Cluj: De la prestanţa catedrei la decadenţa azilului

Moartea subită a fiicei clujencei Edit Costa a făcut-o să se refugieze în alcool. Chiar dacă acum locuieşte într-un azil de noapte, femeia nu a renunţat la activităţile pe care le avea pe vremea când preda filosofia şi istoria.

Îşi ridică imediat privirea atunci când sesizează pe cineva cu care ar putea să schimbe câteva idei, la nivelul pe care şi-l doreşte. O face cu o mare poftă şi intră repede în vorbă cu oamenii şi asta pentru că asemenea ocazii sunt pentru ea extrem de rare. Edit Costa are 67 de ani şi este una din locatarele Azilului de Noapte „Ruhama”, al Fundaţiei Prison Felowship România.

Aparent, nimănui nu i-ar trece prin cap că într-un asemenea loc, unde sunt triaţi zeci de cerşetori şi oameni ai străzii săptămânal, ai putea găsi o absolventă de filosofie. Clujeanca a predat la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc istoria şi filosofia, acolo unde a fost repartizată în 1980, imediat după ce şi-a finalizat studiile, la Cluj.

Nu a suportat singurătatea

Dorul de familie, fiind căsătorită, a făcut-o să se întoarcă la Cluj după doar doi ani. Necazurile s-au ţinut scai de clujeancă din acel moment, pierzându-şi soţii din cele două căsătorii pe care le-a avut, dar şi fiica, care la numai 17 ani s-a stins în urma unui accident. Nu a putut tolera singurătatea şi s-a refugiat, în timp, în alcool. „Am căutat refugiul în cu totul altă parte decât în Dumnezeu, acolo unde ar fi trebuit în mod natural. Dependenţa nu se crează, însă, de pe o zi pe altă”, îşi începe povestea clujeanca. Din cauza acestui viciu şi-a pierdut apartamentul în care locuia, trăind pe rând în câminul Asociaţiei de Caritate „Proiect Theodora” şi la centrul administrat de Fundaţia Prison Felowship România.

Dezbate teme culturale la azil

Acest ultim centru este, de fapt, şi locul unde a scăpat de viciul care a dominat-o ani de zile. Găseşte sprijin în divinitate, citind zilnic din Biblie, dar şi în asistentul social al azilului, Lorinczi Kinga, cu care dezbate zilnic anumite teme legate de cărţile pe care le citeşte şi pe care ea însăşi i le aduce.
„Reuşesc să mă concentrez chiar dacă lumea vorbeşte în jurul meu, nu mă deranjează nimic, pentru că am linişte sufletească. Kinga e cea care îmi ridică optimismul. Discuţiile cu ea au un efect psihoterapeutic pentru mine, pentru că este o femeie foarte cultă şi deşteaptă”, mărturiseşte Edit.
Vrea să poată merge la teatru
Acum vorbeşte, aproape obsesiv, despre pensia de handicap, de care ar trebui să beneficieze, dacă ar reuşi să-şi reînnoiască anumite acte, dacă ar reintra în posesia dosarului ei, despre care susţine că este la un fost asistent social al azilului.
Şi-ar dori să-şi permită ieşiri în „lumea bună”, să poată merge la teatru sau la operă, aşa cum făcea altă dată sau şi-ar dori să asculte muzică populară autentică, dar şi emisiuni culturale, dacă ar avea un aparat radio al ei.