FOTO VIDEO La Cluj, deţinutele cântă şi dansează ţigăneşte. Se luptă să meargă la un festival naţional pentru puşcăriaşi

Şase femei condamnate au prezentat miercuri, pe scena Fabricii de Pensule, un spectacol ţigănesc, cu costume tradiţionale şi instrumente împrumutate. Deţinutele au repetat de la începutul lunii şi au primit sfaturi de la preşedintele Asociaţiei Culturale şi Ansamblului Coral „Voci transilvane" despre cum să ţină trează atenţia publicului.

Pe Calea Dorobanţilor, la numărul 4, lângă Curtea de Apel Cluj, după o poartă mare, roşie, încuiată se află secţia exterioară a Penitenciarului Gherla. Acolo, liberi cu adevărat sunt doar porumbeii care se mai „ceartă" pentru o bucată de pâine, pe nişte lăzi negre. Înăuntru, după ce treci de mai multe uşi încuiate ajungi la etaj, într-o sală numită club unde şase femei de vârste diferite şi purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Gherla discutau ultimele detalii pentru spectacolul care a avut loc miercuri, după-amiaza, la Fabrica de Pensule, un spaţiu nonconformist de cultură.

Ansamblu creat de o lună

Câteva dintre membrele ansamblului „Englo" joacă şi în trupa de teatru a Peniteciarului („Morgana") şi au fost, luna trecută, la un seminar, la Fabrica de Pensule. „Unele dintre deţinute au fost şi la discuţiile libere la care a fost invitat şi Alexandru Hărănguş, un fost deţinut care a început să picteze din închisoare. Atunci ne-am întâlnit cu cei de la Project Origin care cântă la instrumente primitive de percuţie şi fac şi capoeira. Ne-am gândit să facem un proiect împreună", explică Dan Donciu, purtător de cuvânt la penitenciarul Gherla.

După respectiva întâlnire, cei la la Project Origin au venit în penitenciar  şi au rămas surprinşi pentru că nu se aşteptau ca prima repetiţie să iasă atât de bine.
„Iniţial, ne gândisem ca femeile condamnate să cânte cu vocea, iar cei de la Project Origin la instrumente, însă văzând ce voci frumoase au deţinutele, s-au schimbat planurile", explică Donciu. Ansamblul s-a creat de aproape o lună şi exceptând greutatea cu care s-a făcut rost de costume tradiţionale ţigăneşti (procurate de la Asocaiţia Serviciul Umanitar pentru Penitenciare), totul a mers bine.

„Şi pentru că lucrurile s-au aşezat aşa bine, ne-am gândit că, undeva, acolo sus, Cineva veghează asupra noastră, iar deţinutele şi-au denumit propriul ansamblu „Englo", ceea ce în limba romani înseamnă „înger" „, adaugă Donciu.

Una dintre piesele interepretate a fost Nuro Shavo, cunoscută de public în interpretarea celor de la Hara şi a regretatului Tamango.

Din spectacol nu au lipsit şi cântecele de închisoare („cântece carcerale"), care sunt piese compuse de deţinuţi, în care aceştia îşi spun poveştile, motivele pentru care au fost închişi şi cât de mult tânjesc după libertate.

Repetiţii în hol. Videoclipuri de pe youtube

Sunita Lingurar, Bianca Gera, Aneta Lakatos, Maria Crăciun, Rodica Munteanu şi Paulina Ruja sunt cele şase protagoniste care au repetat de la începutul lunii noiembrie săptămânal. Au făcut o scurtă repetiţie şi miercuri, înainte de spectacol.

Şi-au luat tobele şi instrumentele de percuţie şi au coborât într-un hol unde şi-au încălzit vocile cu ajutorul unui poliţist care iubeşte muzica şi care le-a dat o tobă cumpărată de el din Turcia.
Înainte, însă, şi-au limitat cu două bănci spaţiul unde să cânte şi să danseze, spaţiu de mărimea scenei din Fabrica de Pensule. După vocalize au început să cânte în romani. Pentru unele a fost mai greu, la primele repetiţii, pentru că nu ştiau limba, însă au compensat ulterior.
Li s-au adus filmuleţe de pe youtube cu dansatoarele tradiţionale romani, s-au şi filmat ca să-şi corecteze anumite gesturi şi mişcări.
„A fost greu la început fiindcă fetele încercau fiecare să se impună, dar apoi au ajuns să se completeze şi să facă echipă", susţine Dan Donciu.

Comunicarea, esenţială. O confirmă şi deţinutele-artiste. „Contează înţelegerea şi comunicarea. E o comunicare ca într-o familie", afirmă Sunita Lingurar (32 de ani), membru şi în trupa de teatru a penitenciarului clujean (numită „Morgana"). Săptămâna viitoare va merge să joace pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti la un festival organizat pentru deţinuţi.

„Suntem o trupă de profesionişti, ce mai...", zice Maria Crăciun, o altă deţinută.

„Pe scenă suntem libere, suntem actriţe"

Dacă unele femei condamnate au mai avut tangenţe cu lumea muzicii şi dansului, cum e cazul Sunitei Lingurar şi al Rodicăi Munteanu, celelalte au învăţat totul de la zero. S-au implicat în această trupă ca să facă lucruri pe care nu le-au mai făcut. „Orice lucru se învaţă. E ceva frumos să joci într-o piesă de teatru", afirmă Sunita, al cărui prim gând după ce iese de după gratii e să se angajeze.

Noaptea curăţă Clujul, ziua dansează

Venită mai târziu la repetiţii, Paulina Ruja lucrează noaptea la salubrizare şi curăţă gunoaiele de pe străzile Clujului, iar ziua, de o vreme încoace, repetă pentru acest spectacol. Are 28 de ani, iar ultimii şase  (şi o lună) i-a petrecut în închisoare pentru tâlhărie. Este din Turda şi e bucuroasă pentru că poate să danseze, ceea ce îi place mult, şi că dosarul ei ajunge joi, 22 noiembrie, în faţa comisiei pentru a i se aproba, ori nu, eliberarea condiţionată.

„Când dansăm ne simţim libere. Suntem actriţe. Suntem fericite", mărturiseşte Paulina Ruja.
„Da, e un moment de fericire pentru noi",  spune şi Bianca Gera.
Paulina îşi doreşte să danseze după ce va fi eliberată. Ştie deja şi unde.

„Vreau să-l caut pe Guţă şi pe ceilalţi cântăreţi ca Guţă, ştiu că au trupe de dansatoare. Vreau să fac parte dintr-o trupă. Le găsesc numerele d etelefon pe CD-uri. Asta vreau să fac. Să dansez", zice tânăra deţinută.

Ea a fost protagonista unui film făcut de Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB-ului şi Penitenciarul Gherla.

Vocea trupei: Rodica Munteanu

Interpreta principală a ansamblului, pe care deţinutele o lasă să vorbească în locul lor şi o recunosc de lider, este Rodica Munteanu. Femeia, care a împlinit de curând 43 de ani, are o voce superbă (după cum se poate auzi şi din videoclipurile postate) pe care şi-a modelat-o din copilărie.

„Vorbesc şi cânt ţigăneşte de mică. Tatăl meu este ţigan, iar mama, ucrainiancă. Am cântat la diverse evenimente, la nunţi. M-am mulţumit cu eticheta de solist amator. Scena este un fel de partener în viaţa mea", povesteşte deţinuta Rodica Munteanu.

Mărturiseşte că i-a plăcut un stil de viaţă mai libertin şi, la prima vedere, lasă impresia unei femei puternice, aspre. E originară din comuna bistriţeană Budacu de jos şi a fost condamnată la 22 de ani pentru omor. A executat 16, iar peste 53 de zile va fi liberă. Recent a fost transferată de la Arad, unde, în 2009, a luat premiul I la un festival naţional de teatru pentru deţinuţi. Ca şi trupa clujeană de teatru„Morgana", dar la altă secţiune.  

 „Mai am 53 de zile şi ies. Ce voi face? Voi cânta! Asta ştiu să fac cel mai bine. Şi vreau să-mi ajut fiica să cânte. Să cântăm împreună", adaugă femeia.

Deţinutele din ansamblul „Englo"  speră să fie selectate ca să participe la secţiunea „interpretare" din cadrul Festivalului MultiArt pentru Deţinuţi, organizat la Bucureşti la sfârşitul acestei luni.