Cum a supravieţuit memoria hoştezenilor, una dintre cele mai pitoreşti comunităţi ale Transilvaniei
0
Comunitatea „hoştezenilor”, una din cele mai pitoreşti din Cluj şi din Transilvania, recunoscută pentru portul specific, legumele şi zarzavaturile de o calitate aparte, este astăzi una mult diminuată, faţă de acum câteva decenii, când era o prezenţă pregnantă în comerţul cu legume al Clujului.
Pe lângă urmaşii şi continuatorii comunităţii, memoria acesteia supravieţuieşte prin diverse iniţiative, precum un muzeu deschis în biserica reformată cu două turnuri din Cluj sau un portal realizat de un etnic maghiar fiu de hoştezean, plecat între timp în Ungaria.
Chiar dacă astăzi la Cluj trăiesc încă mii de urmaşi ai hoştezenilor, comunitatea ca atare, cu persoane care păstrează o legătură strânsă între ele, este de ordinul câtorva sute, din care doar o mică parte trăieşte din agricultură, potrivit avocatului Bányai József, cel care a organizat un muzeu care să conserve şi să perpetueze memoria acestei pitoreşti comunităţi a Clujului şi a Transilvaniei. Din 2012 mai multe camere care încearcă să reconstituie atmosfera unei case hoştezene sunt deschise vizitării în biserica reformată cu două turnuri de pe Bulevardul 21 Decembrie 1989 din Cluj-Napoca. (In fotografie, tinere in port specific hoştezenesc / Foto: kolozsvarihostat.com)
Specific hostezenesc
Haine specifice, coşărci folosite la strânsul recoltei, o sobă tradiţională, cu un „ticlăzău” (fier de călcat) aferent, lampă cu petrol, veselă de bucătărie, mai multe dulapuri şi obiecte de mobilier de lemn lucrate de meşteşugari anume pentru hoştezeni şi numeroase fotografii vechi, care îi înfăţişează pe membrii comunităţii, toate pot fi admirate aici.
„Am vrut în primul rând să punem la păstrare ceea ce se mai putea salva din bunurile care au aparţinut familiilor de hoştezeni. Dacă turnul bisericii tot era liber am zis să organizăm aici nişte camere memoriale, chiar dacă sunt dispuse pe vertical, nu pe orizontal. Până vom putea realiza un muzeu veritabil, într-o casă hoştezenească funcţională până în zilele noastre, cu poiată, ne-am gândit că este important ca aceste elemente să poată fi văzute de persoanele interesate”, a povestit pentru adevarul.ro bărbatul. De la deschidere, feedback-ul vizitatorilor este unul pozitiv şi nu puţini sunt cei interesaţi să afle mai multe despre hoştezeni, prin intermediul acestui mini-muzeu, relatează el.
„Între vizitatori se numără şi multe grupuri de elevi şi alţi membri ai comunităţii maghiare, dar şi foarte mulţi români. Cei care stau de mai demult în Cluj au auzit de hoştezeni şi sunt curioşi să afle mai multe atât despre ei, cât şi despre biserica în care este muzeul, care nu poate fi vizitată atât de des”.
Trai modest
Bányai József arată că obiectele hoştezenilor nu impresionează atât prin valoarea lor intrinsecă, ei fiind oameni cu o stare materială mai degrabă modestă, ci prin specificul lor. „Se zice de hoştezeni că din gospodăria lor aproximativ un procent de 75% era dedicat obiectului lor de activitate, în special agricol, incluzând şură, poiată şi doar 25% constituia bucătăria şi spaţiul de dormit. Cu toate acestea există elemente specifice, cum este mobilierul, care are un anumit stil, culoare, mod de realizare”, arată avocatul.
Port tradiţional
Unul din elementele specifice hoştezenilor a fost portul lor specific, popular, cu care defilau fără sfială în mijlocul oraşului şi erau uşor recunoscuţi în pieţe. Clujenii i-au văzut astfel până spre anii ’70, când a început „marea dezbrăcare” şi urbanizare a zonelor locuite de ei, doar vârstnicii mai păstrând portul. Conform lui Bányai József comunitatea hoştezenilor din Cluj a reunit în timp etnici maghiari veniţi din Câmpia Transilvaniei, zona Sălajului şi Secuime, fiecare cu portul propriu, portul sălăjean fiind la baza dezvolăîtrii ulterioare a vestimentaţiei lor.
Muzeul amenajat în incinta bisericii reformate cu două turnuri de vizavi de Regionala CFR din Cluj poate fi vizitat în special în perioada caldă, marţea şi joia, între orele 16-18, dar şi în restul perioadelor, fiind necesar însă o înştiinţare la Parohia reformată, situată în imediata vecinătate.
Site dedicat hoştezenilor
O altă iniţiativă care încearcă să ducă mai departe memoria hoştezenilor este portalul kolozsvarihostat.com, iniţiat acum câţiva ani de Istvan Zagoni Szabo, un etnic maghiar fiu de hoştezean, plecat în Ungaria. Varianta în engleză a site-ului este mai puţin updatată, însă schimbul de informaţii în limba maghiară, între membrii comunităţii este „mult mai la zi”. Spre exemplu, într-o secţiune de genul „poşta redacţiei” aceştia îşi transmit mesaje cu privire la diverse evenimente. Pentru publicul universal este disponibilă o secţiune foto, care înfăţişează porturi şi obiceiuri ale hoştezenilor, pe perioade, începând cu anii ’30, până după '90.
Dragoste, muncă şi credinţă
În textul de întâmpinare în limba engleză, Eva Zagoni Szabo, fiica iniţiatorului portalului, ilustrează câteva din aspectele esenţiale ale vieţii şi educaţiei promovate de hoştezeni, prin prisma experienţei directe avute alături de părinţi şi mai ales alături de bunici.
Potrivit ei, creşterea copiilor într-o atmosferă de dragoste, munca neobosită, spiritul gospodăresc desăvâşrit şi o credinţă profundă în Dumnezeu sunt elemente caracteristice ale hoştezenilor.
„Să-şi mulţumească clienţii în piaţă a fost pentru ei un ţel, oferindu-le întotdeauna cele mai bune fructe şi legume locuitorilor oraşului, care trăiau în blocuri şi nu aveau avantajul unei grădini. Atât părinţii cât şi bunicii mei au trăit după standarde morale înalte, pot să îi numesc perfecţionişti nu doar în muncă, ci în toate aspectele vieţii”, relatează Eva Zagoni Szabo.
Hoştezenii
Potrivit relatărilor istoricilor, hoştezenii sunt o populaţie care în jurul secolului XVI locuia în zonele din afara zidurilor Clujului, în special în părţile de est şi nord-est, denumite „Hostat” – periferie, suburbie. Pornind de la denumirea de origine germană, unele opinii vorbesc de originea germană a comunităţii, în schimb ce alte relatări notează posibila lor descendenţă din haiducii lui István Bocskai.
După secolul XVI comunitatea din Hostat este în totalitate maghiară şi de religie reformat-calvină, iar preocupările lor principale erau agricultura, creşterea animalelor şi transportul, după cum notează Eva Zagoni Szabo.
"Bulgarii" Clujului
Iniţiatorul muzeului hoştezenilor, Bányai József, menţionează că recunoaşterea hoştezenilor ca principali furnizori de legume şi zarzavaturi ai Clujului are loc abia mai târziu, pe la sfârşitul secolului XIX.
El a explicat şi legătură hoştezenilor cu populaţia bulgară care a locuit o parte a cartierului Mărăşti recunoscută până astăzi drept „Bulgaria”.
„În secolul al XIX-lea hoştezenii practicau o agricultură extensivă şi sub influenţa bulgarilor care aveau experienţă agricultură intensivă şi s-au refugiat şi la Cluj când ţara a fost sub stăpânire turcă au trecut şi ei la un ritm intensiv. Între cele două comunităţi a existat o anumită simbioză, iar când bulgarii au luat totul în spate şi au plecat înapoi hoştezenii au preluat piaţa. Fiind atât de aproape de pieţele oraşului, au avut un avantaj faţă de agricultori din alte zone, iar pe sfârşit de secol XIX, început de secol XX ei reprezentau sursa principală de legume şi zarzavaturi a oraşului. Cred că perioada lor de vârf a fost totuşi anii ’70 – 80, când economia socialistă nu acoperea nevoile consumatorilor, aportul lor fiind necesar”.
Comunitate perpetuată
Comunitatea hoştezenilor, însemnând persoane care ţin o legătură strânsă între ele, cu o apartenenţă destul de propunanţă la comunitate, numără câteva sute de oameni, localizaţi în special în zonele Dâmbul Rotund, Iris şi Bulgaria din Cluj. Din aceştia doar 15-20 de familii trăiesc în continuare din agricultură, conform lui Bányai József. Numărul urmaşilor hoştezenilor este de ordinul câtorva mii, care însă nu mai trăiesc neapărat ca o comunitate distinctă.
O asociaţie a hoştezenilor funcţionează şi astăzi, în cartierul Iris, în fiecare sfârşit de septembrie fiind organizat tradiţionalul Bal al strugurilor.
De altfel strugurele este unul din simbolurile care alături de spicul de grâu apare pe pietrele funerare ale vechilor hoştezeni, ca semn distinctiv al originii lor.
Citeşte şi:
SERIAL ADS: Poveşti de cartiere / Mărăştiul şi hoştezenii
Se încarcă comentariile...
