Doi copaci din Cluj luptă pentru titlul de „Arborele Anului“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Copacii seculari din oraş vor fi promovaţi.
Copacii seculari din oraş vor fi promovaţi.

Un tei pucios din centrul satului Sâncrai şi un arbore Sequoia de la poalele Muntelui Vlădeasa uimesc turiştii prin frumuseţea şi povestea lor. Cei doi arbori au fiecare peste 100 de ani şi s-au calificat în finala competiţiei „Arborele Anului“

„Povestea contează. Povestea din care reiese legătura dintre om şi copac“, spune Kovacs Erzsebet, coordonatoarea competiţiei naţionale „Arborele Anului“, în a cărei finală s-au calificat doi arbori din judeţul Cluj. Este vorba de un tei pucios (cu frunză mică), bătrân de 115 ani şi înalt de 20 de metri, care se află în curtea grădiniţei din satul Sâncraiu, comuna cu acelaşi nume, respectiv de un arbore uriaş, Sequoiadendron giganteum, bătrân de peste 100 de ani şi înalt de circa 30 de metri.

„Persoana sau asociaţia care a înscris în concurs arborele câştigător va primi 3.000 de lei în baza unui contract prin care se obligă să aibă grijă de copac, să-l trateze dacă e bolnav sau să amenajeze spaţiul în jurul său pentru a atrage cât mai mulţi turişti“, adaugă Kovacs Erzsebet de la Fundaţia pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc, organizatoarea competiţiei.
Mesajul acestui concurs este de a atrage atenţia asupra importanţei arborilor în viaţa oamenilor şi asupra necesităţii protejării mediului. Ideea competiţiei a fost preluată din Cehia, unde au loc astfel de întreceri de ceva vreme.

Cei doi arbori din Cluj pot fi votaţi dând click pe linkul http://www.arboreleanului.ro/voteaza.php până în 31 octombrie, iar cel care va avea cel mai mare număr de voturi va câştiga concursul şi va reprezenta ţara la etapa internaţională a „Arborele Anului“. Competiţia a fost câştigată anul trecut de un tei de lângă Miercurea Ciuc.
Teiul din Sâncraiu şi Sequoia din cătunul Dealul Domnului constituie două atracţii apreciate de turişti care vin cu sutele în fiecare an. Dacă primul copac se află în mijlocul unei comunităţi, al doilea vieţuieşte solitar pe Muntele Vlădeasa.

Poetul şi teiul

Două profesoare din satul Sâncraiu, iubitoare ale naturii, Peter Monika Maria şi Torok Annamaria, au fost anul trecut într-o excursie cu copiii la Sequoia. Acolo, în creierii munţilor le-a venit ideea să înscrie aceşti copaci în competiţia „Arborele anului“ pentru a face cunoscută în toată ţara poveştile care stau în spatele celor 100 şi ceva de ani. Monika a înscris teiul pe numele Asociaţiei Agroturistice „Sâncraiu“, iar Annamaria, pe numele Asociaţiei „Echos“ Sâncraiu.

Când spui teiul din Sâncraiu, sătenii se gândesc imediat la teiul lui Ady Endre, un poet originar din judeţul Sălaj. Acesta avea verişori de rangul doi în familiile Kiszely şi Visky, şi obişnuia să-i viziteze. „Ştiu că teiul a fost plantat prin 1896 de un director al şcolii din comună, Czucza Istvan. Tot atunci acesta a plantat mai mulţi copaci. În 1914, poetul Ady Endre a cunoscut o femeie, Boncza Berta, dintr-o familie de nobili din Ciucea, şi au venit împreună la Sâncraiu în 1914“, povesteşte Peter Monika Maria, profesoară de limba maghiară.

Într-o duminică, Ady Endre stătea sub tei, afla în curtea verilor săi din familia Kiszely, şi a rămas uimit de frumuseţea costumelor populare ale sătenilor ce ieşeau de la slujba de biserică. Fascinat de acea imagine care i s-a întipărit în mine, Ady Endre a scris acolo, pe 6 iunie 1914, poezia „Pe malul Călatei“. „În aceeaşi zi şi-a cerut logodnica de soţie“, mai spune profesoara.
Creaţia poetului e ştiută de toţi localnicii. „Aici a scris poezia, sub tei, iar pe locul unde se află casa mea exista, înainte de 1948, o gospodărie tradiţională cu târnaţ unde venea poetul şi unde s-a şi logodit“, mărturiseşte Tokoli Imre, un sătean de 71 de ani.

Alături de tei se află şi un monument închinat poetului, ridicat în 1994.

Teiul pucios din comuna clujeană Sâncraiu

CLICK PENTRU A VEDEA CEI DOI ARBORI SECULARI

Sequoia, mai tare decât trăsnetul

Sus, pe Muntele Vlădeasa, în locul numit Dealul Domnului, şade solitar un arbore Sequoia, cunoscut şi ca arborele-mamut pentru că poate trăi şi 3000 de ani. Dacă pentru oamenii din cele 10-11 gospodării risipite la poalele Vlădesei, acest copac e o prezenţă obişnuită, în schimb, pentru turiştii care vin cu sutele an de an acesta nu încetează să uimească prin frumuseţe. Nu ajung nici cinci oameni să-i îmbrăţişeze trunchiul.

Ei află de la ghidul care îi însoţeşte şi de la localnici povestea acestuia. Din baza acestuia, care are o circumferinţă de 4 metri, se desprind două trunchiuri încât, de la distanţă, creează impresia că sunt doi arbori, nu unul.

Gigantul de 30 de metri înălţime

Profesoara care l-a înscris în cursa pentru titlul de „Arborele Anului“, Torok Annamaria, totodată şi ghid, spune că ar fi păcat dacă lumea nu i-ar afla trecutul. „Un nobil maghiar, agronom de profesie, Gál János, îşi făcuse casa acolo şi prin 1900 se crede că ar fi plantat Sequoia, adus tocmai din California. Se ştie că iubea mult natura şi locuia în acel loc pitoresc“, povesteşte profesoara.
Ea crede că atât Sequoia, cât şi teiul pucios ar putea fi incluşi împreună într-un circuit turistic din care oameni din ţară şi străinătate să afle despre ei. Mai ales pentru că, pe lângă Sequoia, Gal, căruia sătenii îi zicea groful Gal, plantase alţi arbori rari în România precum larice şi pin negru. „Comuniştii l-au deposedat de tot, iar el s-a retras la Turda, unde a şi murit la 105 ani“, adaugă dăscăliţa. Copacul plantat de el are un pic mai mulţi ani.

Trece zilnic pe lângă fântâna grofului

Ancuţa Paşcalău, o fată de 14 ani, elevă în clasa a VIII-a la Şcoala Generală Săcuieu, trece zilnic pe lângă locul unde agronomul Gal avea gospodăria şi fântâna. „În fiecare zi fac câte 5 km de la şcoală până acasă şi trec prin pădure. Nu mi-e teamă. Trec pe lângă fântâna clădită de Gal, iar la câţiva metri se află Sequoia“, spuen Ancuţa Lenuţa Paşcalău.

Bunica ei, Anica Paşcalău, ştie că uriaşul din apropierea casei lor are 108 ani. Aşa a auzit de la turişti. „Anul trecut au venit peste 2000 de vizitatori din ţară, din SUA, din Germania, din toate naţiile. Îmi aduc aminte că, în urmă cu doi ani, copacul a fost trăsnit, dar după cum vedeţi, nu s-a uscat“, zice femeia de 45 de ani. Fiul ei, Adrian, de 18 ani, s-a urcat până în vârful Sequoiei.


Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite