrea foarte mult să schimbăm examenele reproductive, de aici vine totul zic eu. Eu vorbesc în special despre Literatură, unde examenul este reproductiv. Probabil că finalităţile peste tot trebuie să fie altele, să verifici un spirit viu, să verifici cum a învăţat elevul să gândească în 4 ani. Să vedeţi cât de mult s-au robotizat oamenii, cum s-au conformat profesorii... Eu asta nu înţeleg până la urmă. E dreptul meu să mă revolt. 

Citeşte şi:

Profesoara din Turda sancţionată că le-a recomandat elevilor un film cu homosexuali: „Literatura de clasa a X-a include scene sexuale“

BOR, homosexualitatea şi abuzurile sexuale

„Nu homosexualul e pervers, ci societatea în care trăieşte“

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite