Cum ajungem să credem ştirile false. Slăbiciunile psihice exploatate de propaganda nazistă stau şi în era digitală la baza manipulării profesioniste

0
Publicat:
Ultima actualizare:
"Babel 2001" este o lucrare expusă la Muzeul Tate Modern din Londra compusă din sute de aparate radio care emit în acelaşi timp FOTO EPA
"Babel 2001" este o lucrare expusă la Muzeul Tate Modern din Londra compusă din sute de aparate radio care emit în acelaşi timp FOTO EPA

La fel cum mâncarea alterată, radiaţiile şi aerul poluat ne contaminează corpul, expunerea la ştiri false ne contaminează mintea, susţine psihologul Daniel David. Cercetătorul explică de ce ne afectează informaţiile false comportamentul, chiar dacă ştim că sunt eronate.

Victoria neaşteptată a lui Donald Trump la alegerile prezidenţiale din SUA, în condiţiile unei campanii în care ştirile false au fost de multe ori în prim-planul agendei publice, a provocat o intensificare a dezbaterii privind pericolul informaţiilor false.

În Germania, ţară în care răspândirea de informaţii false se pedepseşte cu până la 5 ani de închisoare, se dezbate introducerea unor amenzi de până la 500.000 de euro aplicabile platformelor de social media care nu şterg în termen de 24 de ore ştirile false. Cercetătorul Daniel David, autorul „Pshihologiei poporului român”, care a scris mai multe articole ştiinţifice despre contaminarea psihologică şi intenţionează să depună un grant de cercetare pe această temă, a explicat pentru „Adevărul” de ce suntem atât de vulenrabili la informaţiile false.

„Oamenii cred că există două etape de gestionare a unei informaţii noi: 1. primeşti informaţia şi o înţelegi; 2. stabileşti valoarea ei de adevăr. Studiile sugerează, însă că lucrurile sunt diferite: în momentul în care ai înţeles informaţia nouă, consideri în mod automat că este adevărată. De foarte multe ori, nu se mai ajunge la etapa a doua şi atunci ajungi să consideri că este adevărat tot ceea ce ai înţeles”, a explicat cercetătorul. Joseph Goebbels, ministrul Propagandei naziste, a spus: „O minciună repetată de o mie de ori rămâne o miciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr”.

„Oamenii cred că există două etape de gestionare a unei informaţii noi: 1. primeşti informaţia şi o înţelegi; 2. stabileşti valoarea ei de adevăr. Studiile sugerează, însă că lucrurile sunt diferite: în momentul în care ai înţeles informaţia nouă, consideri în mod automat că este adevărată. De foarte multe ori, nu se mai ajunge la etapa a doua şi atunci ajungi să consideri că este adevărat tot ceea ce ai înţeles”, explică Daniel David, autorul lucrării „Psihologia poporului român”

„O slăbiciune majoră a speciei noastre”

„Aceasta este o slăbiciune majoră a speciei noastre! Dacă nu reuşim să parcurgem pasul al doilea, informaţia falsă/irelevantă rămâne în mintea noastră ca adevărată”, detaliază David arătând că pasul al doilea nu este parcurs atunci când: 
 

1. Primim prea multe informaţii deodată şi nu le putem analiza critic, iar asta se întâmplă foarte des în ziua de astăzi când suntem bombardaţi cu informaţii din toate părţile, în condiţiile în care resursele cognitive ale minţii sunt limitate; 


2. Suntem prea stresaţi sau obosiţi (nu avem resurse cognitive executive/atenţionale care să funcţioneze adecvat pentru a parcurge această etapă. De exemplu, suntem în maşină şi ascultăm radio sau urmărim jurnalul de ştiri în timp ce facem şi altceva.  


3. Informaţia este transmisă subliminal; 


4. Avem iluzia că avem controlul propriei minţi şi nu facem efortul să analizăm/controlăm informaţia căreia i-am permis să ne intre în minte cu statutul de informaţie adevărată. 

„Avem iluzia că putem controla contaminarea psihologică”

Psihologul susţine că riscul manipulării cu ştiri false sau contaminarea psihologică, în limbaj de specialitate, este foarte mare şi din cauza faptului că avem iluzia că o putem controla. „La fel cum suntem supuşi la contaminarea fizică, prin alimentele cu pesticide, radiaţii, aer poluat şi mintea umană poate fi contaminată psiholgic. La fel cum te îmbolnăveşti dacă mănânci nesănătos, expunerea pe termen mediu şi lung lung la informaţii false îţi îmbolnăveşte mintea. Doar că aici  apare o diferenţă interesantă: dacă pentru evita contaminarea fizică luăm măsuri, conştientizând pericolul, de contaminarea psihologică nu ne ferim deoarece avem iluzia că o putem controla, ceea ce este fals”, arată David.
 

Prorectorul UBB susţine că „informaţiile false ne influenţează comportamentul, chiar şi atunci când ştim că sunt false. Minciuna ne influenţează comportamentul automat şi inconştient. De aceea, cei care se ocupau cu propaganda, de la nazişti la comunişti, manipulau prin informaţii false ştiind că de multe ori va produce efecte. De aici, şi maxima: «Dacă spui o minciună îndeajuns de mult, ea devine adevăr»”.  

„Informaţiile false ne influenţează comportamentul, chiar şi atunci când ştim că sunt false. Minciuna ne influenţează comportamentul automat şi inconştient. De aceea, cei care se ocupau cu propaganda, de la nazişti la comunişti, manipulau prin informaţii false ştiind că de multe ori va produce efecte. De aici, şi maxima: << dacă spui o minciună îndeajuns de mult, ea devine adevăr>>”.  

Daniel David, autorul „Pshihologiei poporului român”

Cum putem să evităm manipularea 

Psihologul susţine că atunci când evaluezi o ştire trebuie să fii atent la câţiva indicatori care te pot ajuta să depistezi dacă este sau nu adevărată: 1. sursa de unde provine, este o instituţie consacrată sau una cu reputaţia discutabilă? ; 2. Cine este autorul, ce credibilitate are? 3. Trebuie să fii atent la titlu şi la conţinut: de obicei titlurile bombastice sugerează ştiri false, iar conţinutul greu verificabil şi discrepanţa mare faţă de ceea ce ştim, lipsa de coerenţă şi de argumentare logică sunt elemente care ridică semne de întrebare.
 

De asemenea, psihologul susţine că este foarte important ca „atunci când citeşti ştiri să nu fii obosit, să ai atenţia focalizată pe textul respectiv,  evitând să faci concomitent şi altceva, să nu sari de la un text la altul şi să nu te laşi bombardat de alte informaţii”. 
 

Vestea proastă este că dacă îţi dai seama că informaţia este falsă „eşti pe jumătate salvat”, spune cercetătorul şi explică: „Cealaltă jumătate se referă la controlul informaţiei false, care se face astfel: informaţia falsă trebuie negată, dar nu ajunge să spui „nu este adevărat că”, ci, pe lângă negare, trebuie să oferi o informaţie alternativă şi incompatibilă cu informaţia falsă. De exemplu, spui „Nu e adevărat că Cioloş este fiul lui Soroş, adevărul este că Cioloş este fiul lui ...”.

Tehnica informaţiei alternative şi incompatibile presupune să formulezi şi să repeţi în minte cele două enunţuri. „Dacă nu ai grijă să controlezi informaţiile false vei vedea că peste o zi-două vei avea reacţii congruente cu informaţia falsă”, avertizează cercetătorul. 

Tehnica anticipării raţionale

Pentru a controla informaţiile false poţi folosi şi tehnica anticipării raţionale, spune David: „Trebuie să te gândeşti aşa: <<dacă informaţia falsă ar fi adevărată, cum m-ar influenţa în ceea ce fac, gândesc şi simt>>. Atunci când vezi că ai aceste manifestări, îţi aminteşti de ce şi îţi corectezi conştient comportamentul. De exemplu, dacă ai primit informaţia falsă că cineva te urăşte. Reacţia ar fi că atunci când vezi acea persoană, s-o eviţi. Când te vei intersecta cu persoana respectivă, vei conştientiza că poţi fi influenţat de informaţia falsă, şi tocmai de aceea mergi la persoana respectivă pentru a discuta cu ea”.  
 

Într-unul dintre articolele realizate pe această temă, David a făcut următorul studiu: „Am dat unui grup de subiecţi să citească un scenariu, în care cineva a făcut o infracţiune. Un alt grup primea scenariul şi, în plus, o  descriere a personajului care a săvârşit infracţiunea, conform căreia acesta este agresiv, umileşte oamenii etc. La un al treilea grup, am dat scenariul, o descriere negativă a agresorului , dar am precizat că descrierea e falsă şi le-am cerut s-o igonre. Unui alt grup i-am dat  scenariul, descrierea, despre care le-am spus că e falsă şi le-am precizat << chiar dacă ştii că descrierea e falsă s-ar putea să te influenţeze cu 1,5 – 2 puncte, pe o scală între 1 şi10>>”. Apoi, tuturor grupurilor li s-a cerut să spună câţi ani de pedeapsă estimează că merită infractorul.  
 

Primul grup  a ales pedeapsa de 5 ani. Cei care primeau scenariul şi descrierea negativă au dat 7 ani. Cei care primeau scenariul, descrierea negativă, şi erau informaţi că aceasta e falsă propuneau tot spre 7 ani.  Cu alte cuvinte, grupul celor care ştiau că descrierea este falsă au dat aproxiamtiv aceleaşi pedepse cu cei care credeau că descrierea e adevărată.

„Cei din ultimul grup, la care le-am spus că descrierea e falsă şi i-am avertizat că vor fi influenţaţi de aceasta cu 1,5 – 2 puncte, au propus pedeapsa de 5 ani. Asta înseamnă anticipare raţională”, a explicat David. Cercetătorul a testat şi metoda informaţiei alternative şi incompatibile, „adică le-am dat descrierea neagtivă şi am precizat că este falsă, arătând că nu e adevărat că infractorul este o persoană agresivă, ci este un băiat amabil cu un comportament normal. Şi această metodă s-a dovedit eficienttă. Acest grup a dat tot în jur de 5 ani”.

Ştirile false şi profilul psihologic al românului

David susţine că această vulnerabilitate „nu are legătură cu profilul psihologic al popoarelor, ci este un fenomen bazal al minţii umane.  Simplul fapt că eşti om determină să ai aceste mecanisme. O dovadă a acestui fapt este şi modul în care au reacţionat americanii la ştirile false din campania prezidenţială de anul trecut”. Factorul cultural poate diminua sau accentua oarecum aceste mecanisme.

„Unde mai poate interveni factorul cultural este elementul acesta de educare în ceea ce priveşe sursele de unde îşi iei informaţiile, de urmărire a autorului acestora, de atenţie acordată conţinutul textului”. David recomandă ca aşa cum nu ne expunem la radiaţii sau la alimente alterate ar trebui să evităm expunerea la informaţii false: „evită sursele mass-media care oferă informaţii false, când se întâmplă să vezi o ştire falsă, schimbă postul. Faptul că ştii că este vorba despre o ştire falsă îţi dă iluzia că ai putea s-o controlezi. Greşit, ea te controlează pe tine”.

Cine este Daniel David

Potrivit Thomson ISI/Web of Science, Daniel David (43 de ani) este psihologul român cu cel mai mare impact în literatura de specialitate naţională şi internaţională, prin numărul de citări în comunitatea ştiinţifică. Din 2007 este şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul UBB. În ianuarie 2013 a fost numit director responsabil cu cercetarea la faimosul Institut american Albert Ellis din New York. Universitarul este autor al volumului „Profilul psihologic al poporului român”. La începutul anului 2016 a fost numit prorector care răspunde de cercetare în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Citeşte şi

Ion versus John. Comparaţie între profilul psihologic al românilor şi cel al americanilor. Ion - sociabil şi creativ, John - disciplinat şi independent

STUDIU Cum s-a schimbat poporul român în ultimul secol: de la spiritul de turmă la complexul de inferioritate

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite